Se zice ca daca faci scoala de soferi in timpul iernii, mare scula de sofer iasa din tine! M-am apucat de scoala de soferi si abia acum inteleg soferii care injura la volan. Nici nu am luat inca permisul de conducere si am inceput cu injuraturile.

Imi amintesc cu drag cand m-am urcat prima data la volan si nu stiam ce Dumnezeu trebuie facut pentru ca masinuta sa porneasca. Am pornit la indrumarea instructorului si azi la “cele 20 de ore” pot zice ca sunt in stare!

Urmeaza pe la jumatatea lunii ianuarie 2011 si primul examen, deci perioada asta mai relaxata voi avea mult de invatat. E musai’ sa-l iau, permisul, cum zice ardeleanul.

Foto: B. Costea

Tu faci un bilant ca sa-ti dai seama daca in 2010 ai fost un om bun? Sau ce a insemnat pentru tine anul asta, ce realizari te-au multumit sufleteste si care sunt oamenii care te-au dezamagit. Eu fac, in fiecare an fac asta. De multe ori nu prin randurile unui articol.

Pe la inceputul anului  am avut probleme cu Maia. Care a fost grav bolnava si care mi-a facut parul alb. Din fericire este bine!
(more…)

Foto: B. Costea

Tu ti-ai dat seama vreodata ce anume imi lipseste? Ai deschis ochii atat de mult incat sa-mi vezi grijile? Nu am un raspuns…

Farmecul zilelor de sarbatori abia acum incepe si nu ai realizat inca de ce am nevoie. Ti-am dat in fiecare seara un indiciu, e drept… de fiecare data dupa ce adormi!

Mirosul ultimei clementine acopera fumul tigarii cu care fac share gandurilor. Si stiu ca tac, evidentiez o resemnare pe care mi-o asum si paradoxal… nu o recunosc.

M-ai cerut insistent si m-ai avut. De o mie de ori in o mie de feluri. Imi explorezi privirea si de fiecare data realizezi ca am dreptate.

Iubesc oamenii cu care reusesc sa ma inconjor zilnic si ei parca imi raspund la fel, oarecum in doze diferite. Pana si zambetul vanzatoarei de covrigi il fur… Vreau o agenda in care sa notez fiecare zambet.

Ma intrebi mereu de ce sunt ud. Pentru ca fara sa-ti dai seama, noaptea si ploaia fac parte din ritualul meu. Si iti urasc fiecare SMS in care intrebi : “Unde esti?”

Am nevoie de o carte depsresiva, clementinele alea de care nu se atinge nimeni si cana preferata.

Si iar te intreb daca ai realizat ce-mi lipseste… pentru ca suntem impreuna de 28 de ani si esti inca imun.

De cateva saptamani, aproape in fiecare dimineata suna o tanti si ne intreaba daca vorbim limba maghiara. Astazi asa nervi am avut (A sunat undeva in jur de ora 08.00) incat am lasat diplomatia si i-am spus doamnei respective cateva fraze in romaneste, foarte plastic si la fel de vulgar precum mi-am propus sa nu vorbesc niciodata!

Cutiuta cu surprize… De data asta cu doi invitati surpriza! Vizionare placuta! (more…)

Nu stiu cum sunt altii, dar eu sunt ingrozit de anul 2010! Nu cu mult timp in urma va povesteam ca a murit cineva din familie, zilele astea am retrait aceste momente, poate intr-un mod mai dramatic decat ultima data. Cu toate astea de fiecare data este diferit si dureros cand nu iti mai gasesti cuvintele. Bunica mea a trecut in lumea celor drepti si regret ca sunt atat de egoist incat abia acum realizez ce a insemnat pentru mine, ce a facut pentru mine si cat de mult tineam la ea. Suntem atat de diferiti si cu toate astea avem lucruri in comun. Iubim sau realizam asta in momentul in care o viata intreaga iti dai seama ca nu ai apucat niciodata sa-i spui un simplu multumesc unei persoane dragi…

Intr-o oarecare masura, paradoxal, sunt multumit! Multumit a terminat cu suferinta indurata de mai bine de zece ani, de suferinta ultimilor ani petrecuti in pat si mai ales suferita pe care o acumulezi in timp datorita familei care nu este langa tine. Astazi i-am spus Adio! Dar o sa fie mereu alaturi de mine!

Intr-o perioada in care ploile sunt din ce in ce mai intense… mi-am regasit raceala pierduta toamna trecuta. Una foarte puternica si plina de iubire. Ne iubim cu medicamente, ceai fierbinte si doze prelungite de somn.

Dupa cum ziceam zilele trecute… sunt in Cluj Napoca. Am prins timp foarte frumos, in sensul ca ploua ca dracu de cateva ore si nu am chef de iesit din camera de hotel.

Dimineata am vizitat Gradina Botanica. Este superba si nu regret ca pe o ploaie (aproape) torentiala am vizitat tot ce se putea vizita… Am facut si foarte multe poze, cand ajung acasa voi posta cateva.

Maia este incantata de calatorie. A fost foarte cuminte tot drumul si inca nu a facut ravagii pe aici. Dar… mai avem o zi de stat in Cluj si sper ca totul sa decurga normal.

Mancam la Marty. Mancarea este delicioasa si oarecum ieftina. Aproape la fiecare masa am plecat de aici cu burta plina. Recomand pizza cu ton. O  adevarata minunatie! Bravo!

Cam atat din Cluj… ploua, ploua, ploua!

Niciodata nu am inteles oamenii care in momentul in care dau de greu, nu merg mai departe si nu incearca sa lupte putin. Cu putin timp in urma o cunostinta si-a pus capat zilelor pentru ca nu mai gasea viata interesanta, pentru ca viata ei era fara nici un sens. Sau asa credea. Cine iti da dreptul de a te sinucide? Sau de a alege clipa in care “este timpul” sa mori?  Ii dedic ei acest post. Poate trebuia sa-i dedic unul in momentul in care era in viata!

Nu v-am spus niciodata asta si foarte putine persoane stiu.  Si este singura si ultima data cand mai vorbesc despre.  Am avut perioade in care consideram ca viata mea nu mai are nici o noima si recunosc. M-am gandit la sinucidere. Oare cine nu se gandeste macar o data in viata?

Si totusi cu toate problemele din jurul meu am reusit sa merg mai departe intodeauna. Am tacut, am indurat, am tinut capul sus.  Nu mi-a placut mila. Nu am dorit ca cei din jurul meu sa stie ca sunt bolnav si am evitat astfel compasiunea. Sufar de o forma usoara de cancer, se trateaza. Am spus doar atat si nu adancesc discutia. Si va rog sa-mi respectati alegerea!

Saptamana viitoare (vineri)  plec la Cluj Napoca pentru doua zile si pentru ca am un program lejer m-am gandit ca Maia poate sa ma insoteasca fara probleme.
Dimineata am fost la Agentia CFR si am cumparat bilete. Am aflat astfel ca si cainii au nevoie de bilete si pe tichet scrie: “Bilet Caine”…

Deci declar deschisa lista de autografe pentru Cluj. Lasa un comentariu daca esti prin zona si vrei sa ne vedem la o bere suc de mere!

Discutam cu colegele la seriviciu despre celebrele paste si mi-am dat seama ca foarte multe persoane fac multe greseli in bucatarie, mai ales cand este vorba de prepararea pastelor. Dupa cativa ani petrectuti prin bucatariile restaurantelor din Italia, sunt fericit ca am invatat o multime de lucruri de catre trebuie sa tinem cont in momentul in care gatim si mai ales cand dorim sa impresionam oaspetii cu preparatele noastre.

Ei bine dragii mei, pastele au foarte multe secrete si te vei bucura de savoarea lor daca ti cont de sfaturile mele de mai jos. Foarte multa lume crede ca pastele uscate sunt inferioare celor proaspete. Nu prea este adevarat. Conteaza foarte mult si ce paste consumi, firma producatoare…

Foloseste intodeauna o marca buna de paste. Barilla este superioara dupa parerea mea si chiar daca pretul este putin mai ridicat decat pastele de productie interna, diferenta calitatii  dintre produse este incontestabila! Prefer sa platesc cativa roni in plus si sa-mi achizitionez paste care nu se inmoaie sau care nu au nici un gust. Imi vine in minte o firma din Romania care produce astfel de chestii… omit sa-i spun numele si trec mai departe!

Sareaza intodeauna apa in care fierbi pastele! Aceasta contribuie foarte mult la gust si diferenta este sesizabila daca sarezi pastele dupa ce au fiert.

Foloseste foarte multa apa la fierbere si adauga pastele doar in momentul in care apa clocoteste. Daca folosesti o marca indoielnica (pe principiul ca te zgarcesti sa cumperi un produs mai scump, dar fumezi doua pachete de tigari pe zi…) si nici nu lasi apa sa clocoteasca… Risti ca eforturtul tau in bucatarie sa fie zadarnic sau neapreciat de cei din jurul rau. Nimic nu este mai jignitor decat sa-ti zica soacra ca mancarea este oribila!

Multi pun ulei in apa in care fierb pastele. De ce? Nu ma inteles niciodata! Chestionate, doamnele mentionate in primul rand al acestui articol, au spus ca pastele nu devin lipicioase daca pun cateva linguri de ulei in apa. Dragilor. Daca oferiti atentia cuvenita pastelor, acestea nu se vor lipi!

Evita pastele uscate care sunt foarte lucioase. Foloseste paste mate pentru ca sunt aspre si sosul ala minunat se va lipi de ele mai bine!

Acesta este un “episod pilot” si in functie de reactiile vostre, vor urma alte episoade dedicate pastelor, retete usoare pe care le poti experimanta acasam chiar si cele mai mici inclinatii spre gatit!   Si poate voi… astia din Arad… veniti la o farfurie de paste in familia Doipedoi!