Lasand gluma la o parte, consider extrem de penibil sa primesc beepppppp de la persoanele care imi sunt potentiali clienti/parteneri. “Iti dau beep in 5 minute sa ma suni” WTF? Pierd foarte multe minute lunar, dar prefer sa nu sun pentru ca urasc comoditatea si prostul gust.

Spun mereu că nimic nu mă oprește, indiferent de lungimea sau grosimea lanțurilor cu care anumite bacterii se țin de mine, eu trag, arunc un zâmbet și ziua e frumoasă, chiar dacă, din păcate, anumite filtre mentale sunt puse pe standby și ajungi să te cerți cu mine pentru că interpretez, nu înțeleg sau pur și simplu simt nevoia să te umilesc. Mergem mai departe: subliniez, o răceală nu m-a doborât niciodată, am strâns din dinți și am ținut capul sus, cât mai sus, asta până când am venit în minunata țară a portughezilor fericiți și mult prea relaxați…

Au trecut două luni de zile de când am părăsit paradisul românesc ca să număr palmieri, să dansez cu oceanul și să mă relaxez până la epuizare. Da, asta se întâmplă noaptea când mai apuc să visez, s-a cam consumat crema Erasmus, a rămas doar ambalajul și, știi ce scrie pe el?! 8 ore aproape zilnice de facultate, proiecte peste proiecte, deadline-uri care fierb, examene, nopți mult prea scurte și timp liber… pe care îl vezi doar în reclamele de prost gust…

Da, am răcit weekend-ul trecut, a fost grozav, niciodată n-am simțit acest mix de dureri, un cocktail adevărat care produce greață și amețeli, trenul durerii circulă pe ruta gât-ochi-cap-ceafă, non-stop cu mici opriri cât să privești orizontul. Un weekend de excepție la o febră de 3 stele, am privit minunatul LCD numit tavan, am transpirat cât să fac baie în propriile haine, pardon, am fost la spa, hey, cel puțin am schimbat și eu ținuta la fiecare 5 minute, nu, nu am câștigat premiul pentru pace, cel puțin nu încă…

Room Service-ul a fost grozav, 3 fete exotice s-au asigurat ca șederea mea sa fie cât mai frumoasă. Spun exotice deoarece fructele ieșeau din buzunarele lor ca și praful din covoare, era destul cât pentru un popor întreg. Ceaiul era mereu fierbinte și mâncarea cât se poate de delicioasă, eram ca un rege înconjurat de servitoarele lui…

Rege sau nu, au sunat părinții, vocabularul meu căpătase un nou cuvânt, medic. Ca să nu-mi pierd regatul sau cel puțin gălețile de galbeni a trebuit sa promit adevăratului rege că am să văd vraciul din sat…

A venit și ziua de luni, ziua medicului minune. Mă îmbrac repede (Norbert și îmbrăcatul rapid, fii serios…) și mă duc la facultate. Aflu că universitatea nu are un medic și că studenții Erasmus merg la urgențe, ce frumos, mă duc la urgențe pentru o răceală… Și mă duc la Spitalul Universitar Coimbra, o clădire imensă tipică telenovelelor de la televizor.

Mă apropii de intrarea la spital, secția de urgențe, pe lângă mine trece rapid o echipă de paramedici, se urcă într-una din ambulanțele disponibile și pleacă, iar eu, frumos îmi continui drumul. Intru, văd un așa-zis filtru de urgențe, 3 ghișee colorate, verde, galben și roșu, în funcție de problema pe care o ai.

Desigur, după o scurtă analiză, am decis că urgența mea este verde. Mă duc, mă prezint în engleză, arăt buletinul și cardul european de sănătate, tipul îmi zâmbește, îmi pune câteva întrebări legate de sănătate, iar între timp îmi introduce datele personale pe un formular. Toate bune și frumoase, primesc un set de stickere cu datele mele personale, cheamă paza și îmi spune să merg cu dânsul – nu vă speriați, domnul respectiv mă duce către următorul filtru de urgență… Ajung și la un paramedic, tare curios, îmi pune fel și fel de întrebări legate de răceală și durerea mea de gât, îmi ia temperatura, apasă câteva taste la calculatorul ei și puff, primesc o brățară verde cu numele meu pe ea, culoarea reprezentând nivelul urgenței. Am fost etichetat, mișto, nu? La un moment dat simțeam că mă duc la ștrand, brățara arăta exact la fel.

Ajung în sala de urgențe, o sală ușor tristă, împărțită pe 3 culori, dotată cu zeci de scaune, televizoare și panouri informative. Brățara mea spune că durata minimă de așteptare pentru un consult medical este de 120 de minute, eu am stat 200+. Stând picior peste picior, curățam paltonul de scame; uitându-mă în jur, vedeam oameni efectiv bolnavi, unii plângeau de durere, alții erau leșinați, palizi. Mă întrebam ce fac aici, am doar o simplă răceală… Din când în când mai apărea și un decedat prin sală, era închis într-un sac argintiu cu dungi verzi și portocalii, dormind pe targă, cu medicul lângă el, aștepta pe cineva să-l ducă acasă. Aaa, să nu uit cireașa de pe tort, un tânăr ușor speriat era pe targă, ținea strâns o găleată plină cu gheață și una dintre mânuțele lui, asta da urgență!

La culmea nesimțirii mele, era cât pe ce să-mi scot laptop-ul din geantă, ca norocul că doctorița mi-a strigat numele… După 3 minute de consultație, frumușica a decis că sufăr de o inflamație a gâtului și că singura mea scăpare este Ibuprofen-ul. Așa că, 20 de euro mai târziu, eu, buze umflate și buzunare goale, cu gândul că am fost jefuit de sistemul medical, am plecat spre casă…

Ce am învățat aici? În România scap mai ieftin… Tu cum stai cu răceala?

Dupa evenimentul cu pricina (O adevarata inovatie in materie de nunti, rude din provincie, gaște la purtător și toată spița prezentă) ne-am întors acasă fericiți că totul a avut final fericit și tinerii îndragostiți erau soț și soție pentru eternitate, oricum au divorțat in primele șase luni de la căsătorie, asta e mai puțin important.
Și cum întodeauna când totul merge bine trebuie să apară neprevăzutul… toaleta matușii unde ne-am cazat, refuza să funcționeze. Și scuzați-mi stilul, dar după o noapte în care au curs râuri de bere si sarmale cât și-a dorit stomacul, toți aveam la un moment dat nevoie sa vizităm toaleta. Dar nu mai mergea și gata. Blestematul de hidrofor refuza să mai aducă apa în casă.

Ca în orice gospodărie din oltenia, există o toaletă si in fundul curții. Că de… nu strică!

Una dintre matușile pe care o iubesc cel mai mult suferă de bulimie. Nu este de râs, dar ferească Dumnezeu să-ți prindă frigiderul plin. Noaptea este dezastru!
Cum nunta nu a fost pe placul ei, sarmalele nu au fost servite la ora potrivită, draga mea matusă a declarat stare de urgență si a pornit în căutarea bucătariei.

Acolo o aștepta o imagine imposibil de descris în cuvinte. Frigiderul era gol! Păi dupa ce gazdele au pregatit o nuntă in zilele trecute, cine mai avea timp de gătit. Măi… dar gol la propriu! Poate doar un borcan de muștar și încă unul cu hrean, cel mai iute hrean din lume!

Planurile mătușii Stela erau date peste cap. Era obișnuită ca la ea la București să aibe frigiderul pregătit pentru atacuri spontane în noapte și mai mare dezamăgire ca asta nu era nici petrecerea nunții în sine, de care se plângea în drumul spre casă.
Și pentru că nu avea nici o alternativă salvatoare, a început să cotrobăie prin sertare, prin dulapuri. A gasit o minunată pungă cu Covrigei Boromir, ăia de Buzău de care mănâncă toata lumea. Cred că a fost cea mai fericită noapte din viața ei. A mancat fară rasuflare jumătate de pungă și si-a dat seama ca trebuie să folosească toaleta. Așa sunt doamnele, la un efort mai mare, au nevoie de o relaxare.
Cum toaleta nu era funțională și-a luat inima în dinți si a pornit în aventură. WC-ul din fundul curții o aștepta și poate că nu asta era problema cea mare…

Zis și făcut. Pune restul covrigilor in buzunarul cămășii de noapte (se gândea ca poate în timpul nopții mai roade unul/doi…) și iese afară. Am uitat să vă spun. Gazda noastă avea doi câini pe care dacă-i vezi sigur îsi faci cruce cu limba în gură. Atât de frumoși și de fioroși nu am mai vazut!  Dar ea nu se gândea decât la vezică. Era o problemă pe care și-a propus să o rezolve cu orice preț.
Câinii au vazut-o si atât de mult noroc a avut… Au rămas liniștiți la locul lor, minunați de  cuțu cuțu cuminte, cuvinte drăgăstoase pe care mătușa le rostea cu o frică mai mare ca aia în care mergi noaptea în cimintir.  Și trece viteaza mea, ajunge nevătămată la WC și după ce rezolvă ce avea de făcut se grăbește să ajungă în casă, tintuită de noaptea friguroasă de toamnă.

Acum se ivește problema. Cainii au incolti-o si cînd încerca să deschidă ușa, deveneau parcă turbați. Nu a funcționat nici cuțu-cuțu, nici dragă-dragă. Aveau de gand să-i facă felul intrusei care a avut tupeul să-i sfideze și mai ales să creadă că le poate invada teritoriul fară nici o problemă.
Și după o jumătate de oră bună și-a dat seama ca are la purtător punga cu covrigi și mai mult de ciudă începe să ronțăie de mama focului că altceva nu avea de făcut, câinii o pândeau și nu putea scăpa de acolo… „Împarte-i cu toată lumea!”,  „Împarte-i cu toată lumea!” dar așa o ciudă avea pe câinii aștia încat nu le-a dat nici măcar un covrig, poate așa scăpa mai repede din închisoare.

După ce termină punga cu covrigei, înghețată și nervoasă începe să urle ca din gură de șarpe.  “Câiniii… Mă mănâncă…. Ajutor… ”
No o auzea nimeni din casă, norocul ei a fost că tocmai se întorcea un vecin de la serviciu și a sunat pe telefonul fix zicând că urla cineva în grădină la noi. A mers proprietarul cu lanterna și mi-a salvat mătușa din peripeția vieții ei.

La micul dejun ne-a povestit tot ce a pațit, dar doar după ce a vazut pe masă o pungă cu covrigei și după ce a râs 10 minute de una singură. Noi eram prea adormiți ca să înțelegem de ce râde!
De atunci a devenit fana,  Covrigii de Buzău de la Boromir nu o să-i uite poate niciodată!

Hai sa vedem acum care este istoria Boromir!
Născută în respectul tradiţiei, dar cu o perspectivă modernă asupra acestui domeniu, atât de vechi şi totuşi atât de puţin exploatat, societatea s-a dezvoltat şi şi-a diversificat activitatea oferind pieţei atât produse tradiționale, cât şi produse noi, de care piaţa românească avea nevoie.

1994 – Ia fiinţă societatea comerciala S.C. BOROMIR IND Rm. Vâlcea. Obiectul principal de activitate îl constituie achiziţia, prelucrarea cerealelor, precum şi valorificarea superioară a făinurilor prin secţiile proprii de panificaţie şi patiserie.

1998 - Moara Cibin din SIBIU a fost preluată de către grupul Boromir, iar la sfârșitul anului 2001, S.C. BOROMIR IND Rm. Vâlcea a devenit acţionar majoritar. Moara Cibin este dotată cu mori performante ce procesează grâu moale, grâu dur şi porumb.

2000 – A fost preluata moara de grâu din Buzău. Moara produce în special făinuri superioare, putând realiza întreaga gamă sortimentală de produse de morărit şi panificaţie.

1999 – 2002 -  În această perioadă S.C. BOROMIR IND Rm. Vâlcea achiziţionează unităţi de tip Comcereal, având ca obiect principal activitatea de achiziţie, păstrare şi valorificare a cerealelor.

2011 – Pe lângă cele trei societăţi, BOROMIR IND Rm. Vâlcea, BOROMIR PROD SA Buzău şi Moara Cibin din SIBIU, Grupul Boromir mai deţine puncte de lucru la Deva, Hunedoara, Iaşi, Slobozia.

Dimineata am mers in piata si am facut cunostinta cu un salau. Dragut si proaspat, exact cum imi place. Bl sunt invitati la masa si trebuie neaparat ca totul sa iasa bine.

Prima data trebuia preparat sosul! Din experientele anterioare am invatat ca este bine sa prepar acest sos cat mai aproape de momentul in care servim masa. Este cea mai buna indicatie, sosul se serveste imediat dupa ce se prepara.

Pentru 3-4 persoane avem nevoie de o lingura de unt, 20g faina, 150 ml lapte, sare dupa gust, smantana, aproximativ 10 boabe de piper (eu folosesc in cantitati mici si marar. Aproape la orice.)

Dupa ce am pus untul la topit, adaugam faina si amestecam pana cand compozitia devine omogena si prinde o culoare galbuie. Stingem totul cu lapte si adaugam sarea, piperul apoi lasam totul sa fiarba la foc mic cateva minute. O lingurita din fondul de peste de la Knorr o sa-i ofere sosului si mai multa savoare. Pe testate! (Knorr Fond de Peşte denotă o aromă şi un gust de supă de peşte proaspăt fiartă. Este uşor de dozat şi poate fi folosit în diferite aplicaţii: borş de peşte, supă de peşte şi fructe de mare, sosuri)

Cand sosul este gata, adaugam o lingura de smantana grasa, asa sa-i facem in ciuda pestelui!

Salaul asteapta curatat frumos si pregatit de sacrificare. Dupa ce l-am taiat bucati, l-am intoxicat cu pesmet si dupa rugaciunea de rigoare l-am aruncat in foc. La prajit in ulei cu pacatosii! Acest rapitor de apa dulce este foarte gustos si apreciat de iubitorii de peste.

Eu folosesc bucati mari de usturoi si felii de lamaie. O sa-i de-a savoare si nu imi ramane decat sa-ti urez pofta buna!

Tot ieri am fost in vizita la cateva centre din Arad, alaturi de niste prieteni din Belgia am dus rechizite scolare si imbracaminte pentru cei aflati acolo. In principiu tineri de pana la 18 ani care au diverse probleme de sanatate. Urasc cu cuvantul handicap, voi incerca sa nu il folosesc.

Va pomeneam zilele trecute de cei de la Articole Sponsorizate si imi exprimam nemultumirea cu privire la serviciile lor. Ei bine de atunci baietii s-au pus serios pe treaba si au eliminat o parte din greselile facute initial. Este cu “dute/vino” insa am considerat intodeauna ca o gresala recunoscuta si asumata rezolva o problema mult mai frumos decat tacerea! Totul pare sa mearga normal dupa cum zic prietenii care sunt inscrisi in sistemul lor. Eu din mandrie am renuntat la colaborarea cu ei. Poate in viitor… cine stie?

Seara asta este singura din saptamana in care nu lucrez. Deci Party! Muzica anilor ’90 si suc de mere!

In rest… ploua de ieri. Si urasc!

Sâmbureni, ca oricare alt sat din România, este plin de tradiţie şi de oameni minunaţi. Dimineţile sunt pline de rouă şi de personaje care mai de care mai interesante. În prima săptamână a lunii Poşta din sat este mai animată ca niciodată! Pensiile, alocaţiile copiilor, copoanele’ aducatoare de bani sunt reprezentate de titulari care aşteaptă mai mult decăt nerăbdători ridicarea bănetului. Slavă Domnului că postaşiţa este femeie cu credinţă, altfel la atâta lumea adunată la oficiu sigur mai mare porcăială ca aici nu există.  Pocaită vara trecută pe izlazu’ roşu unde nea Ion a spânzurat motanul cel’ rau de a mâncat toate bibilicile mătusii Anastasia, Postăşita satului este mandră ca a primit pe Domnul. Şi El posibil la fel de mandru, că doar în Oaste este nevoie mereu de personaje harnice şi cat mai cunoscute, că de… Un PR mai bun ca ăsta nu există!

“La ‘mormîntări ai ş-auz’ numa’ văitături, boceli şi cîntări dă dăspărţanie” cum zice Agurida din vale, poreclită astfel dupa ce a fost prinsă la furat de struguri verzi pentru borş.

Satul Sâmbureni duce totuşi o luptă despre care este musai să pomenesc! Viaţa mondenă, hi-tecu’ şi tradiţiile au sfadă de fiecare dată când se întalnesc, da’ asta nu’i opreşte pe sâmbureni să evolueze! (Anastasia amintită mai sus refuză cu îndarjire părăsirea tradiţiilor şi spune un NU decisiv unui update. Surprinsă în imaginea de mai jos, a întors spatele camerei de opt mega pixeli şi spune că “motorul automat cu mâna” satisface nevoile ei casnice.)

La marea adunare sătească, primarele o cerut ca oamenii să voteze adopţiunile cu care vine în faţa lor, sâmburenii au valoare de europeni şi toată lumea trebuie să afle asta!

La câteva zile după evenimentul cu pricina, sâmburenii s-au trezit cu porecle de tunari. Toată lumea so’ pus pe tunat!  Biciclete, caruţe, putina cu varză şi la scurt timp Sâmbureni a devenit atât de cunoscut în România încat era necesară o pagină de Facebook (aici) şi mai multe clipe’ de promovare cum zice ‘Nastasia mult amintită în postul ăsta. Si daca tot este atata de cunoscut… oare putem sa-l facem si mai cunoscut?

Tu ce recomandări ai pentru satul asta?  Musai trebe’ să-l facem cât mai cunoscut! Primele 10 pareri au berea 2.0 asigurata! Hai sa-i ajutam sa ajunga cel mai cunoscut/dotat/evoluat/modernizat sat din Romania! Viva ambasadorii!

Aflat la un eveniment seara trecuta, am fost rugat de Gina Pistol sa fac o poza cu ea. Cum nu puteam sa o refuz… 

In perioada respectiva lucram la un birt, o bomba in adevaratul sens al cuvantului. Intr-o seara, sa zicem cu o ora inainte de inchiderea pesterii, apar clienti insetati si evident deja ramoliti. Si parca nu era nimic deosebit daca unul dintre ei nu era perotul paroh peste o Sfanta Biserica dintr-o localitate apropiata de Arad, imi scapa numele, probabil de la batranete. :))

Si incinge popa o ‘hora’ peste toate mesele din birt pe o muzica crestineasca manelo-drama-punk, de ziceai ca Sfanta Maria tocmai atunci era sarbatorita!

Apoi popa nu era si el popa ca toti… popii! Avea ditamai burta la purtator si jur ca dintr-o simpla privire i-am oferit cu stima mai mult de 100 kg.

Trei prieteni ai lu’ domnu’-speologi de meserie, clientii pesterii de care aminteam mai sus- trageau de el sa-l aduca la pamant. Si nu si nu! Ba chiar mai mult unul dintre ei a spus mai in gluma mai in serios “Hai parinte de ma spovedeste sa-mi piara pacatele”.

Deci totul parea desprins dintr-o comedie ieftina dar a naibii de amuzanta. Si urla popa de rasuna stalactita pe raft si era atat de fericit si el, incat la un moment dat a fost lasat sa-si faca numarul linistit, fiecare ne-am vazut de chestiile noastre.

Mai fratilor. Imaginati-va o namila de om care se dezechilibreaza de pe un scaun metalic semi-ceausist si cade cat este de mare!

Liniste peste tot, popa nimic! Nici musca nu se auzea. Erau secundele alea in care te gandeai ca a murit sau astepti sa scoata un sunet care iti confirma faptul ca Dumnezeu nu io’ facut totusi invitatie de urgenta. Ei bine desigur ca iti piere pe loc starea de euforie avuta cateva minutele in urma si intri in panica.

M-am apropiat de Sfantul Parinte si l-am vazut plin de sange. Am adunat toate prosoapele din birt si am bandajat capul domnului din care curgea sangele ca dintr-un porc. In cadere isi lovise capatana si era bai! Am sunat si la salvare, au venit foarte repede, l-au bandajat pe popa si via la urgenta!  Din usa salvarii popa striga catre asistenta – “Sa vi la mine sa pun patrafirul pe tine” :)) Si l-au dus!

M-am intors in local si mai mult de o ora am sters tot sangele pe care initial nu il vazusem, dar era peste tot!

De atunci mi-am zis ca niciodata nu voi mai avea incredere in  popi! Sper sa-mi tina Dumnezeu naravul.
Ok. Sunt constient ca putea sa moara cretinul, dar este bine, mai aud din cand in cand ca mai trage cate o sfintire la butoaiele de vin primite de la credinciosi pentru slujbe si o ia razna. Daca nu eram baiat finut, il treceam de urgenta pe prima pagina la ziar! Uneori ma cert ca sunt atat de prost.
Asadar dragii mei, atentie la spovedanie. Dracul sta chiar in patrafir!

Calitatea materialului video… telefon mobil!