Iată că s-a scurs aproape o lună de la începerea anului universitar 2010-2011, un an ce va fi destul de dificil, ce-i drept, având în vedere situația insituțiilor românești în acest moment. Situatie creata in primul rand de criza economica aflata in expansiune.

Totuși, nu putem să generalizăm așa că ne rămâne să sperăm că vom supraviețui și de această dată.
Dintre toate programele dedicate studenților eu am ales două – Erasmus și Work and Travel. Primul îți oferă șansa să studiezi o perioadă în altă țară din Uniunea Europeană iar al doilea te “trimite” în Statele Unite ale Americii, să lucrezi și să călătorești pe perioada vacanței de vară. Între aceste programe există mari diferențe, Erasmus fiind un punct sigur de pornire spre o carieră de succes iar Work and Travel îți oferă modalitatea perfectă de a te maturiza și de a-ți întrece, de cele mai multe ori, limitele.
Cum programul Erasmus își oferă o bursă de studiu în universități europene, este și destul de dificil să devii un student Erasmus. Bineînțeles, depinde și de universitatea unde studiezi dacă îți va fi greu să beneficiezi de Erasmus sau nu. Dacă pe la secretariate și birouri dai de oameni deschiși la minte, sigur îți va fi ușor, dacă nu, va trebui să lupți. Cert este că e dreptul nostru de cetățeni europeni să putem beneficia de acest program, cu anumite condiții impuse. Pare simplu până aici, dar nu este chiar așa – universitățile românești omit să le vorbească studenților lor despre Erasmus – deci rămâne tot datoria noastră să aflăm ce posibilități de studiu avem.
Până aici nicio problemă…am aflat, am aplicat și să spunem că am plecat. Dar ce se întâmplă la fața locului? Mulți studenți care au beneficiat de program spun că nu și-au primit banii care vin o dată cu bursa și gândindu-ne care este diferența dintre nivelul de trai românesc și cel din alte țări europene, abia au supraviețuit. Cine este vinovat de aceste incidente, nu se știe. Banii pentru bursă nu sunt o sumă mare – 400 de euro pe lună – și vin de la instituțiile europene. Se pare că universitățile din țară sunt cele care trimit banii studenților Erasmus, dar acestea nu respectă politica programului iar studenții au de suferit. Aceștia își primesc banii ori la sfârșitul perioadei în care beneficiază de bursă, ori defel. (more…)

Helloooooo! Dupa mult… mult timp in care am fost preocupata de alte lucruri din viata mea de toata pomina – din America – iata ca am reusit, in sfarsit, sa ma asez intr-un loc confortabil din care incerc cu disperare sa pun in ordine evenimentele pe care le-am trait in ultimele doua luni…

Cu toate ca mi-as dori sa relatez doar intamplari fericite si evenimente fascinante, nu pot decat sa imi amintesc pur si simplu trairile mele, si poate si ale altora. Primul stop a fost Chicago. Un oras cu totul diferit de ceea ce am vazut pana acum si as putea spune…chiar frumos. Din pacate, nu am reusit sa vad decat fata orasului, nicidecum esentialul si fascinantul lui. Timpul.

Al doilea stop. St Louis, Missouri. La prima vedere mi-au dat lacrimile. De tristete. Apoi am descoperit ca nu mai vreau sa plec de acolo. Pacat ca am fost nevoita sa plec. Taman spre Florida. Asa ca…al treilea stop. Panama City Beach. Sunt sigura ca suna bine “beach”, insa nu e chair asa. Cum orasul are plaja la Golful Mexic, am dat si de problema cu petrolul….Plaje relaxante, nisip alb, vreme buna, palmieri si uragane :)))

Nu am ales sa locuiesc in Panama City Beach dar am fost nevoita. Jobul de casierita la McDonald’s m-a asteptat cu bratele deschise si eu nu am rezistat tentatiei. Sunt ironica…cam prea mult in ultima perioada. Partea buna este ca in afara jobului fac shopping ieftin si ma relaxez la piscina….vecinilor sau pe plaja.

Inca ceva…MIAMI. Toata viata am auzit despre orasul asta si cand am ajuns acolo…dezamagire. Eheee, orasul e superb dar nu este pentru toata lumea. Ai nevoie de buzunare pline ca sa iti permiti sa rostesti propozitia “enjoying Miami”. Asa ca, patru studenti romani in Miami suna cam ca “un varcolac american la Paris”. Am cheltuit foarte putini bani ca sa stau trei zile acolo, asta e partea buna. Cu toate astea, marea mea dezamagire a aparut in momentul in care patru aradeni – noi fetele si un baiat -am gatit frumos sa mergem in club….ce gluma buna. Ei bine, nu am avut sanse sa intram in vreun club in Miami pentru ca toate sunt exclusiviste si nu ne-a prea tinut buzunarul sa dam 100 de dolari pe intrari sau mita. Asa ca ne-am plimbat pe tocuri de 12 cm pe Ocean Drive si Washington Avenue in Miami si am baut un Cola la o terasa cu fete de masa de musama.

Lasand deoparte umorul meu sec care ma caracterizeaza de cand am ajuns pe meleaguri americane, mai am o vizita de facut in mandretea asta de tara, inainte sa plec acasa. NEW YORK. Sper din adancul sufletului meu ca nu voi fi dezamagita…sau prea multumita. Vizita in NY o sa o fac inaite sa ma intorc acasa, adica cam in 1 octombrie. I can’t wait sa fac shopping pe 5th Avenue, sper doar sa nu fie window shopping. (more…)