Nu am inteles niciodata partea urmatoare… Vrei sa incheiem o afacere, dar de fiecare data imi dai beep sa te sun. Eu stiu ca toate costa, dar traim intr-o perioada in care ofertele la operatorii de telefonie mobila sunt incredibil de bune. Daca tot esti pus pe afaceri, investeste te rog intr-o cartela de 5 euro! O sa te ajute sa aduci mai mult profesionalism imaginii pe care o reprezinti si pe care sincer nu cred ca o ai.

Lasand gluma la o parte, consider extrem de penibil sa primesc beepppppp de la persoanele care imi sunt potentiali clienti/parteneri. “Iti dau beep in 5 minute sa ma suni” WTF? Pierd foarte multe minute lunar, dar prefer sa nu sun pentru ca urasc comoditatea si prostul gust.

De regulă, răcesc de două ori pe an, iarna și vara, nu mă întreba cum ajung să răcesc prin August că nu am să-ți dezvălui secretul, nici eu nu știu exact. În fine, sunt două răceli diferite, cea de vară pare un pic mai cumplită, mă rog, toate sunt minimaliste, tratate cu câteva pilule și căni de ceai, dar durerile de cap și de ceafă cauzate de minunata și mult prea iubita durere de gât sunt mai bine definite. Iarna, în mare parte, îmi curge nasul mai rău ca robinetul și eh, mă obișnuiesc cu ideea, arunc câteva pilule în sistem urmate de un număr exagerat de căni de ceai și-mi trece.

Spun mereu că nimic nu mă oprește, indiferent de lungimea sau grosimea lanțurilor cu care anumite bacterii se țin de mine, eu trag, arunc un zâmbet și ziua e frumoasă, chiar dacă, din păcate, anumite filtre mentale sunt puse pe standby și ajungi să te cerți cu mine pentru că interpretez, nu înțeleg sau pur și simplu simt nevoia să te umilesc. (more…)

Imi aduc aminte de o intamplare foarte amuzanta pe care am zis ca nu trebuie sa o tin doar pentru mine, asta pentru că BL ne provoacă la scris!
Acum cativa ani eram in Caracal la o nunta au unei rude prea indepartate ca sa-mi aduc aminte cum o cheama. Noi ne-am dus din obligatie, asa fac majoritatea si nu doream sa fiu eu exceptia.

Dupa evenimentul cu pricina (O adevarata inovatie in materie de nunti, rude din provincie, gaște la purtător și toată spița prezentă) ne-am întors acasă fericiți că totul a avut final fericit și tinerii îndragostiți erau soț și soție pentru eternitate, oricum au divorțat in primele șase luni de la căsătorie, asta e mai puțin important.
Și cum întodeauna când totul merge bine trebuie să apară neprevăzutul… toaleta matușii unde ne-am cazat, refuza să funcționeze. Și scuzați-mi stilul, dar după o noapte în care au curs râuri de bere si sarmale cât și-a dorit stomacul, toți aveam la un moment dat nevoie sa vizităm toaleta. Dar nu mai mergea și gata. Blestematul de hidrofor refuza să mai aducă apa în casă.

Ca în orice gospodărie din oltenia, există o toaletă si in fundul curții. Că de… nu strică! (more…)

Am profitat de cateva ore libere si m-am dedicat total bucatariei. V-am povestit de evenimentul de ieri si noile sosuri Knorr, azi mi-am zis sa le si incerc ca doar de aia nu imi place sa-mi bat gura de pomana.

Dimineata am mers in piata si am facut cunostinta cu un salau. Dragut si proaspat, exact cum imi place. Bl sunt invitati la masa si trebuie neaparat ca totul sa iasa bine.

Prima data trebuia preparat sosul! Din experientele anterioare am invatat ca este bine sa prepar acest sos cat mai aproape de momentul in care servim masa. Este cea mai buna indicatie, sosul se serveste imediat dupa ce se prepara.

Pentru 3-4 persoane avem nevoie de o lingura de unt, 20g faina, 150 ml lapte, sare dupa gust, smantana, aproximativ 10 boabe de piper (eu folosesc in cantitati mici si marar. Aproape la orice.)

Dupa ce am pus untul la topit, adaugam faina si amestecam pana cand compozitia devine omogena si prinde o culoare galbuie. Stingem totul cu lapte si adaugam sarea, piperul apoi lasam totul sa fiarba la foc mic cateva minute. O lingurita din fondul de peste de la Knorr o sa-i ofere sosului si mai multa savoare. Pe testate! (Knorr Fond de Peşte denotă o aromă şi un gust de supă de peşte proaspăt fiartă. Este uşor de dozat şi poate fi folosit în diferite aplicaţii: borş de peşte, supă de peşte şi fructe de mare, sosuri) (more…)

Am fost la dentist seara trecuta. Dupa o saptamana de chin, am reusit sa-mi inving teama de monstrul numit stomatolog. Am intrat in cabinetul cu pricina si am iesit de acolo fericit. Nu am simtit nimic, nu am avut dureri, ba chiar am schimbat numarul de mobil cu doamna doctor, o tipa aparent necasatorita, mai guraliva decat mine si timisoreanca. Dupa ce termina lucrarile de asfaltare merita un buchet mare de flori, dupa parerea mea si un pahar mare de vin rosu, depinde de preferintele ei.

Tot ieri am fost in vizita la cateva centre din Arad, alaturi de niste prieteni din Belgia am dus rechizite scolare si imbracaminte pentru cei aflati acolo. In principiu tineri de pana la 18 ani care au diverse probleme de sanatate. Urasc cu cuvantul handicap, voi incerca sa nu il folosesc. (more…)

Ei bine dragilor astăzi vorbim dăspre Satul Sîmbureni! Daca este prima dată cand auzi de el, înseamnă că suntem pe drumul cel bun şi se fac eforturi disperate ca acesta să apară pe harta localităţilor din România.

Sâmbureni, ca oricare alt sat din România, este plin de tradiţie şi de oameni minunaţi. Dimineţile sunt pline de rouă şi de personaje care mai de care mai interesante. În prima săptamână a lunii Poşta din sat este mai animată ca niciodată! Pensiile, alocaţiile copiilor, copoanele’ aducatoare de bani sunt reprezentate de titulari care aşteaptă mai mult decăt nerăbdători ridicarea bănetului. Slavă Domnului că postaşiţa este femeie cu credinţă, altfel la atâta lumea adunată la oficiu sigur mai mare porcăială ca aici nu există.  Pocaită vara trecută pe izlazu’ roşu unde nea Ion a spânzurat motanul cel’ rau de a mâncat toate bibilicile mătusii Anastasia, Postăşita satului este mandră ca a primit pe Domnul. Şi El posibil la fel de mandru, că doar în Oaste este nevoie mereu de personaje harnice şi cat mai cunoscute, că de… Un PR mai bun ca ăsta nu există! (more…)

Aflat la un eveniment seara trecuta, am fost rugat de Gina Pistol sa fac o poza cu ea. Cum nu puteam sa o refuz… 

Astazi la serviciu mi-am adus aminte de o intamplare demna de povestit, petrecuta desigur in epoca de piatra, in perioada in care eram si eu tanar si cu mai mult par in cap. Nu sunt inca chel, dar in crestet se vad cum au trecut anii!

In perioada respectiva lucram la un birt, o bomba in adevaratul sens al cuvantului. Intr-o seara, sa zicem cu o ora inainte de inchiderea pesterii, apar clienti insetati si evident deja ramoliti. Si parca nu era nimic deosebit daca unul dintre ei nu era perotul paroh peste o Sfanta Biserica dintr-o localitate apropiata de Arad, imi scapa numele, probabil de la batranete. :))

Si incinge popa o ‘hora’ peste toate mesele din birt pe o muzica crestineasca manelo-drama-punk, de ziceai ca Sfanta Maria tocmai atunci era sarbatorita! (more…)

Iata ca a mai trecut un an alaturi de voi (si voi alaturi de mine) si realizez ca ziua de 27 iunie ma aduce tot mai aproape de pensie!

Anul trecut am fost ultima data la Brasov si tare mi-a placut!  Cand tu citesti aceste randuri… sunt deja obosit de atatea ore petrecute prin tren si probabil ca si sictirit intr-o oarecare masura!

Se aununta “zile mari” si asta o sa fie singurul meu concediu din acest an! Berea este garantata, internet din teava si voia buna notata in calendar pana duminica cand ma intorc in Arad. (more…)

….Este aia pe care o scoti din rucsac undeva pe la 3 noaptea, cu toata atentia necesara. Asta pentru ca jumatatea… la auzul foliei de aluminiu dvine o bestie. Si aude! (chiar daca sforaiturile sunt pe reprize. Maia… jum…a… Maia… si tot asa)

Apoi constati dupa jumatate de tableta ca nu iti mai trebuie… o ascuzi intr-un sertar al noptierei, in spatele incarcatoarelor… (gen – telefon, laptop, masina de tuns, etc) in speranta ca seara urmatoare vei incerca iar si iar… senzatia dulce! (more…)