Primaria Arad, mai precis platoul din fata Primariei, gazduieste zilele acestea o expozitie cu cele mai frumoase fotografii expeditiei Aconcagua, realizata recent de alpinistii Aradeni.
Expozitia gazduieste in jur de 3000 de fotografii, iar cei care doresc sa le priveasca… o pot face pana in data de 5 mai. Am fost si eu acolo si chiar am ramas impresionat de unele imagini.
Se pare ca vedeta noastra, Costel Busiuoc a cantat la un dineul oferit de trustul de presa Ringier. Astfel asta a fost prima aparitie oficiala in romania unde Costel Busuioc, in calitate de artist.
Daca nu mai stiati nimic de Costel Busuioc, acesta in colaborare cu casa de discuri Sony BMG, pregateste lansarea primului album…
Bafta Costel Busuioc.
Aradul si-a pierdut de mult atractia turistica. Spun cu amar asta, este orasul meu de suflet.
Un oras al tranjitului a devenit, nimic mai mult.
Directia judeteana de statistica Arad spune foarte clar, suntem un oras de tranzit, Aradul nu mai este de mult timp o atractie turistica/relaxare.
Cateva cauze? Pai sa vedem…
Mestesugurile traditionale practic au disparut.
Lipsesc cu desavarsire campaniile de promovare a Orasului.
Centrul istoric este total neglijat.
Spatiile verzi sunt sacrificate pentru constructii.
Monumentele istorice si cladiri restaurate aiurea, cu restauratori “amatori”.
Din creanga in creanga, uite ca dau peste acest site cu citate.
Am gasit aici cateva cugetari care mi-au placut mult, uite asta de exemplu, a lui Petre Tulea :
“Eu nu detest burghezia. Eu mam lamurit ca un om care vrea sa fie bogat nu este un pacatos. Spunea odata un preot batran: Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu il concep ca ochiul dracului, eu il concep ca pe o scara dubla. Daca il posezi, indiferent in ce cantitati, si te misti in sus binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca cobori, atunci te duci cu el in infern, prin vicii, prin lacomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stapan.” (more…)
Sti sa canti la pian? Sau ce pianisti preferati ai? Eu iubesc pe Oscar Peterson
Uite pun si o fotografie cu mine, ca sa ma dau mare… Fotografia este facuta la revelionul trecut… deci va dati seama ce asistenta era in spatele meu 
O Coborare in Infern – Doris Lessing
Rar pot zice ca descopar carti care intradevar ma fascineaza… Am primit cadou “O Coborare in Infern”, o carte o fermecatoare in ideea mea.Ramane sa o citesc si sa imi dau seama daca imi schimb parerea sau nu. Am citit cateva pagini si m-am documentat un pic asupra autoarei.Imi place.
Iata ce zice Mircea Mihaies despre aceasta carte.
“O coborâre în infern se situează, şi din punct de vedere poietic, la mijlocul zonelor de interes ale romancierei. Cartea poate fi divizată în două secvenţe distincte. Cea dintâi se articulează pe intenţia explorării adâncimilor sufletului omenesc. A doua reprezintă un amplu dialog cultural, care aşază romanul în poziţie de confruntare cu câteva mituri şi cărţi fundamentale ale omenirii. (more…)
La inceputul secolului XX conducerea orasului a propus construrea Podului Traian, proiectul acceptat pentru construirea lui a fost al societatii de cai ferate din
Austria.
Resiteanul Robert Toth, inginer, a conceput planul acestui pod.
In data de 11 noiembrie 1910, podul a fost predat oficial catre conducerea orasului Arad.
Sfârşitul celui de-al doilea război mondial a fost crucial, podul fiind dinamitat, insa din fericire structura de rezistenta nu a fost afectata grav, astfel dupa cateva luni a fost refacut.
Podul Traian a fost pana in anul 1980, singura cale de acces intre orasul Arad si Timisoara.
Anul trecut, primaria Arad a obtinut o finantare de peste 10 milioane de euro (Fonduri UE) pentru o restaurare completa. Inca nu se cunoaste data demararii proiectului.
Haide-ti sa-l privim putin… Ce-ti inspira? Comentariul care-mi va placea cel mai mult primeste un film surpriza in formatDVD (original, desigur)
Data limita pentru comentarii – 12.03.2008 12.00
Castigatorul este :
Fericire in Rate
Da, nu e imposibil… Impart in rate egale, celor care imi demonstreaza ca merita asta. De-a lungul timpului mi-am facut foarte multe cunostinte, unele dintre ele au ramas la acest stadiu, altele mi-au devenit prieteni.
Am incercat, mereu, sa fiu cat mai natural posibil pentru ca fiecare sa ma perceapa asa cum sunt. Am invatat ca daca esti sincer pierzi foarte mult, dar cele cateva lucruri pe care le castigi depasesc “pierderile”. Exista oare prietenie fara interes? Tind sa cred ca nu! Involuntar sau nu, alegem prietenii dupe ce ne ofera acestia! Faptul ca ma simt bine in compania unei persoane… imi ofera ceva! O stare de bine pe care nu o intalnesc la altii.
Prietenii meu nu sunt “frumosi si bogati”, sunt unici prin momentele placute in compania lor.
Ce e prietenia fara interes? Tu poti sa imi zici in cateva cuvinte ? Sunt curios…
Sau… simti cand esti folosit de cineva, dar ‘accepti’ in ideea ca, totusi e o persoana care nevoie de ajutor si practic doresti sa-i faci un bine?
Mi-am zis mereu… Cand voi fi mare vreau sa ma fac… aviator!!!
Timpul a trecut si din visele mele sa ales praful, asta pentru ca in viata am facut alegeri, pe care nu le regret, dar totusi ma gandesc cu era… altfel. Imi pun intrebarea: Ce-mi lipseste? Incerc sa-mi raspund si in comparatie cu altii pot spune ca nu imi lipseste nimic. Pana si bucuria o am, fericit sunt mereu si chiar si cand sunt suparat, rad.
Tu? ce-ti doreai sa fi cand erai mic?
