Nu stiu de ce dragostea o simti mai intens noaptea. Si nu in vis. Sunt stari pe care nu le poti exprima in cuvinte rostite, gandite sau scrise.

Totul este o chimie a creierului? Un drog de care nu poti scapa niciodata? Asa e dragostea. Cine se infecteaza nu mai are scapare niciodata pentru ca nimeni nu a gasit leac pentru asta.

Mi-am desfacut un grape’ si l-am impartit in bucatele egale. Si pentru tine, chiar daca stiu ca imi vei lasa mie si partea ta. Si asta te face unic.

Am ajuns la concluzia ca pot comunica doar din priviri. Nu telepatie.

Te completezi intr-o formula pe care nu o cunosti dar o accepti. Rezolvi ecuatii  care in lipsa ei nu au sens si dragostea  are multe! (more…)

Cand nu ai clienti dimineata la job te dai pe bloage’ vorba cunoscatorului sau fumezi n tigari pentru ca nu ai altceva bun de facut.
Zilele trecute am primit o oferta de munca la o televizune, la care am lucrat in trecut. De data asta am zis “pas” pentru ca nu mi-au convenit anumite clauze pe contract. M-am obisnuit sa nu am restrictii si mai ales cand vine vorba de locul de munca, sa fiu relaxat si da-mi fac treaba cu drag. Slava domnului ca inca am un job stabil, acelasi de aproape patru ani.

Intrebarea mea pentru voi este urmatoarea. Faci compromisuri pentru a ‘castiga’ un loc de munca? Si daca da, pana unde mergi?
De multe ori ai mai multe alternative. Job mai prost platit, dar relaxant(asta-i paradox?).

In trecut nu aveam puterea sa spun nu. Azi sunt mai selectiv si nu ma avant prea usor…

Stau de multe ori si ma intreb ce ce oamenii au prea multe asteptari de la… oameni!
Urmaream zilele trecute o discutie pe Twitter care mi-a adus aminte ca nu doar eu am experimentat asta.
Cineva acuza comunitatea online din Arad ca nu si-a adus aportul in  promovarea proiectului #cupluta  organizat in aceasta perioada.
Spun toate astea pentru ca cei interesati sa inteleaga ca in Arad nu exista o comunitate in online. Sunt foarte putini oameni care folosesc articolele unui blog pentru comunicarea propriu zisa si cu parere de rau zic… nu te sprijina nimeni daca nu au un beneficiu, daca nu primesc anumita vizibilitate.

Am promovat Aradul cu acest blog mai mult decat mi-am propus initial si astazi dupa cativa ani in care ne-am citit in fiecare zi, imi dau seama ca oamenii in care trebuie sa ai incredere nu exista, ca fiecare isi vede de viata si de interesul lui.

Nu sunt eu cel mai intelgent/frumos/inalt si cunoscut, dar am ajuns la concluzia ca mi-am castigat anumit respect prin acest blog, ca opiniile mele au ajuns de cele mai mult ori acolo unde trebuie, ca oamenii care citesc zilnic acest blog inteleg demersurile si frustrarile mele de zi cu zi. (more…)

Au trecut si sarbatorile astea! Mult mai repede decat ma asteptam si asta poate pentru ca am sarbatorit prin munca. Imi citeam horoscopul in dimineata asta si se anunta o zi mare. Adica ziua in care facturile trebuiesc platite si amanarile sunt o amintire.

Aseara m-am uitat putin la Romanii Au Talent si am ramas cu un gust amar. Nu a vost ales talentul, ci cazul social. Isi mai au rostul comentariile? (more…)

Cand eram mic visam sa ma fac diriginte de posta. Cum am crescut intr-un sat uitat de lume unde postasul venea o data pe saptamana pe la oameni, ziarele trebuiau ridicate direct de la posta.

Si dirigintele asta de la posta, aveam eu impresia, nu facea nimic toata ziua. Imi placea ca statea ore in sir pe scarile cladirii si astepta cate un client ce cumpara un trimbru sau trebuia sa trimita o telegrama. Telegramele erau la moda, un fel de email al zilelor noastre si desigur ca principiul era total diferit. Spun asta pentru cei care nu au trimis niciodata o telegrama sau nu au aflat pana acum ca exista. Si nu sunt putini!

Preoti erau doi. Unul uns cu mirul comunistilor, altul curvar! Atat de curvar incat babele mergeau pe jos 3 km la o alta biserica, intr-un sat din apropiere. La primul scandal mai mare au zburat amandoi si le-a luat locul cel care avea sa predea religia in scoala generala si tot el a infiintat corul bisericii la care mamma tinea foarte mult sa particip.

Serbarile scolare se tineau intodeauna la caminul cultural, de fapt o casa nationalizata aflata in grija statului. Am fost lup, pitic, mosneag, cantaret… toate astea in cadrul scenetelor pe care doamna invatatoare ne chinua sa le invatam.

A trecut si timpul si am mai crescut si noi. Unii in inaltime, altii s-au desteptat si tot asa.

In clasa a V-a m-am indragostit de o tigancusa. frumoasa foc si oferea prietenia tuturor baietilor, asta am aflat mai tarziu citind unul dintre oracolele care circulau prin scoala. La fel cum este pitipongeala la moda acum, asa erau pe vremuri oracolele. Pagini intregi de poezii, fluturasi din staniolul de la ciocolata, mine de creioane rupte si mandria de a scrie in oracolul cuiva. (more…)

Am primit demult leapsa asta. Si asa a trecut timpul incat nu stiu exact de la cine a venit. Poate ca a fost prea greu de gasit raspunsurile sau poate ca am amanat sa raspund. Greu sa-mi dau seama.

Am primit o tema de casa. Sa scriu despre o persoana caruia ii sunt recunoascator. Foarte greu de ales doar una singura, de-a lungul anilor multe persoane mi-au stat alaturi si slava domnului la fel de mult sunt si astazi prin jurul meu.

In viata fiecaruia dintre noi vin momente cand trebuie sa facem alegeri. Bune sau mai putin inspirate. (more…)

Foto- B. Costea

De fiecare data cand spun ca nu voi mai avea incredere in oameni… mint! Si asta pentru ca este imposibil.

Discutam cu o prietena despre medicii din Romania si cata incredere ai… Aici este cu dute-vino pentru ca de multe ori nu cat a invatat respectivul medic conteaza, ci cu cata daruire face aceasta meserie si cat har are. Tu ce ai alege? Un medic necunoscut? Sau un medic de care toata lumea spune ca este bun? La urma urmei suntem diferiti si in mod cert la un moment dat suferim de afectiuni diferite sau cu manifestari diferite. Este ca la scoala. Acolo unde profesorul nu are ce cauta daca nu iubeste copiii si abia apoi meseria pe care o face.

Si din proprie experienta zic ca romanul este medic din nastere. Inghitim diverse pastile ori din reclamele tv, ori din auzite pe la cunostinte. Foarte rar mergem la un medic sa ne ofere un tratament adecvat respectivei afectiuni.

Ca un exemplu, de ani de zile sufar de migrene ingrozitoare. Am testat  cam toate medicamentele existente pe piata, unele cu retete, altele fara. La un moment dat m-am dus la control. Mi-am zis ca problema este mult mai grava si necesita un control de specialitate. Am iesit de la specialist asa cum am intrat, adica fara nici un raspuns. Creierul meu nu pare sa aibe probleme si sursa migrenelor nu era depistata. Apoi daca in cutia craniana nu aveam nimic si spun asta ironic desigur pentru ca slava domnului inca nu a secat, am fost si la oftalmolog. Acolo am descoperit ca imi trebuie bicicleta de pus pe nas si de aia ma durea capul in fiecare zi. (more…)

Lumea spune ca îmi plac mult câinii și viciile, ca sunt un urât nesuferit și în același timp iubit. Și tot lumea… zice că am langă mine exact persoanele de care am nevoie. Tu câte scări ai urcat?

Ne citim de cativa ani buni. Uneori zi de zi. Apoi mici pauze. Cat ai apucat sa ma cunosti si cat nu? Am impartasit cu voi cele mai dragi/grele momente si a fost bine. M-am bucurat numarand milioane de litere stranse cu ajutorul comentariilor voastre si realizez abia acum ca fiecare cititor fidel este deja un membru al familei, virtual de data asta. Am invatat de la voi sa fiu mai bun si oarecum realist. Si viata asta este cruda exact in momentele in care ai nevoie de bine, de stari pe care nu le poti exprima in cuvinte, dar le traiesti, le ascunzi si te minti ca vor trece.

Au fost ani frumosi, am legat prietenii peste tot, ne-a fost bine. Nu plec nicaieri acum, am dorit doar sa va multumesc. Voua!

Nu mai pot ascunde asta, insa la un moment dat se va afla. Astept niste analize care pana acum nu au fost in favoarea mea. Dar le astept. Le voi reface si voi spera la fel cum am facut pana acum. In tacere. Pana la urma cancerul se invinge (si) cu speranta nu?

Am invatat ca persoanele din jurul meu merita toate atentia mea. Persoanele care indiferent de actiuni, raman fidele si asteapta. Am invatat ca  daca accepti defectele unei persoane atunci poti spune ca o placi cu adevarat. Si nu e nimic mai frumos decat oameni care te iubesc. Care iti arata asta cu fiecare ocazie ivita si nu prin cuvinte sau fapt. Este o chimie pe care trebuie sa o simti. Altfel nu o sa-ti dai seama niciodata.

Viata imi ofera o rezerva constanta de miracole amestecate cu jumatati de masura. Oricat de mult caut sau gasesc, niciodata nu este intreg si lipsurile astea sunt epuizante, dar inca accept.

Sunt puternic influentat de cei din jurul meu. Imi plac oamenii, imi plac oamenii buni, calzi. Imparatia mea e mare. Si loc destul!

Sunt implicat in foarte multe activitati tocmai pentru faptul ca iubesc viata asta nenorocita, ca imi plac oamenii mai mult decat orice, ca indiferent de obstacole am invatat ca trebuie sa tin capul sus!

Nu considera niciodata problemele tale drept cele mai grave. Imagineaza-ti ca undeva, cineva sufera cu adevarat mai mult decat tine. Invata de la toti oamenii care au trecut cu brio peste probleme si nu uita ca NIMIC nu este mai important pe lumea asta decat… TU!

M-am obisnuit ca in fiecare dimineata cand inainte de prima tigare, sa merg cu Maia afara. E drept, mai mult ea mi-a impus anumite norme ce trebuiesc respectate.

Locuiesc intr-un bloc de locuinte in care majoritatea locatarilor sunt cu mult trecuti de prima tinerete. Inca traiesc cu convingerea ca suntem singura familie de tineri de aici si suntem oarecum priviti cu admiratie pentru ca sunt unicul care face curat dupa animalul sau. Restul doar admira cum ziceam… Daca iesi din casa scarilor risti a calca in excrementele zecilor de patrupede ce isi fac plimbarile zilnice pe aici.

Ca nu animalul este de vina o stim cu totii, eu acuz vehement nesimtirea oamenilor care din pacate au lipsit la lectiile in care se preda bunul simt…

Uite ca iar a venit momentul cand ne zicem LA MULTI ANI… S-au intamplat multe anul asta. Am invatat cu totii sa iubim, sa iertam si mai ales cel ai important lucru… am ramas oameni, asa cum trebuie sa fim.

Va doresc un AN Nou minunat dragilor, plin cu floricele de gheata la geam, cu caldura in casa si ochi buni pentru citit bloguri si in 2011.

La Multi ani tuturor!