Archive for the ‘Sociale’ Category

Adio pensii de lux!

Wednesday, September 1st, 2010

A fost odata un aradean care avea o pensie de 18.000 ron  si la aceasta ora mai are doar 1200. Tipul a fost pilot de avion si experimenteaza pe propria piele zicala “Toamna se numara bobocii” chiar daca in cazul lui, pensia!

Toamna nu se numara bobocii, ci miile de lei taiate în urma recalcularii pensiilor de lux. Ma gandesc cu durere la momentul in care o sa-mi vina prima pensie.

„Fostul pilot care a primit 18.012 de lei rămâne cu 1.201 de lei, iar un parlamentar care avea o pensie de 3.300 de lei va mai rămâne cu 2.500 de lei. Acestora li se calculase pensia la 80% pe ulti­mile trei luni de activitate. De ase­menea, un fost parlamentar care avea o pensie de 5.596 de lei rămâne cu 1.907 lei. De asemenea, în ceea ce priveşte personalul auxi­liar din Ministerul Justiţiei, un exemplu este pensia de 4.807 de lei, care după recalculare rămâne de 1.280 lei. Acestora li s-au trimis înştiinţări acasă şi oricum au ştiut cu ce pensii vor rămâne pentru că li s-au făcut simulări“, a declarat Mihaela Vasil, directorul Casei Judeţene de Pensii Arad.

Crezi ca pensiile de lux trebuiau sa dispara? Sau cei care au facut/aprobat astfel de legi trebuiesc trasi la raspundere?

Un Arad mai curat!

Tuesday, August 31st, 2010

Un oras mai curat! Asta ne dorim noi si majoritatea celor din jurul nostru. Uneori pare mai usor sa arunci gunoaiele pe jos decat sa te deplasezi la un cos de gunoi. In parcurile din Arad  gunoaie de diferite feluri sunte peste tot. Ne dorim strangerea chistoacelor de tigare aruncate peste tot in Parcul Eminescu.

Sambata 4 septembrie suntem in Parcul Eminescu Arad, ora 15.00  – te asteptam alaturi de noi!

Cum a fost la Lecturi Urbane?

Saturday, August 28th, 2010

Si a fost si prima editie LECTURI URBANE Arad! Sunt foarte multe chestii de povestit. Evenimentul continua si in seara asta in Club FLEX, unde avem un concert Folk si undeva in noapte Karaoke pentru cine mai rezista!

In jur de ora 13.30 ne-am adunat in Parcul Eminescu si ne-am ales o locatie potrivita pentru a insira cartile pe care le-am adunat saptamanile trecute. Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care au donat o carte (sau mai multe) in locatiile din Arad.
Ca o prima concluzie, evenimentul a fost unul memorabil. Aradenii ne-au demonstrat inca o data ca iubesc cartea si intr-o oarecare masura au uitat pentru putin timp de problemele cotidiene.

Multumesc Cristinei si lui Adrian pentru implicare. Au fost extraordinari!

Pentru cine nu stie inca -Lecturi Urbane este un proiect de implicare socială ce are drept obiectiv principal încurajarea lecturii în spaţiile publice şi crearea unui nou model de a contribui la binele comunităţii.

Campania este iniţiată  de voluntarii Civika.ro şi face parte dintr-o demers de îmblânzire a spaţiilor publice prin crearea de poveşti. Civika.ro este o platformă de initiativă socială independentă care reuneşte persoanele dispuse să doneze câteva ore pe lună proiectelor care urmăresc o schimbare în plan social.

Mi-a fost greu sa numar participantii! Oamenii au citit alaturi de noi, au citit pe bancile din parc, pe iarba, au facut promisiuni ca la urmatoarea editie vor dona si ei carti si vor indemna oamenii sa citeasca!

Evenimentul a fost bine promovat si multumim presei pentru spijin. Colegii mei de la Glasul Aradului, Televiziunea West, Realitatea TV, etc.

De notat este faptul ca zvonuri despre eveniment au ajuns pana la Timisoara, astfel au venit doua echipe de acolo – care au filmat si au luat interviuri trecatorilor – poate Cristina ma ajuta cu numele celor de la Timisoara. Am fost stresat azi si nu am retinut bine…

Am avut placerea de a primii vizita unui cuplu … Chiar si proaspetii casatoriti au fost interesati de acest eveniment. Au zabovit alaturi de noi cateva minute si au promis ca in luna de miere vor citii cartile pe care mireasa le-a ascuns in poseta. :)

Majoritatea cărţilor donate sunt romanesti,dar am avut si volume in limba engleza, germana si maghiara.

Care crezi ca este autorul care a avut succes nesperat azi? Sandra Brown! Au fost aproximativ 10 volume semnate Sandra Brown si in jumatate de ora lumea intreba daca mai avem carti scrise de ea. Incredibil!

Lecturi Urbane la Arad, nu se încheie aici! Scopul proiectului este de a incuraja cititul in spatiile publice.

Momentan atat! Revin cu impresii, avem un concert de pregatit si eu trebuie sa-mi dreg vocea… Urmeaza KAraoke spre miezul noptii!  Va las in compania pozelor. ( Cate am apucat sa descarc de pe cardul de memorie, urmeaza altele. Probabil voi face o galerie foto. Sunt foarte multe!) (more…)

Ai ocazia de a ajuta!

Friday, August 27th, 2010

Am fost mereu alaturi de cei care au avut nevoie de ajutor la un moment dat! In general cand raspunzi cu Da unui caz umanitar, urmeaza o gramada de cereri pe care nu le poti rezolva si asta iti lasa un gust amar. Fiecare caz este aparte si special/trist/dureros/emotionant.

Oferim TOT CE INSEAMNA RECHIZITE SCOLARE unei elev/eleve timp de 6 luni  ( putem sustine pana la 1 an acest copil, depinde de cazul ales. Vom decide la finalul concursului)

Alege un copil care merita ajutat! Scrie pe blogul tau un articol in care ne spui povestea lui, apoi lasa un comentariu in care anunti articolul tau.  Nu conteaza daca este copilul tau sau pur si simplu o persoana pe care doresti sa o ajuti.

Alaturi de Monica, vom alege povestea copilului care merita sprijinit!

Vrei sa faci o fapta buna? Ai ocazia! Dupa 20 septembrie 2010 vom anunta cazul ales!

[(Ps: Foloseste orice mijloace pentru a aduce in lumina cazul semnalat de tine. O "arma" buna poate sa fie si carnetul de note, poate o diploma...Succes!) Daca ai oarecare jena in prezentarea cazului tau, trimite un email ,adresa noastra o gasesti la pagina "utile"  si vedem ce se poate face]

Daca cineva vrea sa ajute… mereu este nevoie de oameni inimosi! (more…)

Roman in SUA???

Thursday, August 26th, 2010

Helloooooo! Dupa mult… mult timp in care am fost preocupata de alte lucruri din viata mea de toata pomina – din America – iata ca am reusit, in sfarsit, sa ma asez intr-un loc confortabil din care incerc cu disperare sa pun in ordine evenimentele pe care le-am trait in ultimele doua luni…

Cu toate ca mi-as dori sa relatez doar intamplari fericite si evenimente fascinante, nu pot decat sa imi amintesc pur si simplu trairile mele, si poate si ale altora. Primul stop a fost Chicago. Un oras cu totul diferit de ceea ce am vazut pana acum si as putea spune…chiar frumos. Din pacate, nu am reusit sa vad decat fata orasului, nicidecum esentialul si fascinantul lui. Timpul.

Al doilea stop. St Louis, Missouri. La prima vedere mi-au dat lacrimile. De tristete. Apoi am descoperit ca nu mai vreau sa plec de acolo. Pacat ca am fost nevoita sa plec. Taman spre Florida. Asa ca…al treilea stop. Panama City Beach. Sunt sigura ca suna bine “beach”, insa nu e chair asa. Cum orasul are plaja la Golful Mexic, am dat si de problema cu petrolul….Plaje relaxante, nisip alb, vreme buna, palmieri si uragane :)))

Nu am ales sa locuiesc in Panama City Beach dar am fost nevoita. Jobul de casierita la McDonald’s m-a asteptat cu bratele deschise si eu nu am rezistat tentatiei. Sunt ironica…cam prea mult in ultima perioada. Partea buna este ca in afara jobului fac shopping ieftin si ma relaxez la piscina….vecinilor sau pe plaja.

Inca ceva…MIAMI. Toata viata am auzit despre orasul asta si cand am ajuns acolo…dezamagire. Eheee, orasul e superb dar nu este pentru toata lumea. Ai nevoie de buzunare pline ca sa iti permiti sa rostesti propozitia “enjoying Miami”. Asa ca, patru studenti romani in Miami suna cam ca “un varcolac american la Paris”. Am cheltuit foarte putini bani ca sa stau trei zile acolo, asta e partea buna. Cu toate astea, marea mea dezamagire a aparut in momentul in care patru aradeni – noi fetele si un baiat -am gatit frumos sa mergem in club….ce gluma buna. Ei bine, nu am avut sanse sa intram in vreun club in Miami pentru ca toate sunt exclusiviste si nu ne-a prea tinut buzunarul sa dam 100 de dolari pe intrari sau mita. Asa ca ne-am plimbat pe tocuri de 12 cm pe Ocean Drive si Washington Avenue in Miami si am baut un Cola la o terasa cu fete de masa de musama.

Lasand deoparte umorul meu sec care ma caracterizeaza de cand am ajuns pe meleaguri americane, mai am o vizita de facut in mandretea asta de tara, inainte sa plec acasa. NEW YORK. Sper din adancul sufletului meu ca nu voi fi dezamagita…sau prea multumita. Vizita in NY o sa o fac inaite sa ma intorc acasa, adica cam in 1 octombrie. I can’t wait sa fac shopping pe 5th Avenue, sper doar sa nu fie window shopping. (more…)

Lecturi Urbane prin Arad

Tuesday, August 24th, 2010

Multumim presei aradene si bloggerilor aradeni care au raspuns invitatiei noastre. Motivul conferintei de presa este sa povestim putin despre Lecturi Urbane Arad, un proiect de implicare sociala initiat de voluntari civika.ro.

In Arad, trei tineri – Adrian, Daniel si subsemnata – au inceput demersurile pentru organizarea primei editii Lecturi Urbane, de mai bine de o luna. Dupa cateva hopuri pe la Primarie – si meandrele de camere si registraturi – am obtinut aprobarea pentru utilizarea spatiului public.

Astfel, va asteptam cu totii sambata 28 august 2010 incepand cu ora 15 in Parcul Eminescu (sau parcul pensionarilor) pentru a citi impreuna. Concret, carti donate in cele – momentan – 4 locatii : Carturesti, Libraria Corina, Cafe Boeme si KF – vor fi impartite celor prezenti pentru a fi citite si date apoi mai departe.

Tin sa multumesc dl.  Adrian Ciubotaru care ne-a facut viata usoara prin punerea la dispozitie a tot ce inseamna parte tehnica (subdomeniu, model pentru fluturasi, etc). Apoi, pe plan local librariile Carturesti si Corina, precum si Hotel Voinicul. Clubul Flex ne pune la dispozitie spatiul in aceeasi seara de sambata pentru un concert folk si karaoke.

Multumim campusarad.ro care a scris despre proiect si , in special lui CrazyMan, care a prezentat foarte frumos pe blogul sau proiectul.

Va asteptam la eveniment iar daca aveti intrebari, suntem aici pentru a raspunde la ele.

Lecturi Urbane este un proiect de implicare socială ce are drept obiectiv principal încurajarea lecturii în spaţiile publice şi crearea unui nou model de a contribui la binele comunităţii.

Campania este iniţiată  de voluntarii Civika.ro şi face parte dintr-o demers de îmblânzire a spaţiilor publice prin crearea de poveşti. Civika.ro este o platformă de initiativă socială independentă care reuneşte persoanele dispuse să doneze câteva ore pe lună proiectelor care urmăresc o schimbare în plan social.   Mai multe detalii pe : arad.orasulciteste.ro (more…)

Lecturi Urbane la Arad

Wednesday, August 4th, 2010

Ei bine este oficial! Lecturi Urbane va avea loc si la Arad. Data propusa pentru eveniment este 28 August 2010, inca se mai asteapta cateva aprobari de la primarie si speram ca totul o sa fie bine! Revin cu detalii despre eveniment.

Si tot in luna august, cei de la WWMP organizeaza o serie de workshop-uri inedite. (via Cristina)
“Ai un blog? Esti pasionat de scris? Ai vrea sa te apuci de un blog si habar nu ai cu ce se mananca? In perioada 14-28 aug, in fiecare sambata (deci 14, 21, 28 aug), in KF te poti delecta cu multe informatii si povesti despre ceea ce inseamna sa fi blogger (sau sa aspiri la asta). Vor fi si surprize, vor fi multe chestii interesante Cu se mănâncă totuși ”My Blog”? Simplu: un concept cu adevărat nou pentru Arad, un TRAINING, compus din sesiuni de comunicare pe tema bloggingului si PR-ului online.

Ce vei auzi / vedea?

Discuții generale despre blogging și tot ce înseamnă a scrie online, aplicații, tips & tricks… vei afla ce e cu traficul tău și PR-ul online. Și să nu uităm invitații speciali” dupa cum spune chiar organizatorul! Revin cu detalii.

Tu cum ai grija de tine? ( Daca ai!)

Friday, July 23rd, 2010

Primesc o leapsa de la Denisa si la prima vedere imi pare tare grea… Ce “ritual” de ingrijire am? Dincolo de chestia cu ” doar femeile se ingrijesc” si barbatii dupa o anumita varsta (asa, aproape de pensionare ca mine) au grija de ei cum stiu mai bine sau cum citesc prin revistele nevestelor/amantelor etc.

Imi place foarte mult gama Nivea  for Men, drept urmare am in casa urmatoarele produse pe care le folosesc zilnic: Gel pentru curatarea tenului, After Shave Balsam, Gel de dus, Sampon… (more…)

Primele impresii #prinarad

Saturday, July 17th, 2010

Dupa doua zile foarte pline pot zice ca sunt multumit ca “Aradul in doua zile” a fost un eveniment reusit!

Aradul este o veche cetate dacica, facea parte din statul lui Burebista si regatul lui Decebal  datand din secolul IV i.H.si trecand dupa 106 d.H. sub ocupatie romana, de aia “trag” italienii in orasul nostru.

Prin anul 1687 Imperiul Habsburgic cucereste orasul  si abia in 1834 isi castiga independenta. In anul 1918 -  ” 6 vanatori ai armatei romane”  patrund  in Arad si  orasul trece sub administratie romaneasca. Influentele diferitelor culturi inca se pot vedea in Arad. Chiar Nicolae Iorga spunea intr-un documentar, ca Aradul se poate compara cu Viena. (more…)

Despre jobul perfect sau cum ţi-ai dori să îţi câştigi existenţa.

Tuesday, July 13th, 2010

După ce trec peste noi ceva ani vechime în câmpul muncii, câteva locuri de muncă schimbate, câteva runde de interviuri date şi perioade de probă sau preaviz suportate, putem sau ar trebui să putem spune cum ar arăta jobul perfect, ideal pentru noi.

Ne cântărim experienţa în muncă, ne contorizam punctele slabe scoase în evidenţă de diversele joburi şi ne exagerăm orgolios şi doar puţin punctele forte. Toate astea apoi le filtrăm prin preferinţe sau le împărţim la dorinţa sau visul ăla de când eram copii şi care răspundea la: “ce te faci când ai să fii mare?” Binenteles, cu singura condiţie, să nu fie anulat din start, gen cosmonaut sau pilot de F1.

Eu mi-am dorit să fiu profesoară. Am fost. Aş putea trăi fiind profesoară sau educatoare. Era frumos şi drag mie jobul.

Un vis mai recent al meu e să am o florărie. Îmi doresc enorm să am grijă de un butic plin de găleţi de flori. Aş putea trăi vânzând flori.

Sau aş munci cu drag într-un magazin de tricouri inscripţionate. Cum am şi făcut timp de doi ani. Încă mai văd tricourile mele plimbându-se prin oraş.

Sigur şi precis n-aş putea presta un job de care ar depinde vieţile oamenilor. N-aş putea fi doctor sau asistentă. Nu. Clar nu.
Ceva uşor, creativ, liber şi vesel. Raportul direct proporţional între stres şi remuneraţie, între responsabilitate şi bani îl ştiu şi nu îl susţin. Îmi prefer nervii întregi şi cât mai puţine lucruri care să-mi fie imputate. Eu sunt probabil un caz aparte. Nu îmi doresc o carieră clasică sau un job bănos.

Cât de des ne întrebăm unde suntem şi unde ne doream să fim când eram copii? Chiar şi în cazurile în care dă cu plus.

Cât de mult contează viaţa liniştită, cariera corporatistă şi bănoasă sau talentele negate sau accentuate?

Cineva mi-a spus o glumă anul trecut. Probabil circulă pe internet. E mai mult o povaţă şi mi-a plăcut enorm. În ea e vorba de un om foarte bogat şi destul de în vârstă care se plimbă cu iahtul sau luxos pe Amazon căutând un loc pe mal să pescuiască. Întâlnind un pescar pe un mal îl întreabă cine e şi ce face. Acesta îi răspunde că e un om simplu care trăieşte acolo. Toată ziua pescuieşte, copiii se joacă prin păduri,  seara se întoarce la colibă, soţia găteşte peştele, stau în jurul focului, cântă la chitară, privesc luna şi-apoi se retrag, se iubesc şi se odihnesc. (more…)

Omul sărac sau românul sărac

Wednesday, July 7th, 2010

La noi nici sărăcia nu e la fel ca la alţii. Sărăcia înseamnă o viaţă lipsită de şansele de a  trăi  în cadrul unui anumit standard minim de nivel de trăi. O definiţie atât de relativă dă dreptul unui om care la noi ar fi bogat, în altă ţară şi alt mediu să se numească sărac. Tot oamenii care se ocupă cu definiţiile ne dau o definiţie mai bună puţin pentru români: insuficienţa venitului pentru acoperirea cheltuielilor necesare unei alimentări regulate, sau a necesarului pentru îmbrăcăminte, încălzire şi alte necesităţi indispensabile traiului. Câţi se recunosc?  Lăsăm capul în jos, oftăm şi concluzionăm: suntem o ţară de oameni săraci.

Ne-am obişnuit să trăim săraci, să nu ne ajungă banii nici pentru mâncare şi întreţinere şi ne declarăm sărăcia după cum ne convine. Sunt dăţi când o strigăm agresiv în mitinguri, sunt dăţi când o negăm dând maxim mp3-ul din maşină decapotabilă deşi suntem la fel de săraci de la un capăt la altul. Spre fericirea noastră, avem o genă specială numită “hazul de necaz”. Specific românului, din vremuri de demult, hazul de necaz l-a ajutat să treacă peste sărăcie şi boală. Am râs de noi şi-a noastră sărăcie, am inventat bancuri cu Bulă şi cu Ştrulă, am întârziat cu plata întreţinerii trei luni dar am reuşit să ieşim la un grătar cu un mic şi-o bere să uităm  de rate şi de datorii.

Suntem o naţie săracă dar în acelaşi timp suntem o naţie obişnuită să trăiască săracă. Generaţie de sacrificiu după generaţie de sacrificiu. Ne debranşăm de la căldură dar ne plătim anticipat abonamentul la cablu pe un an.
Dârdâim iarnă de iarnă privind  în televizor oameni în haine scumpe şi reţete din alimente ce costă mai mult decât tot ce-avem  pe numele nostru. Ne autoconvingem când ajungem la limita disperării, la limita de jos a sărăciei că există oameni mai săraci decât noi. Facem o glumă clasică cu somalezi şi mai supravieţuim o zi. Şi asta doar pentru că la un anumit capitol suntem cea mai  bogaţi.  La orgoliu.

Cu ce ne ajută dacă ne găsim vinovaţii. Cu ce ne ajută dacă îi dăm jos, îi împuşcam sau scuipam? Devenim mai bogaţi sau doar arătăm că am ales calea asta de a spune că ne-am săturat de sărăcie?
Ce-ar fi să fim bogaţi altfel. În noi. “Este inima, care face un om bogat. El este bogat sau sărac în funcţie de ceea ce el este, nu în funcţie de ceea ce are. (Henry Ward Beecher)”  Eu zic ca mai apoi celelalte bogatii vin singure.

Tatuajele şi poveştile din umbra lor

Friday, June 25th, 2010

Când eram copil singurele tatuaje pe care le văzusem erau acele desene simpluţe de pe braţele unora dintre bărbaţi. Clasica inimioară care încadra un nume feminin, străpunsă, firesc, de o săgeată,  îmi stârnea o curiozitate nespunsă şi în acelaşi timp admiraţia pentru curajul posesorului. Încercam să citesc, pe furiş, textele, să descifrez simbolurile şi să construiesc scenarii fantastice ca răspuns la întrebarea “Cine e Suzi?”. N-am uitat nici nelipsita sirenă, cu coada pe o parte şi cu solzi.
Întreg procedeul tatuării rămânea un mister alimentat, în imaginaţia mea, de aura de nonconformişti a posesorilor de desen permanent pe corp. Noi, copiii, ne făceam tatuaje cu abţibildurile speciale de la guma de mestecat şi ne spălam superficial ca să nu se şteargă.
Se ştie că tatuajele erau folosite din cele mai vechi timpuri ca element de identificare şi de apartenenţă la un trib. Privind retrospectiv putem spune că multe nu s-au schimbat din această privinţă. Tatuajul vrea să spună ceva ascuns despre posesor, are un mesaj accesibil doar iniţiaţilor, însemnele tribale şi inscripţiile în limbi puţin accesibile fiind cele mai frecvente.
Dacă  tatuajele continuă să-şi exercite fascinaţia, înseamnă  că e bine să aflăm mai multe despre ele, mai ales dacă ne gândim să ne facem unul. Tatuajele permanente se obţin prin injectarea în piele a unor pigmenţi care nu sunt altceva decât aditivii coloranţi folosiţi în cosmetică. Se folosesc ace solide, cu vârful rotunjit, ataşate la un instrument special.

De cele mai multe ori instrumentul este conectat la o sursă de energie electrică şi pigmentarea se obţine prin vibraţie. Sângerarea şi durerile sunt frecvente şi fireşti în timpul tatuării. Atenţie! Instrumentele trebuie să fie perfect sterilizate, pentru a nu transforma o experienţă dorită într-un coşmar. Sifilisul, tuberculoza şi virusul HIV sunt numai câteva dintre afecţiunile care pot fi contactate prin tatuare. (more…)