Eram fara nici un chef in ziua respectiva, o zi oarecare, fara nici o semnificatie anume. Incercam sa fac abstractie de racoarea diminetii mergand grabit catre serviciu. In jurul meu aceleasi scarbe pe care le vad in fiecare dimineata. Tineri galagiosi, femei cu copii care tipa ca din gura de sarpe. Imi astept plictisit autobuzul, ingandurat, exersand in gand cele mai vulgare injuraturi posibile, asa se intampla cand esti prost dispus dimineata. Telefonul refuza sa-mi functioneze, pe de-o parte sunt fericit, voi avea astfel putina liniste.
Toata ziua mi-am facut socoteli, aveam o stare proasta greu de descris in cuvinte. Doream sa evadez, sa plec, sa incep de la zero totul. Pe strada incercam sa nu plang, imi tot repetam ca barbatii nu plang niciodata.
Am realizat ca sunt ud leoarca abia cand am intrat in birou. Priveam aiurea in monitorul calculatorului si nu stiam cu ce sa incep. A fost prima data cand am ridicat vocea asupra sefei. Dar a fost bine, a simtit ca nu sunt in apele mele si nu mi-a mai adresat nici un cuvant.
Acasa mi-am ranit ce-a mai mai draga persoana din viata mea la momentul respectiv. Trebuia sa ne casatorim in cateva luni. I-am spus ca sunt bisexual, ca nu mai suport sa mint, ca vreau sa-mi traiesc viata liber, ca nu vreau nici o nunta, ca m-am saturat si ca plec… Nu a inteles niciodata ce aveam eu in cap, de fapt nu stiu daca eu am inteles vreodata ceva.
Mi-am continuat viata dupa ziua respectiva. Fugisem de tot ce era in jurul meu, mi-a ramas doar dulcea rutina a cafelelor matinale, tigarile fumate pana la filtru, in graba, intodeauna 3-4.
Dintr-o data eram singur. Eram atat de singur incat am crezut ca daca-mi zugravesc tavanul in rosu o sa fie mai bine. De fapt am facut o combinatie de rosu, alb si negru. In momentul cand nu stii ce sa zici, spui etc. Asa am facut si eu vietii, am facut o abreviere, reducand din definitia, lungimea si continutul ei.
M-am trezit din starea in care eram si priveam nedumerit in jurul meu. Tavanul era de un alb perfect, camasile erau calcate la locul lor, tristetea de care eram cuprins disparuse ca prin farmec. Soneria ceasului anunta ca este momentul de-a ma da jos din pat. Ce naiba, imi zic. Am visat!