Am plecat spre Rosia Montana cu foarte putine informatii despre zona respectiva si tot la fel de putine date despre proiectul minier de acolo.
Ulterior am aflat ca am ajuns intr-un moment in care se implineau 1881 de ani de atestare documentara, mai exact la 6 februarie 131.
Rosia Montana Gold Corporation a invitat jurnalistii din vestul tarii la o vizita in Rosia Montana si pot spune ca nu regret faptul ca am onorat aceasta invitatie.
In mare parte lipsesc argumentele celor care din diverse motive sunt impotriva… am facut rost de cateva, am facut o vizita si la ONG-urile care se opun proiectelor RMGC si relativ mi-am putut face o impresie despre ce se intampla acolo. Am evitat intodeauna subiectul acesta pentru ca nu cunosteam date concrete despre ce se intampla acolo. Desigur, am citit diverse articole pro/contra RMGC si chiar pe blog am sters multe comentarii rautacioase referitoare la demararea proiectului minier initiat de RMGC. Oricum parerile mele sunt strict opiniile mele, nu am reprezentat nici o publicatie cu toate ca cei la care sunt angajat doreau cu siguranta un reprezentant acolo. M-am dus pur si simplu pentru a vedea cu ochii mei ce se intampla si de ce exista atatea controverse. (more…)


Dupa ce circulatia aproape a fost paralizata in Arad, autoritatile s-au decis ca este momentul sa intervina. Noaptea trecuta au incarcat zeci de masini cu zapada cazuta in urma cu cateva zile. Cam tarziu demersul si pacat ca am vazut astfel de actiuni doar in zona centrala, aproape de Primaria Arad si pe Bulevardul Revolutiei.
“Autoritățile județului Arad au anunțat că structurile MAI și Armata sunt pregătite să intervină la operațiunile de deszăpezire, în cazul în care situația o va impune.” Ne-am plimbat aproximativ o ora prin centrul Aradului. Nici o masina care sa fie folosita la dezapezire. Centrul orasului este aproape paralizat. Daca mai ninge mult o sa ne ajunga zapada la buci.
Când ies în oraș am obișnuința de a analiza lumea, creez mici povești după stilul fiecăruia. Un lucru observ foarte des, pe lângă stereotipuri, plastic și alte prafuri, văd o frică în ochii tinerilor și nu numai, un fel de limitare, ba nu, frica de judecată, de discriminare, de respingere. Trist, așa-i? Toți suntem unici în felul nostru, fiecare cu bagajul său de haine, bune sau rele, dar nu e păcat să trăiești sub o identitate care nu-ți aparține doar ca să atragi atenția unui singur grup țintă când poți să fi tu însuți, să te accepți așa cum ești și să atragi întreaga lume cu sinceritatea ta?
S-au iscat diverse discutii zilele acestea, legate in general de locul meu de munca si incheierea colaborarii cu xxxx. Vreau sa le lamuresc eu si sper sa scap de explicatii stresante.
1. ,,Dracu’ ştie ?’’, adică nimeni.
Daca in articolul trecut v-am povestit despre experienta de la
1. De ce să mă consum pentru politică ? Asta mă întreba fostul meu coleg de birou de pe vremea când lucram ca tahograf la Volanu’ S.A, sfătuindu-mă să nu mă implic prea mult în protestele din aceste zile (care apropo, sunt tot mai friguroase). Istoria, îmi spunea acesta, se repetă tocmai din cauza naivităţii atâtor generaţii de tineri ca mine, ce se încăpăţânează mereu să creadă într-o schimbare, complet iluzorie din punctul lui de vedere. Bun, trecut de şaize`şi de ani, omul a văzut de prea multe ori cum speranţa 

