Interviu cu Denisuca
– Cine este Denisa?
Denisa este o bloggeriţă născută în Banat, Timişoara, ca să fim exacţi şi care locuieşte acum în Hunedoara. Scrie dintotdeauna, a început cu jurnalele, a continuat cu bileţelele trimise în timpul orelor, apoi a descoperit minunea numită blog şi nu s-a mai oprit. Sau dacă vreţi, sunt un om simplu cu o minte complicată şi idei de tot felul care se cer explicate cumva – asta spune descrierea blogului meu. Denisa mai este şi nevastă de Coşmar, asta de când s-a căsătorit cu VisUrât, cel mai tare blogger din România. Nu o spune doar ea, o spun concursurile câştigate de acesta şi succesul enorm al blogului său. Şi chiar dacă ar spune-o doar ea, ar trebui s-o credeţi pe cuvânt!
– Consideri că bloggerii trebuie trataţi ca nişte jurnalişti?
– Da şi nu. Un blogger nu este neapărat jurnalist. Un blogger bun poate fi şi jurnalist, un A-list blogger de exemplu poate şi chiar trebuie să fie tratat ca un jurnalist, iar companiile de pe la noi încep să înţeleagă acest lucru, prin organizarea unor conferinţe de presă sau diverse evenimente la care sunt invitaţi şi bloggerii. Totuşi, mai e mult până departe.
– Câtă credibilitate există între bloggeri şi cititori?
– În general, pe blog descrii situaţii trăite de tine, relatezi despre experienţe plăcute sau neplăcute, îţi spui opinia despre un produs sau serviciu. Unele ziare nu au voie să publice articole defăimătoare despre anumite persoane sau firme, cu care există relaţii contractuale. Nu dai în politicianul X, dacă el a cumpărat spaţiu publicitar în ziarul nostru. Nu scrii despre firma Z că oferă servicii proaste, atâta timp cât în ziar apare o machetă a firmei respective. Sigur, există publicitate şi pe bloguri, dar mie îmi place să cred că nimic nu l-ar opri pe un blogger bun să scrie că a avut o experienţă neplăcută cu o firmă sau un produs, chiar dacă firma sau produsul respectiv au reclamă pe bloguri. citeste continuarea
Mi-a fost dat sa cunosc o femeie minunata, care intre timp mi-a devenit si o buna prietena. Astazi ne-am jucat putin cu microfonul, mai mult ea, eu cica puneam intrebariile!
. Nu m-am gandit, nu stiu… nu prea am timp.
