Bărbații sunt ușor de mințit…

September 20th, 2013 scris de Daniel M.

co

Oamenii s-au obișnuit să fie superficiali și în momentele lor triste, eu m-am obișnuit să fiu trist când sunt superficial. Îmi place să zâmbesc când spun stop. Îmi place să adun toate amintirile într-un loc și să fac un bilanț.

Greșesc. Îmi asum întodeauna ce fac și ce spun. Am înnodat gânduri și mai tâmpite decât cele în care recunosc cât vreau, cât pot și până unde.

Tu încerci întodeauna să vezi care îți sunt limitele. Dacă nu ai reușit niciodată ce te face să crezi că vei putea acum? Eviți pentru că îți pui o mie de întrebări în loc să concretizezi totul în una singură.

Uneori vreau să-mi amintești unde m-ai iubit prima oară, cum m-ai iubit prima oară și cât. Uneori vreau să-mi amintești cât de amorțite îți erau brațele cu care mă țineai atât de strâns… dacă închid ochii încă pot să simt.

Sunt oameni care m-au primit în toate formele. Tu m-ai primit mai mult decât toți și tot nu ți-a ajuns. E greu să descriu în cuvinte senzații. Că nu au fost inventate, nu le-a experimentat nimeni mai mult decât noi.

E greu să treci prin experiențe și să nu te schimbi. E firesc, ești uman când greșești, e uman să doară. Întodeauna când am simțit că totul se prăbușește în jurul meu, mi-ai fost stâlp. Îmi e ciudă pe depresiile tâmpite știind că noi suntem întodeauna acumulatorii perfecți. Am știu doza și unde era nevoie de vindecare. Îmi e ciudă pe liniștea impusă, pe privirile codașe și căni mari cu vin fiert. Am răcit și doar câteva boabe de piper negru reușesc să mă pună pe picioare. Dacă îmi citești confuzia în privire, o să-ți dai seama ce mă vindecă cu adevărat. Am un dicționar întreg de cuvinte pe care nu l-am  folosit și abia aștept să întorc fiecare pagină cu tine.

M-am obișnuit să nu caut. Cine mă dorește cu adevărat știe unde să mă găsească. Și când mă găsește plângem ca doi adoleșcenți, apoi pleacă stiind că întodeauna am să fiu în locul potrivit, la locul potrivit, cu inima oprită acolo unde am învățat că doare, acolo unde am învățat că dragostea îmi curge prin vene o singură dată.

Mă cuibăresc într-o pătură primită cadou și zâmbesc ciudat tavanului. M-ai învățat să trăiesc într-o chimie pe care o înțelegem doar noi.

Bărbații sunt ușor de mințit, dar poate prea greu de cucerit. De aceea te-ai chinuit atât să mă cunoști așa cum sunt eu. Oare mă cunoști cu adevărat? Ai învățat?

Scrie un raspuns