Suntem doi fumători în casă. Eu am ajuns la 2 pachete pe zi +  unul jumătatea…  aproape 30 ron risipim în fiecare zi pe blestematele astea de țigari. Și zic blestemate în sensul bun.  Am încercat de o mie de ori să le las, cu o mie de motive, dar fară  nici un succes.  Am ajuns la concluzia că nu vreau!  Voința am, dar pur și simplu nu vreau.

Am o gramadă de persoane apropiate care după ce s-au lasat de fumat, au devenit acrii și ciufuti. Oare așa se întamplă după ce te lași de fumat?

“Fumatul este cea mai subtilă şi mai sinistră capcană pe care au conceput-o, unindu-şi forţele, omul şi natura. Mai întâi, ce anume ne face să cădem în ea? Milioanele de adulţi care deja fumează. Ei ne avertizează chiar că e un obicei mizerabil, dezgustător, care până la urmă ne va distruge şi ne va costa o avere, dar noi nu putem crede că nu le place. Unul dintre aspectele cele mai triste ale fumatului este că trebuie să ne străduim mult ca să devenim dependenţi.

E singura capcană din natură care nu amăgeşte, n-are momeală. Mecanismul care închide capcana nu este faptul că ţigările au un gust minunat, ci faptul că au un gust groaznic. Dacă prima ţigară ar avea gust bun, s-ar declanşa soneriile de alarmă şi, fiind creaturi inteligente, am putea pricepe de ce jumătate din populaţia adultă plăteşte bani grei ca să se otrăvească singură. Dar pentru că prima ţigară are un gust groaznic, mintea noastră fragedă se linişteşte, crezând că nu vom deveni niciodată dependenţi. De vreme ce nu ne place, ne gândim, putem să ne oprim când vrem.

Ţigara e singurul drog din lume care te împiedică să-ţi atingi scopul. Băieţii încep de obicei să fumeze pentru că vor să pară duri – în genul lui Humphrey Bogart sau Clint Eastwood. Dar ultimul lucru pe care-l simţi la prima ţigară e duritatea masculină. Nu îndrăzneşti să tragi fumul în piept, iar dacă fumezi prea mult începi să ai ameţeli şi apoi să-ţi fie greaţă. Nu vrei decât să fugi de lângă ceilalţi băieţi şi să arunci naibii porcăriile alea.

Scopul fetelor este să devină nişte tinere doamne sofisticate. Le-am văzut cu toţii pufăind uşor din ţigară şi arătând absolut ridicol. Când băieţii învaţă în sfârşit stilul dur, iar fetele pe cel sofisticat, şi unii, şi ceilalte şi-ar dori să nu se fi apucat niciodată de fumat. Mă întreb dacă femeile au vreodată un look sofisticat când fumează sau dacă nu cumva e vorba de o născocire a imaginaţiei noastre, indusă de reclamele pentru ţigări…

Apoi ne petrecem viaţa încercând să ne explicăm de ce facem asta, spunându-le copiilor noştri să nu cadă în capcana fumatului şi, din când în când, încercând să scăpăm noi înşine din ea.”   zice  Allen Carr in cartea ” În sfârșit nefumător”

M-am apucat de această carte și după ce o termin vă povestesc ce senzații am și mai ales dacă voi alege o viața de nefumător sau nu.

Vestea vine ca un fulger, de la o persoană cu un chip care nu schițează nici un gest, nici o frântură de compasiune. Mesajul îți trezește sentimente care nu se aseamănă cu nimic din ce ai trăit înainte – deodată, câteva cuvinte rostite de un străin, îți ruinează lumea. Trei litere fără sens semnifică începutul unei alte vieți, una care cu siguranță te va aduce la limite reale, fizice și psihice. “Am descoperit că ești infectat cu HIV” – acesta este discursul medicului antrenat să ruineze vieți, robotului care cel mai bine se pricepe să dea verdicte. Alte trei cuvinte urmează imediat – “Îmi pare rău”

În acest moment se produce catastrofa care îți îneacă toate visele și speranțele – mintea nu pricepe ce spunea medicul, ochii nu mai văd să citească care e rezultatul analizelor, scris pe fișa gălbuie, inima-ți stă să iasă din piept și nimic nu mai are sens. Pentru câteva minute…apoi faci conexiunea cu realitatea, îți amintești ce înseamnă HIV și te năpădesc lacrimile și disperarea. Urmează întrebarea “De ce eu?”, care nu va primi niciodată răspuns.

Înnebunit de situație, rătăcești prin lume și aștepți să te trezești din coșmar, să primești înapoi viața pe care o iubeai enorm, chiar dacă nu o savurai înainte. Îndepărtezi tot ce se apropie de tine, tânjești ca un nou-născut după căldura mediului sigur și nedisturbat, gândești cu sufletul despre trup și îi ceri înapoi sacritatea.

Încetul cu încetul afli ce înseamnă HIV, ce însemni tu cu HIV și ce va urma în noua lume. Devii conștient de diferențele ce le aduce acest virus în corpul tău…în viața ta. Din ce în ce mai multe întrebări și enigme îți invadează nopțile, zilele, mediul.

Indiferent care sunt eforturile pe care le fac cei din jurul tău pentru a te încuraja, simți că  cei mai mulți dintre ei se îndepărtează, fug de responsabilitatea de a intra în contact cu tine, pentru că au auzit miturile care spun că virusul  se ia din aer, sau dacă dau, pur și simplu, mâna cu tine. De la acest sentiment și până la disperare totală mai este doar puțin. Toți știm că de virusul HIV nu se poate scăpa și că cei mai mulți dintre cei infectați nu mai au prea mult timp pentru a se bucura de viață. Cu toate acestea, alte mituri spun că, de fapt, există căi medicale de a nimici acest virus care atacă milioane de oameni, în întreaga lume.

Revenind la disperarea care îl atacă pe cel care abia a aflat că viața lui s-a scurtat cu mulți ani și evenimente, trebuie să ne amintim și de motivul care cauzează asemenea tragedii omenești. Un stil de viață dezorganizat sau un mare ghinion este tot ce ai nevoie pentru a deveni unul dintre milioanele de oameni purtători de HIV, care-ți vor deveni camarazi de suferință. Considerat drept cel mai crunt virus cu care a avut de-a face omenirea, HIV poate fi transmis extrem de simplu – cel mai adesea prin sânge și contact sexual neprotejat. În mod neoficial, se pare că majoritatea cazurilor sunt infectate în spitale, datorită neglijenței și neseriozității cadrelor medicale, lucru des întâlnit în țările subdezvoltate, cum ar fi și cazul României. Statisticile care arată numărul persoanelor infectate cu HIV sunt catastrofale și este dovedit faptul că inconștiența oamenilor este cea care duce la acestea.

Din toate statisticile, rămâne sufletul fiecărei făpturi umane infectate cu HIV, care în timp, devine conștientă de soarta sa. Cel mai dificil lucru este să te accepți pe tine ca fiind altceva dar același, același suflet într-un trup suferind. Extrem de greu este să continui ceea ce ai început – planuri, studiu, muncă, dragoste….

Simțiri extreme te încearcă  din momentul în care ai aflat că ești “condamnat” și nu le poți înlătura nici un moment din gândurile tale, visurile tale sau sufletul tău. Cel mai dificil este momentul când realizezi că trupul tău devine din ce în ce mai slab – ai nevoie de ajutor dar te opui să îl ceri pentru că ai învățat că trebuie să lupți. Însă lupta nu este cea mai viabilă soluție. Viața de dinainte a rămas demult în urmă, iar viața actuală nu mai există.

Lucrurile cotidiene ți se par absurde, oamenii nu mai au sentimente iar tu ești aproape nimic. De fapt, nu este așa….ci cu totul altfel. Trupul tău suferă dar sufletul trebuie să rămână același, plin de optimism și aspirații.

Numeroase emisiuni prezintă viața persoanelor cu HIV, o viață de suferință tăcută și împăcare cu nimic. Toată lumea știe, vede dar nimeni nu înțelege. Mii, milioane de oameni suferă din pricina altor suferinzi sau din cauza unui ac infectat cu care ai primit un vaccin, culmea…împotriva hepatitei. Totul este un subiect tabu, aproape nimeni nu știe cum se va manifesta virusul sau cât va suferi persoana a cărei viață s-a încheiat cu banalele analize de sânge.

EI știu….ei suferă în tăcere și speră ca virusul să stea cuminte pentru o perioadă  sau nădăjduiesc că un cercetător nebun le va reda sănătatea. Lumea lor este colorată într-un negru adânc, rareori cu nuanțe de gri. Ei nu mai pot iubi pentru că iubirea lor înseamnă suferință, nu mai pot trăi pentru că viața lor înseamnă prea puțin. Speranța nu mai are loc în sufletul acestor biete ființe…alții renunță să lupte prea devreme – e de înțeles.

Totuși, un om înseamnă un suflet care există AICI printr-un corp. Corpul este invadat de HIV…nu sufletul.

Stai într-un centru care ar trebui să îți ofere ajutor dar de aici simplu poți afla ce va urma în noua ta viață, lesne ți se spune cum ai ajuns în această situație…

Cert este că fiecare avem un destin sau fiecare ne aducem pe noi înșine în această situație de limită. În joc este multă suferință și mai multă  putere, decizia este a lumii sau a noastră…nimeni nu a aflat încă. Curajul îl au unii, puterea doar câțiva și speranța prea puțini.

Fiecare merităm o existență lină, fără prea multe coborâșuri, dar ce faci în momentul când medicul îți spune, fără vreo atenție anume…că ai HIV?

Răspunsul îl are marea de oameni care simt în fiecare clipă, greutatea vieţii pe care o duc. Esenţial este să eviţi să ajungi în acea lume, fereşte-te de ocaziile care îţi oferă suferinţă gratuit, nu apleca urechea la lucrurile care te vor costa, mai târziu, mult mai mult. Însă cei care au păşit deja în lumea HIV, ce mai au de făcut, unde vor ajunge? Bineînţeles că pot ajunge departe, mai au de făcut multe. Nu renunţa la tot ceea ce iubeşti în sinea ta pentru că ai aflat că nu mai este totul roz în lumea ta, pentru că ştii că va fi greu în continuare. Tragedia nu atrage nimic bun însă optimismul te va ajuta să găseşti soluţii, pe care poate nimeni nu le-a găsit până acum.

În fiecare zi simţi depărtarea tot mai mare care intervine între tine şi ceilalţi, dar nu uita că tu lărgeşti această distanţă. Ochii tăi nu mai văd în culori, sufletul tău nu mai cunoaşte bucuria, dar ţime doar de tine să fii în continuare cea mai bună variantă a ta. Nu te ascunde de oameni, vorbeşte cu ei despre tine, fii sincer dar nu transforma suferinţa ta în povară. Speră că vei primi o şansă la o viaţă mai bună, iubeşte în continuare, munceşte şi dezvoltă-te în continuare.

Nu uita nici un moment că eşti un suflet care are un corp, nu un corp care are un suflet.

Starea lui este stabila din cate se pare. Medici se tem insa de o hemoragie interna si nu i-am spus lui caci nu vreau sa-l ingrijorez si mai mult.

Arata foarte rau, este desfigurat are sute de bube pe el. Deci nici in cele mai groaznice visuri nu am trait asa ceva.

Experienta noastra aduce putin cu anumite intamplari din Greys Anatomy, varianta romaneasca. Noroc cu ceva relatii caci doar asa am reusit sa il internez si am incetat cu plimbatul de la un spital la altul.

Va tin la curent cu starea lui!

-carne-piept de pui sau curcan,muschi slab de vita

-albusuri fierte sau omleta din albusuri cu verdeata,sau clatite din albusuri ,scortisoara si proteina din zer

-branza ,iaurt si lapte 0,1 % grasime

-orez fiert cu ceapa, orez expandat

-biscuiti din fibre

-cereale: ovaz,fulgi de porumb fara sare si zahar

-fructe : grapefruit si mere verzi.

Pentru cine nu stie, Nicoleta face fitness de performanta si are la activ numeroase premii internationale.
 Intrebarea este asta. Aveti un oarecare regim alimentar pe care il urmati?
 Eu pot zice ca sunt total aiurea la capitolul alimentatie. Acum doi ani am facut o criza urata de gastrita, m-am tratat, dar acum nu tin deloc regim. Imi este imposibil. Sunt prea pofticios! Am incercat si suplimente nutritive in perioada in care tineam regim dar fara nici un folos. Imi lipseau multe alimente interzise asa ca am renuntat la regim.  Sunt doar atent la grasimi.

Mi-a fost rău… nu doream să vorbesc despre asta, dar am zis să fac puțin comparație cu serviciile sanitare din România și cele din Italia. Vreau să nu fie nimeni îngrijorat, mai ales familia. Acum sunt mai ok.
Ieri dimineața a venit salvarea și dus am fost. La spital! Am avut probleme cu un rinichi si jumătate din partea stângă îmi era paralizată. Mi-a fost foarte frică că mor… dar am trecut peste cu ajutorul medicilor de aici.
Nu au făcut nici o diferența la faptul că sunt român, m-au tratat și consultat cu profesionalism și au privit totul strict medical. Chiar am fost mirat. De ani de zile pretrec câteva luni în Italia, dar nu am crezut că există astfel de medici!
Acum zic asta cu puțină ironie. Ieri mă simțeam ca o vedetă. O grămadă de medici și asistente în jurul meu. Mă încurajau și eu în agonie nu știam ce se întâmplă. Mi-am văzut moartea cu ochii și daca nu erau medicii aștia, postul  de ieri era ultimul semn de la mine.
Vedeți de ce nu vorbesc eu urât despre italieni? Pentru că  de atâția ani de zile mi-au demonstrat ca merită priviți altfel decât se vorbește în România despre ei.
Repet, sunt bine acum. Stau în pat, fac injecții și înghit o grămadă de pastile. O sa-mi treacă și în curând sunt și gata de muncă. Sursa foto – photobucket

“ Interviu cu dr. Carmen Simona Ghiman din Brasov“

Ei bine, mi-a ajuns acasa scrisorica prin care sunt invitat sa-mi fac setul de analize medicale gratuite. 

" Consultatiile din cadrul programului nu le exclud pe cele acordate in mod obisnuit pentru pacientii cronici sau acuti inscrisi pe lista. Medicul de familie va munci mai mult, dar va fi platit in consecinta", sustine ministrul, fara a preciza cat vor primi doctorii. Mai ales ca, daca in urma acestor examene, medicul de familie suspicioneaza existenta unei boli, pacientul va fi trimis pentru investigatii paraclinice la medicul specialist, dupa care va fi vazut din nou de medicul de familie pentru stabilirea diagnosticului. Medicul de familie va fi acela care va decide ce analize recomanda. Setul de analize este diferentiat pe grupe de varsta. Pana la 18 ani se vor face hemoleucograma completa, sideremie, glicemie, examen de urina, exudat faringian si creatina serica. Dupa 18 ani, setul de analize cuprinde transaminaze, colesterol, trigliceride, glicemie, creatinina serica, examen de urina si hemoleucograma completa. Nu vor face acest control copii de 0-3ani, dupa caz, persoanele care au fost internate in spital cu maximum 3 luni inainte de data la care ar trebui sa faca controlul si bolnavii cronici care efectueaza periodic analize.

"via              

Asadar se apropie ziua mea de nastere, va astept cu…desigur, cadouri.