Daca tot a fost Craciunul si odata cu el cateva zile libere, mi-a trecut prin cap sa ma joc cu telefonul. Din click in click am facut update la 4.2.1 si mi-am stricat iphonul! Nu are rost sa va spun ca o noapte intreaga am cautat solutii de unlock si se pare ca nu am variante alternatve pana cand niste baietii destepti o vor lansa.

4.2.1 pentru un Iphone 3G este ca si cum ai pune motorina intr-un motor care functioneaza pe benzina…

Inca ii astept pe colindatori cu o solutie pentru telefonul meu!

Ei bine dragilor, zilele trecute l-am avut invitat in studio pe Mircea Dinescu, care ne-a prezentat “Femeile din secolul trecut” un volum de poezie care merita citit! Este vorba de 24 de poezii de dragoste pe care Dinescu le-a scris in ultimii sase ani.

“Nu-i lumină la fereastra nimănui/ numai cranii gălbejite de gutui/ şi trei magi uscaţi ca fânul strâns în pod/ dumicând covrigul spaimei de Irod/ mamă, mamă,/ unde-i viaţa s-o murim?/ mamă, mamă,/ unde-i moartea s-o trăim?”

Ca o nota personala, versurile au o conotatie sexuala. Sexul vinde nu? De rasfoit neaparat cartea asta!

Ei bine se pare ca Mosul a venit mai repede la noi si ne-a adus deja o parte din surprize (multe colaborari si un “Doipedoi” plin de surprize incepand cu 2011)

Vorbeam zilele trecute cu o cunostinta despre cafenelele din Arad. In plina criza economica au rasarit ca ciupercile. Ma rog, criza asta nu prea se simte cand vine vorba de stomac. Daca mergem la un supermarket, avem surpriza de a vedea poporul cum isi incarca cosurile cu merinde, intr-o aprovizionare ca si cum ziua aia de cumparaturi este ultima. (Ca si asa a fost prezis sfarsitul sau alte lucruri…)

Oare ce trebuie sa faca o cafenea ca sa isi pastreze clientela? Prima data mergi din curiozitate. Apoi?

Nu de multe ori am facut rezervare la un local si cand ne-am dus in locatia cu pricina nu mai erau locuri. Sau internetul promis prin diferite pliante nu functiona de sapatamani intregi… Intr-o perioada in care retelele de socializare “conduc bunastarea” unui local, ajunge doar o recenzie proasta si se duce vestea printre potentialii clienti.

Conteaza pretul? Cat esti dispus sa platesti pentru o cafea buna? Ca un exemplu, langa biroul nostru este o alimentara care ofera si “cafea la plastic” si cu mana pe inima zic ca este foarte buna! Pretul? 0.50 ron! Chiar am facut comparatie intre cafeaua asta si aia pe care o comand la un local de fite. Diferente foarte mici si cand im iveti face o vizita la serviciu va invit la o cafea! Ieftina, la plastic si buna!

Vorbeam mai sus despre retelele de socializare. Mai nou merg intr-o locatie pentru ca prietenii mei virtuali recomanda anumite servicii. Testez si trag concluziile, ba chiar m-am certat cu proprietarul unei cafenele, pe motiv ca am scris pe Facebook ca au cafea proasta si mai astepti si jumatate de ora dupa comanda in conditiile in care localul este aproape gol. Am dreptul la o opinie!

O alta remarca. Cafenelele din Arad nu prea fac legatura muzicii cu frumosul concept al localului. La urma urmei vad locatiile astea ca pe o afacere de familie, nascute mai mult din pasiune. Nu faci averi prea mari, dar macar sa-ti impui respectul pe piata. Imi place sa cred ca in viitor voi avea posibilitatea de savura aroma unei cafele pe mixuri de saxofon, in surdina. Urasc muzica data la maxim si alegerea ei in functie de clientela. Ok. Nu par prea batran, insa nici nu vreau sa-mi pui muzica House doar pentru ca par un copil.

Acum ca imi cunosti opiniile, sunt curios cum alegi locatia cafelei perfecte…

Primesc o leapsa violenta de la Tomata si incerc pe fuga sa-i gasesc raspunsuri!

1. Esti intr-o situatie unde drepturile individului nu exista. Trebuie sa alegi intre Umilinta si Bataie. Tu ce alegi si de ce?

Sunt o persoana puternica, nu prea se lipeste nimic de mine asa ca mai bine umilinta decat bataie!

(more…)

Am avut placerea de a sta de vorba cu Ionut si sunt bucuros ca a acceptat un mic interviu pentru cititorii Doipedoi… Care Ionut? Vedem in interviul de mai jos!

Vreau sa-mi spui de ce ai ales nick-name-ul Frissco? Ce inseamna pentru tine si daca te reprezinta.
Ma reprezinta in totalitate. In urma cu 4 ani imi cautam un pseudonim, am asternut pe hartie cateva nume care-mi placeau si mi-am rugat prietenii sa aleaga unul pe care-l considera potrivit pentru mine, majoritatea au ales Frissco. Este o prescurtare de la Francisco si se foloseste in Brooklyn, U.S. (more…)

Nu cred ca am vazut lume mai fericita decat la editia 2 Lecturi Urbane ce a avut loc pe durata sfarsitului de saptamana. Sambata ne-am adunat in Cafe Boeme,am rasfoit cateva carti, m-am incalzit cu un ceai fierbinte si am plecat acasa cu foarte multe carti…

In seara asta a fost organizata o petrecere speciala, concert muzica retro cu Cristi Bordas, Oana Togoe… Oamenii astia sunt speciali si mi-a facut placere sa-i ascult!

Si daca tot a fost Lecturi Urbane si mai ales Halloween… Cele mai frumoase costume au plecat acasa cu multe premii constand in (desigur) carti!  Bravo! (more…)

Despre el, istoric şi geografie, aici. Despre Galaţiul din mine am să vă vorbesc calm şi senin.

M-am născut aici şi în 30 de ani, locurile pe care le-am iubit de mică nu s-au schimbat. Şi sunt singurele pentru care m-aş întoarce oricând cu plăcere în oraşul meu. Oraşul tată cum îi spune Dina. Pentru mine oraşul casă. Fiecare stradă, colţ, parc e bântuit de amintirile mele, iubirile mele, primul sărut, o despărţire, o promisiune, o cerere în căsătorie, o escapadă sau o aventură. Am avut marele noroc să-i cunosc toate feţele. Copilăria mi-am petrecut-o într-un cartier aglomerat de blocuri turn, zgomotos şi viu cu familii numeroase, prieteni mulţi ce mi-au rămas pe viaţă. Blocuri de combinisti le spuneam pentru că părinţii noştrii lucrau în combinat şi noi alergam toată ziua cu cheia-n gât prin cartier. Până la patru jumătate când începeau părinţii să apăra. Toţi. Adolescenţa mi-am trăit-o în centru, în mansarda unei case vechi şi frumoase( casa bunicilor mei care e acum casa părinţilor) în vecinătatea cinema-urilor, parcurilor, muzeelor. Am adunat în mine atâtea locuri şi sentimente în oraşul ăsta şi poate e prima dată când le înşir efectiv  în scris. Sunt locuri speciale pentru mine şi dacă treceţi vreodată pe-acolo acordaţi-mi un gând sau o tresărire. Pentru că locul ăla aşa cum vi-l menţionez, face încă parte din mine. Strada Domnească veche şi parfumată, strada Brăilei ce străbate oraşul, parcul Eminescu, Grădina Publică, la trenuri, la vişini, faleza cu sălcii, faleza superioară, Dunărea, Turnul Televiziunii, la Elice, Libertatea, gara, tunelul. (more…)

Prietena Cristina Sabau “urla” zilele trecute ca vrea inregistrarea de la emisiunea in care a fost invitata, asa ca o sa-i pregatesc inregistrarea. Mi-am zis ca este ok ca si iubitorii de animale sa vada acest episod. Eu am invatat multe lucrui frumoase! Vizionare placuta!
(more…)

Mi se pare că timpul trece foarte repede. Ne lăsăm copleşiţi de probleme sau dacă reuşim să scoatem capul după ce scurtăm lista de necesităţi, dacă reuşim să facem în aşa fel să aducem calculele de la minus măcar la un zero lunar (lucru greu şi-aproape imposibil pentru români) ne aruncăm în stările de rău general din ştirile TV. Pe rând susţinem greve şi revendicări, aplaudăm mulţimea şi înjurăm autorităţile. Ne calmăm şi ne pregătim de o nouă săptămână de muncă cu gândul bun că-i ultima de luna asta şi ne luăm banii. Un gând ca o sclipire fericită-n ochi. Până i-avem în portofel sau card şi-ncepem să ne plătim viaţa. Jumate sau cât ne-ajunge. Şi iarăşi gânduri grele şi-ncruntare.  O săptămână la-nceput de iarnă răcim. Un virus sau o haină prea subţire şi iarăşi ne înclină balanţa financiară spre minus. Medicamente, şerveţele şi dropsuri mentolate. Bem ceaiuri calde şi strănutăm a necaz. Începe un noiembrie friguros. Ne pregătim de iarnă, ne bucurăm cu gândul la sărbători, ne sperie iar gândul la bani. Ne consolom din nou. Bine că avem de muncă. Deocamdată.

Ne lăsăm ameţiţi de grila apetisantă de programe de lenevit în canapea cu o telecomandă-n mână.  Dacă iarna asta insistă să bată recordul celei de anul trecut o să ne-ascundem zgribuliţi în noi, pe sub fulare şi căciuli şi-o să-ncercam o supravieţuire. Familia, prietenii şi iar televizorul. O să zâmbim că suntem sănătoşi şi ne-a ferit viaţa de unele mai grele de-atât.

În prima zi de primăvară o să zâmbim scurt în soare. Şi-apoi o să ne-ngrijoram de inundaţii. Şi trece martie cu flori şi mărtişoare mici. Şi trece aprilie dezmorţindu-ne şi brusc e luna mai. Şi am fi vrut să ne-amintim de anul ăsta numai de bine.

Eu am să-ncerc să îmi trăiesc viaţa ca şi cum nimic nu m-ar putea atinge. Nici grija banilor sau lipsa lor, nici ştirile catastrofale nici stratul mare de zăpadă anunţat. Vă sfătuiesc să faceţi la fel! De Halloween scobesc un bostan. De 1 decembrie mă bucur chiar şi ipocrit. De sărbători doar o crenguţă şi o ciocolată. Şi globurile vechi pe care le avem. Şi musai coji de portocală. Şi un vin fiert. Zăpada mare de-o veni o facem bulgări şi oameni mari din sfere albe cu zâmbete paradoxale. Aşa! Şi prima zi de primăvară o să păşim peste şuvoaiele ce ne inundă canalizările şi-o să cumpărăm/primim ghiocei şi zambile. Şi pregătim o ieşire la aer curat de Paşte. O felie de cozonac îndulceşte orice om. Şi când o să fie, a doua zi, luna mai, să respirăm sănătoşi şi cu o lista mare de bucurii mărunte-n buzunar, bifate!

Pentru ca exista si zile cand nu am foarte mult timp liber, nici macar pentru blog… Programez cate o reteta! Sper sa va placa. Este una dintre preferatele noaste!
-300g cascavaL
-100g unt sau margarina
-Sare/Piper

Pentru umplutura:
-500g branza dulce de vaca
-120g sunca
-½ ardei verde iute
-2 ardei rosu capia sau gras
-1 ardei galben gras

PREPARARE
Umplutura:
Taiem sunca si ardeii in cuburi mici, branza dulce se condimenteaza si se amesteca bine dupa care se adauga sunca si ardeii cubulete, amestecam totul pana devine o pasta omogena.
Pentru invelis: se da cascavalul pe razatoarea mica sau la masina,se adauga untul cuburi,se da gust de sare/piper apoi se framanta bine pana devine o pasta omogena.
Pe o folie de plastic se modeleaza din compozitia de mai sus un cilindru care apoi se intinde cu un sucitor o foaie dreptunghiulara cu o grosime de 5 mm.  Peste foaia intinsa se pune umplutura in asa fel incat sa fie toata acoperita  apoi se incepe rularea ajutandu-te de folie.  Se rasuceste usor, se strang usor capetele si se da la rece pentru aproximativ 3 ore.
Se taie in felii de max jumatate de centimetru grosime.

Azi am fost la mama la tara sa ne vedem investitiile! Tot anul am adunat pe animale fara stapan si am facut din locuinta de la tara o adevarata gradina zoologica. Rontzi este cel mai proaspat membru al familiei si poate cel mai rasfatat!

Din poza lipseste : Rex, Charlie, Gimi, Printul, Maia, Florica, Kiara … aproape toti adoptati cu ajutorul prietenilor de pe blog/facebook/twitter.