Fanny și Alexander este piesa care reușeste să te scoată din sărite. La propriu! Dramatismul este dus la extrem în acest spectacol și doar dacă ești stană de piatră nu reusește să te emoționeze.
Mirosea a machiaj proaspăt pe holurile teatrului. Zeci de persoane urcau scările spre foaier. Citeam nedumerire în ochii lor, urma un spectacol prin care experimentau trăirile unui copil. Am împarțit un rol cu 3 oameni. Oltea, Alexandra și Richie. Rolul spectatorului, pentru că azi, aproape toți cei care au vizionat această piesă s-au simțit măcar o dată personaje principale prin emoția trimisă de fiecare actor, prin personajele profunde și o realitate dusă la extrem.
Festival Teszt tinde să devina o placere vinovată și recunosc… Dau dovadă de sadism să urmăresc atent spectacole în altă limbă decât cea maternă. O experiență de care nu trebuie să te feresti. (more…)
„Mă ridic, nu mă mai răstorn, nu mă mai fâțâi, stau pe propriile picioare, ocup spațiul infim de sub tălpi, locul meu în lume, acest centru, al meu, centrul universului meu, de aici măsor totul, universul în care am picat pentru o fracțiune de secundă, e aproape nimic acest timp, acest loc, dar e al meu, care sunt exact ca oricine altcineva pe pământ, totuși exemplar unic. Stau aici, mă privesc, sunt Banda Lajos, Rózsika, Pityu sau Krekács, Vízike sau Szomszédjani, Bérczes sau Háy, orcine, oricare, poate chiar Copilul Géza. Mă rotesc, privesc, privesc lumea, în ea îmi văd confrații, și ei se rotesc, privesc, fiecare în propriul centru, fiecare la locul lui, e ordine…” – Bérczes László – regizor
Ei bine dragilor perioada asta este plina de evenimente. Daca pana la sfarsitul lunii mai sunt in Timisoara la Festivalul TESZT, luna iunie se anunta la fel de energizanta. Festivalul comunitatilor LGBT din Romania prinde contur si din 18 mai se vor organiza evenimente in mai multe orase din Romania, printre care si Arad, evenimente de care o sa vorbim la momentul respectiv.
In acest an proiectul este organizat la nivel global sub numele de 
In septembrie 1989, mezinul familiei Suciu se inrolase in armata. Ar fi putut sa isi amane stagiul militar sau sa plece, impreuna cu cel mai bun prieten, in Statele Unite ale Americii. A ales sa isi apere patria si la exact trei luni de la plecarea sa in armata, avea sa fie secerat, pe cand era de garda la unitatea militara din Turda, de un glont tras cu precizie, in inima.
A venit vara. Chiar a venit. La umbra vad ca sunt 31 de grade si asta ma duce cu gandul la vacanta, apa multa daca se poate si zile senine fara stresul cotidian. Incerc sa invesesc banii pe care ii castig in amintiri. Nu case, nu pamanturi. Maine poate mor, dar macar mor fericit ca am vazut toata Europa! Si nu am regretat niciodata deciziile luate.
Despre pasiunea mea pentru teatru v-am mai spus. Ba chiar am incercat sa va prezint oameni minunati care au urcat pe scena Teatrului Clasic Ioan Slavici Arad, precum 
