Surmenaţi de un job solicitant. Bombardaţi de idei ecologiste, unele mai costisitoare decât altele. Speriaţi de încălzirea globală şi resursele planetei din ce în ce mai mici. Nu trebuie să crezi tot, nu trebuie să asimilezi informaţii suplimentare şi indicaţii mult prea preţioase pentru a alege un stil de viaţă ecologic. Simplu ecologic.  Să fim puţin mai atenţi la deşeurile pe care le lăsăm în urma noastră. Să folosim mult mai înţelept maşinile şi aparatele electrice.

Dacă  vreau de azi să fiu eco, pot. Direcţia producătorilor de orice este spre conservare de energie, spre folosirea de materiale reciclabile şi spre economia de resurse.

Dacă  vreau de azi să  fiu eco, pot. Am să caut o pădure frumoasă  de perennial evergreens. Am să mă îmbrac cât mai hippie posibil, am să mă înarmez cu cele mai odihnitoare gânduri şi am să mă ascund într-o căsuţă mică şi răcoroasă cocoţată într-un copac. În cea mai eco friendly pornire mă voi relaxa nemaivăzut de bine la câţiva kilometri de un sat pierdut în desişul vreunei păduri care să poată să mă alimenteze din când în când cu ce am nevoie. Am să scriu o carte cu amazoane. Bagaj mic, o fustă de camuflaj, o praştie doar de ornament şi-un laptop. O scară din frânghii groase, o tufă de orhidee sălbatice, pereţi curaţi din bambus şi un panda leneş să-mi ţină de urât.

Soluţia ideală  în cazul laptopului trebuia să fie un model ce putea să  se integreze perfect visului meu de sălbăticie. U53 Asus Bamboo. Ştiam de el doar pentru că fusese lansat de ziua Pământului(22 aprilie) pentru că Asus când gândeşte un produs îl gândeşte în cele mai mici detalii. Ce laptop eco friendly mai bun în compania unui panda decât noul U53? Inspirat de natură, creat de Asus. Doar pentru faptul că are carcasă din bambus va fi îndrăgit de micul meu animal de casă. După prima versiune de portabil din bambus din 2008, Asus a revenit cu o soluţie mai accesibilă. Seria U Bamboo se lăuda cu îmbinarea perfectă a tehnologiei cu natura. Tehnologie care nu e în stare să deranjeze buna funcţionare a mediului înconjurător. Nu pot merge în mijlocul salbaticiei  cu o uzină de poluare portabilă…

Cantitatea de CO2 degajat de U53 este micşorată semnificativ datorită dualismului Nvidia Optimus-Super Hybrid Engine.  N-am să-mi părăsesc căsuţa foarte des pentru a-i încărca bateria, tehnologia Optimus ştie să economisească puterea indiferent de activitate. O baterie încărcată mă poate ţine până la 10 ore. Putere de lucru nu-i lipseşte, configuraţia sunând chiar mai bine decât a multor portabile: procesor intel core i5, 3 GB de memorie RAM DDR3, HDD de 500 GB. Transferul de date este cu atât mai ecologic cu cât este mai rapid: multi-card reader,  cititor optic Blue-Ray, noile sloturi albastre usb 3.0. Calitatea imaginilor afişate pe display-ul de 15,6 au rezoluţii de până la 1366×768 pixeli şi pot fi smulse către un proiector sau un alt display prin ieşirea HDMI. Tehnologie de vârf  sub o înfăţişare eleganţă ce se integrează perfect în natură. Sună a Asus.

Bambusul dă o senzaţie plăcută la atingere şi este o materie primă regenerabilă, el creşte până la 1 metru pe zi. Mai mult decât poate mânca micul panda sau decât foloseşte Asusul meu. Bambusul e solid şi rezistent la amprente şi are o culoare naturală calmă şi liniştitoare ce-şi schimbă nuanţa în timp făcând fiecare laptop original şi unic. Să nu mai spun că şi restul componentelor din plastic sau metal sunt 100% reciclabile. Clar U53 e alegerea perfectă. Cu el pot să “blend in” with the wildlife. Culoarea elasticului bambus îi permite, închis fiind să stea camuflat în podea şi decor. După ce-l găsesc şi-l deschid, un display şi o tastatură cresc din textura predominantă de bambus. Restpalmul îndeamnă orice panda la a roade fericit de colţuri şi touchpadul e uimitor de plăcut la atingere fiind din acelaşi rezistent bambus.

Vreau să fiu green, Asusul ăsta mă ajută. Aerul respirabil e mai în siguranţă, materialele sunt 100 % reciclabile, conservă  minunat de bine energia şi arată exatraordinar construit dintr-un lemn frumos, elastic, rezistent şi cel mai regenerabil de pe a noastră planetă.

Visul meu calm de sălbăticie eco friendly e în siguranţă şi e perfect. Mângâi frumos taste moi, mă legăn leneş într-un hamac legat lejer de două mari tulpini de bambus şi scriu poveşti nemuritoare despre triburi de femei sălbatice.

Green living is an ideal. An aspiration. Above all, a choice.

]]> http://doipedoi.com/2010/09/02/my-treehouse/feed/ 5 http://doipedoi.com/2010/09/02/mesaje-prioritare/ http://doipedoi.com/2010/09/02/mesaje-prioritare/#comments Thu, 02 Sep 2010 06:22:15 +0000 Daniel M. http://doipedoi.com/?p=3181

Dimineata m-am trezit cu o surpriza de la Google. Mesaje prioritare in contul de email!  “Primiţi prea multe e-mailuri? Secţiunea Mesaje prioritare vă ajută să parcurgeţi e-mailurile mai repede, plasând cele mai importante mesaje la începutul Mesajelor primite.”

A doua temă a Războiului Bloggerilor m-a obligat să-mi iau geanta, un prieten şi să pornesc prin al meu minunat oraş în căutarea lui “1008P”.  Ciudat model, e prima dată când 1201-ul meu nu se simte atât de în siguranţă.

Cu câteva poze pe telefon, 1008P scris pe mână, am străbătut drum lung prin supermarket-uri şi reprezentanţe. Mi s-a ridicat din umeri de multe ori, pe sistemul “Sorry Mario, but the princess is not in this castle“…

Într-un final glorios am pus mâna pe un model culoarea cafelei. E cu totul altceva, ASUS + Rashid = inovativ, interesant, actual (un fel de LOVE). Textura, materialul în forma valurilor, culoarea învelesc perfect ceea ce numim noi “Tehnologie indispensabilă”. Netbook-urile au fost inventate pentru portabilitate, comoditate. Asus şi-a dat seama că designul nu trebuie ignorat. Având peste 1700 de premii primite doar în 2010, multinaţionala s-a întâlnit cu echivalentul ei în lumea artei. Şi nu degeaba!

1008P ignoră tot ce s-a făcut până acum, trece peste clişeicele suprafeţe simple, lucioase sau mate. Îţi vine să stai calm şi să treci cu degetul peste fiecare val, ca apoi să-ţi aşezi palma pentru a simţi vibraţiile formelor. Pe lângă faptul că nu vrei să-l scapi din mână, nici nu poţi. Materialul e puţin cauciucat, oricât de transpirată mi-era mâna, micuţul rămânea la datorie în posesia mea. Inovativul nu se opreşte aici. Porturile din părţile laterale sunt inexistente la prima vedere. E ca şi cum marea cafenie ar fi acoperit tot netbook-ul, înecându-l sub valuri. Porturi sunt, dar după nişte clape magnetice (două pentru USB 2.0, unul pentru LAN, pentru microfon, căşti, unul pentru un miniWGA şi un Multi-Card Reader).

Aşa că orice vrei să-i faci, te face să conştientizezi importanţa designului. Până aici doar exteriorul. L-am deschis. L-am deschis şi pe al meu, să le compar. Display-ul cu tehnologie LED are doar 10.1 inch, dar se revanşează prin tehnologia Edge-to-edge, adică fără marginea de plastic care înconjoară de obicei ecranul. Aceeaşi tastatură plăcută la scris şi multi-touch trackpad-ul (la care încă nu am învăţat să fac scroll cu două degete sau să învârt ceva…) care face diferenţa dintre palmă şi degete.

De menţionat semnătura designer-ului în partea dreaptă, sub săgeţi. Camera video mult mai bună, de 1.3 MP.  Orice element de design e conceput pe lumea asta cu menirea de a da pe lângă utilitate crescută şi stare de bine, confort ochiului şi minţii, exaltarea privirii şi amestec de senzaţii şi fiori. 1008P dă senzaţii şi fiori, încântă privirea, atrage privirea, susţine şi laudă simţul atrtistic în proprietarul său dar şi în creatorul său, completează, subliniază şi defineşte. E cel mai frumos Eee văzut de mine, mângâiat şi analizat. Are o geantă protectoare din piele cu închidere magnetică pentru ca stilul să pună şi punctul final pe înfăţişarea lui.

L-am pornit la început cu OS-ul de la Asus, Express Gate. Drăguţ, uşor de folosit pentru Internet (blogging, chatting, surfing, stuff). Ce să vă mai zic, am intrat şi în Windows 7, am văzut pe el un filmuleţ HD (720p), m-am uitat şi prin specificaţii care  sună aşa: Procesor Intel Atom N450, care cu tehnologia Super Hybrid Engine ţine netbook-ul în viaţă până la 6 ore; Placa video încorporată, rezoluţie până la 1024 x 600; 1 Gb de RAM; HDD de 250 Gb (+500 Gb oferiţi de Asus WebStorage care apropo e foarte util).

La 1.1 Kg, 26 mm grosime, raportul calitate preţ este foarte bun. Micuţule Seashell 1201, dacă ştiam de 1008P înainte de tine, m-aş fi scăldat într-o mare cafenie până acum.

Colecţia din care face parte cuprinde şi varianta în negru, roz şi alb. Ce m-a mirat este că nu e deloc scump cum m-aş fi aşteptat la un netbook în ediţie specială semnată de un designer faimos. E accesibil şi frumos. E un accesoriu ce gâdilă doza esenţială de snobism din fiecare.Şi dacă tot folosesc un netbook în 90% din timpul în care stau trează atunci clar aş alege să folosesc un Eee frumos, cu stil, cu eleganţă debordantă şi scos în ediţie specială.

Gandeste sincer ca in loc de-o suprafata rece si gri, lucioasa sau mata pe care o atingi cu nerabdarea sunetului de deschidere a sistemului de operare atingi o suprafata calma si calda in culoarea ta preferata. Personal l-aş alege pe cel cafeniu. Şi despre asta este de fapt vorba… nu e design-ul unui netbook care îţi place ci e desing-ul care îţi place şi pe care îl vrei la un netbook.

Și pentru cine vrea și mai multe detalii… pe Techinstyle găseşti tot ce te interesează.



Pentru început, pot sa mă laud cu faptul că utilizez un mic mic netbook de la Asus, cu o carcasă culoarea nisipului, intitulat Eee 1201. Este construit pentru mine. Pentru un netbook display-ul este generos, citesc și scriu bloguri pe 12 inch. Sclavagește și ascultă ordinele mele timp de 7 ore jumătate fără să-l încarc. E mic si elegant, e finut si lucios, usor si mi-l permiteam; asa mi-a luat ochii. Acum vin informațiile despre performanță, unde sunt ajutată puțin… Procesor Intel Atom dual core 1.3 GHz, memorie RAM 2 Gb, capacitate HDD 250 Gb (+ cei 500 Gb pe care Asus mi-i oferă pe WebStorage). Procesor Intel Atom… Nu știu ce fel de tehnologie e și cât de bine procesează el datele, dar cu Windows 7 nu se mișcă atât de bine. Urmează să-l testez cu XP, având speranțe de la cei doi nuclei.

Nu i-am pus un nume, dar e jucăria mea pe care o port fără să o simt prin pub-uri, terase și parcuri, fără să o încarc prea des. Cu un internet mobil, e cea mai buna completare a mea. Postez pe blog de pe bancuta, vad filme in tren spre destinatii ce ma fac sa strabat tara, scriu in cafenea relaxata sau imi „notez” idei venite brusc instantaneu si deodata.  Imi place mult tastatura. Este un avantaj pe care il caut pentru ca scriu mult si inca nu m-am obisnuit cu multitouch gestures, ma simt mult mai confortabil cu un mouse optic micut. Multi-in-one card reader e suprasolicitat de cardurile celorlalte device-uri detinute de mine. Webcam deasemenea. Bluetooth. Mi-e drag de el. Ma cunoaste. Ma suporta. Ma face mandra de el.

Să vă zic acum de un laptop la care tânjesc de ceva timp. N-am apucat să-mi introduc link-urile în vreun model până acum, dar din descrieri și review-uri mi-ar înlocui orice desktop pc pe care l-aș avea în următorii 5 ani.

“Micuțul” se intitulează K52JK. Cei de la Asus îi adaugă o descriere cred eu potrivită: The perfect fit for work and play. Așa și este.  Configuraţia e simplă: genialul si rapidul procesor i5, display de 15.6 inch, placă video de la ATI de capacitate 1 Gb cu ieşire HDMI, până la 8 Gb RAM, HDD 500 Gb. E calculatorul ce se lauda ca știe să facă de toate si chiar il crezi. Și mi-ar încăpea si el în geantă.

Sunt inrolată în Blogwars şi ăsta este un prim post.  Sunt curioasă…  Ce  portabil ASUS ţi se potriveşte?

Oameni buni! Înainte de a critica ceva/pe cineva trebuie ținut cont faptul că organizatorul unui eveniment de acest gen chiar trage din greu pentru reușita chestiunii.

La evenimentul pe care l-am organizat în Arad luna trecută, m-am lovit de o gramadî de probleme! Sponsorii inițiali, o mare companie aeriană de la noi din țară (care între timp și-a luat tașpașița din Arad, din varii motive) aproape ca au zis da cererii noaste, ca în final să primesc un email prin care eram anunțat că nu stiu ce directoare a intrat în concediu maternal și cererea noastră nu se poate procesa.

Eram oarecum la puține zile inainte ca invitații să ajungă  prin frumosul meu oraș.  Ce puteai face? Mai nimic. Ori scoți din buzunar suma necesară pentru achiziționarea biletelor, ori anulezi chestiunea și te faci de căcat după ce ai anunțat în gura mare evenimentul.

Am apelat la o altă companie aeriană, la fel de cunoscută ca și prima. Am primit raspuns favorabil, au oferit biletele alea nenorocite și ne-a luat o piatră de pe inimă. Desigur, a fost vorba de un contract de prestări servicii. Ce ofer eu nu are rost să înșir aici, nu ține de structura blogului.  În “real life” fac și alte chestii. Nu stau toată ziua cocoțat pe monitorul caclulatorului.

O altă problemă notabilă a fost cazarea.  Am apelat la 90% din agențiile de turism din Arad. Nu a interesat pe nimeni. Și din cunoștință  în cunoștința, am “depistat” oamenii care aveau resursele necesare pentru a caza populația calătoare, oameni despre care am scris la momentul respectiv.

Desigur ca au mai fost o mie de probleme ce trebuiau clarificare, important este că totul a fost finalizat cu bine.

Concluzia este asta. Daca nu ai altceva de făcut decât să arunci cu carămida în orice chestie care îți pare super simplă și pe care desigur tu o coordonai mult mai eficient, mai elevat și mai spectaculos decat o fac niste amarați pe care-i critici, mai bine fă o chestie utilă națiunii și anulează contractul de internet pe care dai  banii, ca oricum nu vei ințelege niciodată că din lucruri simple se nasc proiecte mari și frumoase, că bloggerii aștia care fac  ei diferite chestii poate de multe ori realizează ce o primarie locală nu a reușit să facă în ani de conducere, că oamenii aștia care-i vezi că se zbat pentru ca orașul lor sa prindă putina culoare, prin fotografie, prin cuvinte, prin prezență… cred cu adevarat în ceea ce fac.

Și tu guștere  ce faci? Nu ai macar bunul simî să-ți  folosești numele real sau adresa de email. Comentezi de pe Ip-uri din China și io’ stiu ce insule îndepartate.  Aproape de fiecare dată, tu comentatorule anonim, ești de fapt prietenul blogului respectiv.  Da, ăla pupincurist de la fiecare articol.

Vineri 16 iulie 2010 la Cafe Boeme, Arad, strada Episcopiei 19-21 va avea loc intalnirea bloggerilor aradeni, ora 17.00

O intalnire speciala, mai ales ca avem invitati de marca. Roxana Farca, Corina Georgescu, Adrian Ciubotaru – unii dintre cei mai apreciati bloggeri din Romania si Bogdana Dumitru de la Books Express.

La intalnire pot participa si utilizatorii de Twitter, Facebook si de ce nu… “comentatorii de bloguri”

Intalnirea face parte din evenimentul “Aradul in doua zile” – sponsorizat de Carpatair, Eximtur

Am rugamnintea de a confirma prezenta la acest eveniment, pentru a rezerva din timp locurile.  Un comentariu la acest post este suficient sau mail la contact[at]doipedoi[punct]com

In acelasi timp puteti participa si la evenimentele din cursul zilei, mai exact dupa programul stabilit aici

Cică trebuia mai demult, dar niciodată nu este prea târziu! Și dacă tot suntem la capitolul Facebook,  BannerSnack   şi PhotoSnack  îți oferă o licentă de până la zece luni gratuite, răspunzând la câteva întrebări (simple) legate de Photoshop. Condiția este să ai cont de Facebook.

Dacă răspunzi corect la zece întrebări, primești o licență pe zece luni, în valoare de 190 Usd. Licențele obținute echivalează cu un numar de puncte cu care îti poți  achiziționa creațiile.
Ai mai jos linkul de participare la concurs, nu uita că trebuie sa-ți folosești contul de Facebook.

http://www.facebook.com/snacktools?v=app_376511923664

Succes!

Ma simt onorata sa fac parte din proiectul Doipedoi, sa am oameni minunati langa mine. In acelasi timp, urez si eu multa sanatate lui Remus care in momentul de fata are cateva probleme medicale.

Deci va pup de pe tren! Traiasca internetul mobil si compartimentul trenului super/mega/full unde o tanti tocmai cineaza o minunata slanina de casa cu ceapa verde!

Ok. Colţuri din astea există cu nemiluita pe internet. Fiecare are nevoie de un spaţiu în care să se regăsească şi unii oameni aleg un blog pentru asta. Se pot scrie lucruri abstracte sau lucruri concrete despre viaţa fiecăruia (dar nu atât de concrete precum ultima masă de prânz servită) şi majoritatea vor face asta într-un stil propriu, unic. Cum mă pot compara eu, anonimul X, care îmi trăiesc viaţa iubind fiecare clipă şi fiecare persoană apropiată, cu anonimul Z, împătimit al naturii şi plimbărilor pe munte? Fiecare îşi va exprima gândurile într-un mod plăcut dar despre două trăiri diferite. Cum poţi tu, ca cititor, să decizi care scriitură este mai bună? Pentru că la o adică asta presupune RoBlogFest: alegerea celui mai bun blog pe un anumit domeniu/ o anumită nişă.

Scoaterea categoriei de bloguri personale de la RBF pentru mine nu reprezintă sfârşitul acestui gen de blog ci doar eliminarea unor graniţe şi prejudecăţi.

Sunteţi de acord că această manevră reprezintă o acţiune benefică?

La  Roblogfest suntem inscrisi la categoriile:

* Personal & Infotainment – Blog colectiv

* Personal & Infotainment – Cel mai popular blog

Ne poti vota aici daca consideri ca meritam asta! Multumim.