Cimitirul – Adrian Teleșpan

March 5th, 2014 scris de Daniel M.
waeschetrockner test camcorder testkuechenmaschine test wasserkocher test

teles

Crezi că după 30 și ceva de ani am reușit să mă cunosc cu adevărat? Încă învăț, asta trebuie să facă fiecare personă rațională. Trăim să adunăm cât mai multe experiențe, experiențele de cele mai multe ori sunt cele care ne conturează drumul în viață și poate că ce este mai important, trebuie să înțelegem că fericirea vine din interiorul nostru, nu din exterior. Sunt un om normal, am dorințele mele, o sumedenie de gânduri pe care uneori învăț să le valorific și să le transform în realitate. De asta poate că mă consum mai multe decât trebuie și mai ales știu când să spun da lucrurilor care îmi fac cu adevărat bine.

Pe Adrian Teleșpan nu l-am cunoscut niciodată, nu am auzit de el niciodată. Ciudat mai ales pentru faptul că am lucrat o perioadă în același trust. Recent l-am descoperit prin intermediul cărții lansate anul trecut, Cimitirul. Poate că nici nu auzeam de el dacă nu apucam să răsfoiesc câteva pagini din acest prim volum. Mi-am dorit să-l citesc, apoi să aflu că în câteva luni a devenit unul dintre cei mai discutați scriitori de la începutul lui 2014. Cimitirul este o carte pe care trebuie să o citești în intimitate, în liniște deplină. Începutul e mai dur, dar te ajută să îndrăgești personajul principal. Îi dă culoare și îi definește drumul pe care în vei afla dacă citești acesta carte. Recunosc că în viața mea nu m-am amuzat atât de mult citind ceva. Feedurile de Facebook sunt pline cu numele acestui om și numele acestei cărți. Am făcut câteva minuni și i-am răpit câteva minute din viață, așa că azi ne bucurăm împreună de un frumos material cu Adrian Teleșpan, acest Dumnezeu al cimitirelor.

De unde și până unde un cimitir? Citeam în ceva material că nu prea ai avut tangență cu ele.
La un moment dat am primit pe mail o ofertă de job la un cimitir. Am aplicat și speram să mă angajeze pentru că mi se părea mie că, astfel, aș avea material pentru a scrie o carte. Nu m-au căutat niciodată, dar ideea mi-a rămas. Și acum sunt curios cum ar fi arătat cartea dacă mă angajau. Bine, e posibil să nu mai fi scris nimic dacă m-ar fi angajat.
Care au fost așteptările tale în momentul în care te-ai decis că dorești publicarea acestei cărți?
Nu m-am decis să public cartea. Voiam să o public de când m-am apucat de scris primul rând. Speram, ca și acum, să fie o carte care să nu plictisească, iar lumea să se simtă bine atunci când o citește. Din fericire cam asta s-a întâmplat. Evident, speram și să vând bine.

Dincolo de faptul că volumul a prins foarte bine în rândul cititorilor și mulți dintre ei cumpără cartea doar pentru ca au văzut puțină vâlvă în jurul ei, totuși, care crezi că este partea care atrage? Momentele motivaționale, poate unele dintre cele mai sincere și profunde gânduri ale tale… întâmplările amuzante? Din discuțiile pe care le-am avut cu cei care ți-au citit cartea, am tras concluzia că le-a plăcut totul, chiar dacă inițial limbajul folosit irita pe ici pe colo…

Pasajele motivaționale sunt de mare ajutor pentru marketing. Sunt mulți oameni care le-au dat share pe facebook sau instagram. Din câte înțeleg de la cei care îmi scriu, cei mai mulți au apreciat umoru. Am primit și încă primesc sute de mesaje în care cititorii îmi spun că nu au râs niciodată atât de mul la o carte. Pe lângă ei sunt și oameni care spun că au plâns sau că s-au excitat. Ce mă bucură pe mine foarte mult e faptul că fiecare om se identifică cu o bucățică din cartea asta, fie că e vorba despre dragoste, trauma din copilărie sau mulțumirea de sine.

cimimimi

Dacă îmi doresc cu adevărat să cunosc o parte din omul Adrian Teleșpan, o pot face din rândurile cărții sau ca orice scriitor te-ai folosit de o imaginație bogată. Unde este delimitat comercialul de trăirile tale reale?
M-am folosit de imaginație, dar nu atunci când vorbeam despre mine. Teleșpan seaman foarte mult cu Adrian Green. Am tot spus treaba asta, la nivel emoțional personajul principal nu e cu mult diferit de mine. Adică semănăm cam 90%. În ceea ce privește ficțiunea, în carte există întâmplări adevărate, pe jumătate adevărate sau fictive 100%.

Opt idei. Cu astea ai început și pe parcurs ai adunat sute. De ce opt?
Nu știu. Atâtea au ieșit. Voiam să scriu câteva lucruri acolo, le-am înșirat și au ieșit opt. Le-am lăsat cum au ieșit. Nu e vreun simbol legat de cifra 8 sau ceva de genul ăsta.

Adrian Green este personajul în jurul căruia primează toate povestirile din această carte. O curiozitate personală. Și el este rârăit?
Nu știu. În engleză se simte mai puțin. Dar bănuiesc că este și el. :)

Până la urmă care este morala acestui roman?
Că fiecare om poate trage propriile concluzii legate de cartea asta. N-am scris cartea asta ca să scot în evidență vreun mesaj. Mă bucur că a prins atât de bine la heterosexuali. În acest context pot spune că mesajul, poate, cel mai important e faptul că homosexualii sunt oameni normali.

Spune-mi câteva motive pentru care această carte trebuie citită.
Această carte NU trebuie citită. Adică nu trebuie forțat nimeni să o citească, iar fiecare om îți poate allege propriul motiv. Unii poate o fac din curiozitate, alții pentru că le-a fost recomandată, alții pentru că mă urmăresc pe facebook. E o carte pe care o poate citi oricine vrea să o citească, așa cum sunt toate celelalte cărți. Nu e lectură obligatorie.

Te-ai gândit vreodată că vei ajunge aici? La momentul în care oamenii îți vor cere interviuri, autografe și te vor felicita pentru ceea ce ai așternut pe hârtie?
Normal că m-am gândit. Am muncit mult pentru o mediatizare atât de bună. Am făcut lobby pentru interviuri, am trimis cartea multor oameni. Singurul lucru care nu era concret era aprecierea oamenilor, dar mă bucur că a apărut și aceasta.

Dincolo de toată isteria din jurul cărții, în ce moment profesional crezi că te afli? Cum te raportezi la lumea reală?
Astăzi, 5 martie 2014, mă aflu în acel moment professional în care trebuie să îmi caut un job. Mă raportez la lumea reală ca orice om de pe pământul ăsta. Adică și eu fac parte din lumea reală și trebuie să mă adaptez.

Ce nu stie lumea despre tine? Ce nu va afla niciodată?
Mai bine zis, ce nu crede lumea despre mine: Că sunt mult mai prost decât par. Și nu o spun cu falsă modestie. Chiar sunt retard. Nu știu să mă bucur de lucrurile frumoase care mi se întâmplă, sunt naiv până îmi pare rău, nu reușesc aproape deloc să fiu bun cu cei mai apropiați oameni. Am o sumedenie de astfel de defecte care mă fac prost grămadă. Lumea nu va afla despre mine exact ce lumea nu va afla despre mine. O să-ți spun pe patul de moarte dacă există ceva ce nu s-a aflat.

Ps: Inițial doream să fac o recenzie a cărții. M-am răzgândit! Trebuie citită! Fără recenzie!

Tags: , ,

Scrie un raspuns