Nu ai cum sa nu-ti placa Brasovul, mai ales daca prinzi vreme buna si mergi la Karaoke noaptea tarziu. Am cunoscut si cateva persoane pe care le urmaream pe Twitter si am sa revin cu amanunte cand sunt putin mai bine.
Promit ca stau zilele astea in pat, nu ma ating de nimic si daca sefii nu inteleg ca am nevoie de odihna… treaba lor.

Update: Poate scumpa de Alexandra ma ajuta cu numele celor prezenti acolo. Eu eram putin beat si nu prea retin foarte multe.  Raceala mea este un inceput de pneumonie, sper ca nu necesita internare si astept medicul sa-mi decida soarta! Asteptam analizele.

Catarat prin copaci…

Apa foarte rece…

Relaxare…

Alexandra si  Bogdan in duet! 

Karaoke Party… wow! ( E’ si Mosneagu‘ prezent, da? … kornway mi-a  tras teapa. Nu a zis ca o sa fie si el prezent. Asa ca eu am plecat mai repede… )

Cand am plecat in concediu eram aproape convins ca voi avea parte de cateva zile ingrozitoare. Toate cunostintele ne-au sfatuit ca statiunea Mamaia trebuie evitata  si noi parca am facut in ciuda lor. Ne-am dus la  Mamaia!   Dupa o calatorie infernala cu trenul, am ajuns in Constanta care in ultimii ani mo’ facut sa-mi placa.  Gara este foarte primitoare, la fel si personajele care musuna pe aici. Negrii ca taciunele sau albi ca varul. Dupa caz.

Abia ne-am dat jos din tren ca ne-au agasat mai multe bunicute, unele simpatice, altele cu un usor iz acrisor. Ofereau “cazare eftina” si ne aratau discrete o cheie ascunsa in podul palmei. La iesirea din gara taximetristii ne-am ginit si am primit diferite oferte mai mult sau mai putin atractive.  Ne duceau ieftin la Mamaia, dar minimul pornea de la 30 de ron.  Am multumit fiecarei oferte primite si ne-am indreptat catre statia de autobuz unde o calatorie pana in statiune costa 2 ron.

Hotel Tomis merita toata lauda din partea mea. Ne-am simtit foarte bine aici si in concediile viitoare jur pe rosu ca aleg Tomisul.  Inainte de a pleca prin tara am ‘rasfoit” putin internetul si am gasit diferite recenzii negative despre acest hotel. Spre bucuria mea erau toate nefondate si trag concluzia ca romanul este atat jalnic incat si la cele mai bune conditii, tot gasesc ei ceva de comentat.  Primul lucru ce mi-a atras atentia a fost curatenia.  Cameristele rulau fin ca niste furnicute. Totul se freca! Pereti, podea, geamuri, canapele… Camerele cochete, balcoane cu vedere spre mare. Am prins vreme buna!

Ne-am bronzat, am facut baie, ne-a prins ploaia pe mare ( ne-am dus in larg cu un vapor) si toate acestea alcatuiesc un concediu relaxant. Pe unde am mancat nu am avut mult de asteptat cu toate ca terasele si “chestiile cu mancare” erau pline mereu.  Am observat ca prezenta criza financiara a adus cu ea mai multa atentie acordata clientului si intr-o oarecare masura o calitate ridicata a serviciilor.  De exemplu la hotelul unde eram noi cazati, portiile de mancare erau atat de mari incat niciodata nu am putut manca tot din farfurie.  Aici mi-a placut cel mai mult salata dobrogeana. Am mancat zilnic asa ceva si nu m-am saturat.  Ca sa nu ziceti ca nu vin si cu chestii negative… Am mancat in cateva locuri ciorba de burta si nu mi-a placut.  Tind sa cred ca decat in Arad voi mai manca asa ciorba buna! Am zis! :)Una dintre cele mai frumoase momente a fost plimbarea pe mare cu salupa. Am avut ocazia de a vedea Mamaia altfel decat o vezi pasind prin nisip. Inchirierea unei salupe variaza de la 5 lei de persoana si pana la 200 de ron. Totul depinde ambarcatiune, numarul de persoane aflate la bord… Pentru 100 de lei poti sta linistit cu sotia/iubita/soacra in largul marii si ai alaturi doar echipajul, cu 5-10 ron te plimbi vreo 5 minute in larg alaturi de alti 10-20 de pasageri. Alegerea iti apartine. De pe plaja nu lipseste porumbul fiert si nici namolul ala ce se zice ca-i bun la oase. Personaje intunecate iti servesc si porumbul si namolul direct la la paturica, trebuie doar sa te increzi in ei si daca o faci ai mare tupeu.

Cu toate ca ne-am dus si la nudisti, nu am avut curajul de a sta foarte mult. Personaje mistice si lei de mare stau relaxati la soare, cu burti, sunci si nelipsita bere la 2 litri. Cate o doamna trecuta cu mult peste pensie “pluteste” usor pe nisipul fin, asa cum Dumnezu a lasat omul pe pamant. In pielea goala! Realizezi brusc ca totusi ai venit la relaxare si te indepartezi de locul cu pricina.  Celebra hamsie de la mare nu mai are asa impact ca acum multi ani. Probabil ca gastritele sunt la moda si lumea evita micii pestisori. Gogoasa infuriata a fost inlocuita cu colacul unguresc, foarte cautat. Am stat 20 de minute la coada sa-I iau jumatatii o minunatie de colac. Dar merita tot efortul.

Oamenii de pe palaja mi-au parut familisti. Tatal, mama si copilul. Atmosfera placuta si linistita. Am stat mai mult la plaja privata a hotelului si nu a trebuit sa-mi tin ochii prea mult pe lucruri. Erau paznici care faceau acest lucru pentru tine. Macar am scapat de una din griji.

Am fost uimit de numarul de persoane care isi incercau norocul la “cutiile cu ghiara” dupa vorba unei fetite ce privea neintelegand sistemul.  Vitrinele astea iti ofereau pentru 1 ron posibilitatea de a “agata” un obiect. Daca-l prindeai era al tau. Ursuletii din anii trecuti au fost inlocuiti de telefoane mobile, astfel erai tentat sa-ti risipesti banutii. Desigur nu castiga nimeni niciodata. Si aici constat ca treaba cu “speranta moare ultima” este adevarata, macar in cazul acesta. Dincolo de lipsa banilor, romanul merge la mare! A mers de mic si asa face si acum. Hotelurile sunt pline si iti dai seama de asta doar daca esti aici. Stirile si informatiile venite pe canalele media nu sunt intodeauna aproape de adevar.

Observ ca presa tinde spre dramatizare, asta vinde cel mai mult. Deci plaja bubuie de oameni. Din toate categoriile. Ai ce alege in functie de buzunar. Poti manca o pizza la “buza marii” sau te poti relaxa pe un fotoliu oferit pe o plaja privata acolo unde pretul unei racoritoare depaseste pretul unei cartele de reincarcare a telefonului mobil.

Romanul este seful propriului buzunar si asta se vede! Seara dupa ce toata ziua ai stat cu nasul in prosop si ai folosit cu succes portia de sare a Marii Negre, colinzi la pas statiunea care te indeamna la plimbari romantice sau nu! Terasele sunt pline pana la refuz si ai impresia ca peste tot se tine o nunta.  Poporul petrece pe ritmuri de samba, dance sau ritmuri celebre dintr-o perioada apusa.  Privind acest aspect, mamaia a ramas o batranica plina de nepotei si sunt convins ca multi ani isi va astepta “neamurile” cu bratele deschise. La lasarea intunericului dispare si criza financiara si bahus conduce, indiferent de prestatia localului, categoriile sociale sau culoarea pielii. Ca tot vorbeam de piele… nu am vazut foarte multi straini. Cu siguranta erau prezenti, insa discreti. Romanul tipa, injura, scuipa coji de seminte, imaginea clasica a poporului nostru.  Pe roman il recunosti usor “dupa vorba, dupa port” si asta este poate una din caracteristicile noastre. Ne facem remarcati oriunde suntem.

Am fost intrebat de ce nu am ales Costinesti, cu puternic renume de ‘statiunea tinerilor’ si nu m-am gandit foarte mult de ce… Mi-am dorit cateva zile relaxante, fara prea multa animatie, linistite, presarate cu mici momente de meditare in fata unui pahar cu bere, o plaja plina de scoici si apa galagioasa. Ma intorc in Arad cu forte proaspete, cu diferite amintiri pe care poate le voi “asterne” si aici pe blog. Am scris acest post pe trensi  la primul semnal “pe Digi” l-am publicat, probabil am mai mancat din litere, asa ca atunci cand ajung acasa il voi corecta…Cu iertare sa-mi fie!

Consider ca a fost una dintre cele mai reusite zile de nastere… La mare… cu toate ca mi-au lipsit prietenii si acel “La Multi Ani” spus face to face.

Daca vrei o vacanta linistita si fara prea multe griji, recomand cu caldura Eximtur. Ei s-au ocupat de rezervari ba chiar in ziua in care am ajuns ne-au sunat sa vada daca este totul ok, daca am ajuns cu bine si ne-au urat concediu placut.

Am scotocit pe la majoritatea agentiilor de turism cu site decent sa vad unde sa mergem (eu, shefa si fetita noastra Monica) Pana la urma m-am dus la AliBaba si am vorbit cu ei. Am gasit la ei pe site un fisier excel cu toata oferta care se poate descarca si consulta in liniste. Nu de alta dar o prietena a fost la o agentie necunoscuta anul trecut si de la un hotel de 5 stele ultra all inclusive a naufragiat la un 4 stele cu aproape all inclusive. Asa ca am cumparat un sejur de la ei. Am ales un hotel in Antalya, unde am mai fost, pe coasta muntoasa, intr-o statiune care se numeste Tekirova. Hotelul este Corinthia si este penultimul din Tekirova privind de la nord la sud. 

Detalii generale despre acest hotel gasiti pe pagina oficiala

Aveam deja experienta altor vacante tot in Antalya dar la Belek si Goynuk. Am ales corespunzator pentru ca ziua erau aproape 40 grade dar suportabil cu briza si aerul curat iar seara temperatura cobora catre 22-25 grade iar umiditatea nu era ridicata. Pot sa va spun ca dormeam cu usa balconului deschisa si nu era picior de tantar. Doar intr-o zi ne-a vizitat un tantar sinucigas si a gasit ce a meritat pentru indrazneala :)) Lasati-ma sa ma reculeg dupa tristetea provocata de parasirea acestui hotel si promit sa va mai povestesc despre cum a fost.

Legenda spune ca in anul 1087, 62 de marinari  au ajuns in portul vechi al orasului, unde au ridicat o biserica.

Centrul istoric al orasului este astazi mai animat ca niciodata. Sute de figuranti si actori in tinute de epoca vor reconstrui acele vremuri apuse.

Sarbatoarea in sine dureaza cateva zile si sunt atatea evenimente programate incat nu poti zice ca te plictisesti.

Orasul este situat pe coasta Adriaticii si in acelasi timp capitala regiunii Puglia si a provinciei Bari.
Este un oras istoric, acesta fiind prin secolul al treilea un infloritor port.

Un important punct turistic este Catedrala Sfantul Nicolae, o impresionanta constructie. Interesanta este arhitectura catedralei, aceasta avand o forma patrata, semanand mai mult cu un castel decat cu o biserica.
Regiunea Puglia nu inseamna doar palmieri si mare albastra, ci in multe locuri, piatra si stanci multe.
Principalele Obiective turistice din Bari sunt Catedrala Sf. Nicolae, Teatrul Petruzzelli, Castelul Svevo, Stadionul San Nicola, Palatul Provincieu…

E in Italia da?

Oamenii din Busteni sunt extrem de civilizati. Tin sa-i felicit pentru curatenia localitatii. Un adevarat “jeg” troneaza peste tot ce inseamna iarba verde. Sticle goale, ambalaje, pungi… incredibil!

La 8 dimineata urcand spre telecabina observam un nene de arunca o plasa cu gunoi tocmai in minunata apa ce vine de la Cascada Urlatoare… Deci am inceput bine ziua!

Plecam mai departe injurand obiceiurile locale si urcam, urcam, urcam.

Mi-a fost putin frica in cursca urcatoare. Noroc cu incurajarile lui Dragos : “So’ rupt lantul!”

Acolo in cer ne asteptau Babele. De fapt erau alte pietroaie mari, batranele asteptau linistite dupa o hardughie numita Cabana.

Trecem peste momentul jenant, ajungem la ele, le pozam si  plecam spre Sfinx la vreo 5 minute departare, prin zapada lunii mai.

O tanti obosita de atatia pasi suiera printre dinti : ” M-am urcat la dracu-n praznic.”
Si avea dreptate. Eram undeva la altitudinea de 2180 de metri.

Dupa “sesiunea foto” coboram. Ne instalam la prima terasa ivita si devoram carnea de mici ce se ardea pe un gratar. Servire ireprosabila, mititeii foarte elegant de gustosi.

Spre seara asa aflam ca trenul are 50 de minute intarziere. Gara din Predeal este foarte primitoare! Noroc cu “birtule batranule” unde am gasit adapost pentru o cafea (doua) incredibil de proasta.

Aventurile sunt multe. Am de povestit peripetiile din Predeal, ziua de conferinta si ce so’ intamplat noaptea! Deocamdata atat!

Ca sa nu am discutii… m-am inbatat prima seara. Am baut o damigeana de visinata( facuta de matusa Nebuloasei de la Covasna) si abia a doua zi am aflat ca de fapt visinata era afinata…

Chiar aveam nevoie sa fiu soldat pentru cateva zile. Am avut ocazia sa testez lucruri noi si am revazut prieteni vechi si dragi.

Unitatea este de vis. Aici nu te poti plictisi. Nu ai cum!

Chiar m-am gandit ce pot scrie despre… Ai atatea in cap incat nu se pot reda in cuvinte. Mai ales senzatiile traite, focurile de tabara si povestile dacice, tuica fiarta si mirosul cartofilor copti in jar.

- Niciodata nu am inghitit atata noroi! M-am carat cu buggies si am intrat in toate noroaiele posibile si imposibile.

- Mancarea a fost fara limita si diversificata. Alin bucatarul ne-a pregatit multe surprize placute.

- Personalul super de gasca! Nota 10!

“Peisajul traditional de cazarma va trezi nostalgia oricarui veteran. Aleile sunt flancate de o veritabila armada de vehicule militare: TAB-uri, transportoare blindate, dispozitive antiracheta, piese de artilerie si chiar un avion. La restaurantul-popota se mananca din gamele, cele peste 100 de feluri in afara de fasole. Ceaiul cu bromura a iesit din meniu. Iar berea este introdusa legal in unitate. Clubul ofiterilor – un SPA ultramodern – este deschis oricarui recrut.” – spuneau undeva in prezentare. Perfect adevarat!

Abia ne-am intors. Raul a condus vitejeste/nebuneste pana la Timisoara pentru ca trebuia sa ajung la aeroport. Revin cu impresii zilele astea. Pana atunci sper sa descarc cateva poze facute acolo.

Au participat… Sebi, Arhi, Denisa, Dugy, Nebu si Raoul, Piticu si Anca + Bubu, Roxana si Alex, Doru si Sergiu Sper ca nu am uitat pe nimeni si daca am facut asta, modific pe parcurs. 

(video asta e bonus. :)  )

Ps : Am descarcat cateva poze… Nu le-am selectat. O sa-mi fac zilele astea timp.

Veneam din Zagreb si atat de obosit eram, incat am dormit aproape tot drumul. Trenul era foarte misto, vagoane noi, caldura si oameni aparent de calitate. In apropiere de Budapesta am deschis ochii si din instinct am pus mana pe geanta unde tineam laptopul. Era goala! M-am panicat foarte tare si tocmai in momentul ala trenul opreste intr-o gara… Buimac imi iau catrafusele si cobor. Am crezut ca am ajuns la Budapesta. Si asa era, doar ca nu era gara potrivita si trebuia sa inconjor tot orasul.
Mi-am zis sa merg la politie, insa mi-am dat seama ca este in zadar. Eu nu stiu o boaba ungureste, ei nu vorbesc romana si decat sa petrec o zi prin sediul politiei fara sa rezolv nimic, am preferat sa nu reclam furtul. La urma urmei cine stie unde mi-a fost furat laptopul… (in tren desigur.)

M-am invartit prin gara respectiva injurand ba ungurii, ba pe mine. Nu am gasit nici o casa de schimb valutar prin zona si am decis sa ma urc intr-un autobuz fara bilet. Asa am facut.
Si dragii mei… am inconjurat toata Budapesta in autobuzul ala sperand ca nu va trece un controlor de bilete… In apropiere Budapest Keleti(gara unde eu trebuia sa ajung) vine o vaca cu 1000 de kg la purtator si imi cere biletul… Ups. Ii dau de inteles ca nu am bilet, explic ce am patit si sunt dispus sa platesc o amenda doar ca sa scap repede si sa ajung in gara… ( vedeam gara din autobuz ;)) ) Opreste autobuzul in statie, eu cu valiza merg dupa autobuzul pe doua picioare. Zice ea ceva prin statia de emisie receptie si apare un coleg. Face un calcul rapid… 20 E amenda. Observ ca nu primesc nici o chitanta. Intinde colegului 10 Euro si isi opreste ea 10. Imi ureaza drum bun! Am plecat foarte nervos, dar oarecum satisfacut ca puteam ajunge la tren.

La Keleti am gasit trenul spre Arad, in care nu am mai dormit deloc. De atunci adorm foarte rar in tren si niciodata cand sunt singur.

Nu stiu cat de amuzanta este toata intamplarea, dar oarecum am o “simpatie” fata de Budapesta de cand am patit minunea. Si zic ca pot participa linistit la concursul organizat   de visurat.ro si sponsorizat de Arsenal Park.

Iubitorii de opera o cunosc si o apreciaza, iar cei care nu stiu cine este dansa… Sorina Munteanu solista solista a Operei Nationale Bucuresti!

Mi-a placut ca este foarte obiectiva si in acelasi timp amuzanta. 

Daca vizitezi aceste edificii, evita sa-ti cumperi apa minerala de la vanzatorii ambulanti. Pretul unei sticle poate ajunge la 10 Euro. In general acestia stau in “puncte strategice”, unde sunt convinsi ca daca vezi “APA” vei plati oricat pentruo sticla. Iti recomand gurile de metrou, micile magazine alimentare, care nu te seaca la buzunar.

Imi zboara gandul la Bari. Este orasul meu de suflet. Aici am locuit foarte multi ani. Orasul este situat pe coasta Adriaticii si in acelasi timp capitala regiunii Puglia si a provinciei Bari. Este un oras istoric, acesta fiind prin secolul al treilea un infloritor port. Un important punct turistic este Catedrala Sfantul Nicolae, o impresionanta constructie. Interesanta este arhitectura catedralei, aceasta avand o forma patrata, semanand mai mult cu un castel decat cu o biserica. Regiunea Puglia nu inseamna doar palmieri si mare albastra, ci in multe locuri, piatra si stanci multe. Principalele obiective turistice din Bari sunt Catedrala Sf. Nicolae, Teatrul Petruzzelli, Castelul Svevo, Stadionul San Nicola, Palatul Provincieu… Sarbatoarea orasului este “festa di San Nicola”, dedicata Sfantului Nicolae. Aproximativ 700.000 de oameni sunt prezenti in fiecare an la acest eveniment. Pentru cateva zile orasul este un adevarat furnicar.

 Am mai gasit cazare la particular. Omul cere 70 Ron pe seara. Are 4 camere. Pare curat, familiar, linistit. Nu imi place ca au carpete cu "Rapirea…" pe pereti. Lol. Mai exista asa ceva? Deci sunt chiar in dilema acum. Aveti voi ceva  sfaturi? Mergem cu Maya. Asa ca trebuie sa accepte si animalele. :)