Toamna nu se numara bobocii, ci miile de lei taiate în urma recalcularii pensiilor de lux. Ma gandesc cu durere la momentul in care o sa-mi vina prima pensie.

„Fostul pilot care a primit 18.012 de lei rămâne cu 1.201 de lei, iar un parlamentar care avea o pensie de 3.300 de lei va mai rămâne cu 2.500 de lei. Acestora li se calculase pensia la 80% pe ulti­mile trei luni de activitate. De ase­menea, un fost parlamentar care avea o pensie de 5.596 de lei rămâne cu 1.907 lei. De asemenea, în ceea ce priveşte personalul auxi­liar din Ministerul Justiţiei, un exemplu este pensia de 4.807 de lei, care după recalculare rămâne de 1.280 lei. Acestora li s-au trimis înştiinţări acasă şi oricum au ştiut cu ce pensii vor rămâne pentru că li s-au făcut simulări“, a declarat Mihaela Vasil, directorul Casei Judeţene de Pensii Arad.

Crezi ca pensiile de lux trebuiau sa dispara? Sau cei care au facut/aprobat astfel de legi trebuiesc trasi la raspundere?

Sambata 4 septembrie suntem in Parcul Eminescu Arad, ora 15.00  – te asteptam alaturi de noi!

In jur de ora 13.30 ne-am adunat in Parcul Eminescu si ne-am ales o locatie potrivita pentru a insira cartile pe care le-am adunat saptamanile trecute. Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care au donat o carte (sau mai multe) in locatiile din Arad.
Ca o prima concluzie, evenimentul a fost unul memorabil. Aradenii ne-au demonstrat inca o data ca iubesc cartea si intr-o oarecare masura au uitat pentru putin timp de problemele cotidiene.

Multumesc Cristinei si lui Adrian pentru implicare. Au fost extraordinari!

Pentru cine nu stie inca -Lecturi Urbane este un proiect de implicare socială ce are drept obiectiv principal încurajarea lecturii în spaţiile publice şi crearea unui nou model de a contribui la binele comunităţii.

Campania este iniţiată  de voluntarii Civika.ro şi face parte dintr-o demers de îmblânzire a spaţiilor publice prin crearea de poveşti. Civika.ro este o platformă de initiativă socială independentă care reuneşte persoanele dispuse să doneze câteva ore pe lună proiectelor care urmăresc o schimbare în plan social.

Mi-a fost greu sa numar participantii! Oamenii au citit alaturi de noi, au citit pe bancile din parc, pe iarba, au facut promisiuni ca la urmatoarea editie vor dona si ei carti si vor indemna oamenii sa citeasca!

Evenimentul a fost bine promovat si multumim presei pentru spijin. Colegii mei de la Glasul Aradului, Televiziunea West, Realitatea TV, etc.

De notat este faptul ca zvonuri despre eveniment au ajuns pana la Timisoara, astfel au venit doua echipe de acolo – care au filmat si au luat interviuri trecatorilor – poate Cristina ma ajuta cu numele celor de la Timisoara. Am fost stresat azi si nu am retinut bine…

Am avut placerea de a primii vizita unui cuplu … Chiar si proaspetii casatoriti au fost interesati de acest eveniment. Au zabovit alaturi de noi cateva minute si au promis ca in luna de miere vor citii cartile pe care mireasa le-a ascuns in poseta.

Majoritatea cărţilor donate sunt romanesti,dar am avut si volume in limba engleza, germana si maghiara.

Care crezi ca este autorul care a avut succes nesperat azi? Sandra Brown! Au fost aproximativ 10 volume semnate Sandra Brown si in jumatate de ora lumea intreba daca mai avem carti scrise de ea. Incredibil!

Lecturi Urbane la Arad, nu se încheie aici! Scopul proiectului este de a incuraja cititul in spatiile publice.

Momentan atat! Revin cu impresii, avem un concert de pregatit si eu trebuie sa-mi dreg vocea… Urmeaza KAraoke spre miezul noptii!  Va las in compania pozelor. ( Cate am apucat sa descarc de pe cardul de memorie, urmeaza altele. Probabil voi face o galerie foto. Sunt foarte multe!)

Dupa ora 21.00 cand toata lumea era aproape moarta de oboseala, am plecat cu mic cu mare spre Strandul Neptun, unde tot in cadrul evenimentului a fost organizat un concert de Folk, mai degraba un mare concert  pentru ca a tinut peste doua ore si ne-am bucurat de un numar foarte mare de participanti.

M-am bucurat de mititei si o bere, am ascultat muzica buna si dupa ora 01.00 a inceput Karaoke. Am cantat o piesa si am plecat acasa! A fost o zi pe care nu o vom uita prea curand. In pozele de mai jos suntem o parte din echipa betivilor, fericiti ca totul a fost dus la bun sfarsit cu succes!

]]> http://doipedoi.com/2010/08/28/cum-a-fost-la-lecturi-urbane/feed/ 14 http://doipedoi.com/2010/08/27/ai-ocazia-de-a-ajuta/ http://doipedoi.com/2010/08/27/ai-ocazia-de-a-ajuta/#comments Fri, 27 Aug 2010 07:48:26 +0000 Daniel M. http://doipedoi.com/?p=3131 Am fost mereu alaturi de cei care au avut nevoie de ajutor la un moment dat! In general cand raspunzi cu Da unui caz umanitar, urmeaza o gramada de cereri pe care nu le poti rezolva si asta iti lasa un gust amar. Fiecare caz este aparte si special/trist/dureros/emotionant.

Oferim TOT CE INSEAMNA RECHIZITE SCOLARE unei elev/eleve timp de 6 luni  ( putem sustine pana la 1 an acest copil, depinde de cazul ales. Vom decide la finalul concursului)

Alege un copil care merita ajutat! Scrie pe blogul tau un articol in care ne spui povestea lui, apoi lasa un comentariu in care anunti articolul tau.  Nu conteaza daca este copilul tau sau pur si simplu o persoana pe care doresti sa o ajuti.

Alaturi de Monica, vom alege povestea copilului care merita sprijinit!

Vrei sa faci o fapta buna? Ai ocazia! Dupa 20 septembrie 2010 vom anunta cazul ales!

[(Ps: Foloseste orice mijloace pentru a aduce in lumina cazul semnalat de tine. O "arma" buna poate sa fie si carnetul de note, poate o diploma...Succes!) Daca ai oarecare jena in prezentarea cazului tau, trimite un email ,adresa noastra o gasesti la pagina "utile"  si vedem ce se poate face]

Daca cineva vrea sa ajute… mereu este nevoie de oameni inimosi!

***
Un prim posibil caz, primit pe email. Am discutat deja cu tatal copiilor, astept alte cazuri disperate pe email, asta este un prim caz in care ne implicam.

“Pe str. Oituz, la nr. 80, locuieşte o familie cu 5 copii, într-o casă dărăpănată, care nici măcar nu e a lor. Mama copiilor, Porac Rozalia, ne spune că au fost lăsaţi să locuiască aici din mila unei cunoştinţe, dar acesta a murit, iar casa este revendicată de rudele acestuia. Familia cu 5 copii, 4 fete şi un băiat cu vârste cuprinse între 1 şi 13 ani, trăieşte de pe azi pe mâine, doar din alocaţia copiilor şi salariul minim câştigat de soţ, Radu Gheorghe, tatăl celui mai mic dintre copii. ,,Până acum 2 ani stăteam cu cel de-al doilea soţ, primul mi-a murit. Fostul soţ bea mult, vindea tot din casă şi nu le dădea nimic copiilor” spune mama cu durere în glas. ,,Mai am 3 copii mari, un băiat de 21 de ani este într-o şcoală specială din Şiria, pentru că este bolnav psihic, altul a fost crescut de o mătuşă iar fata mai mare, aici de faţă, a născut şi ea un copil la 14 ani.”
Toată familia stă înghesuită în 2 cămăruţe, în care totuşi nu lipseşte curăţenia. ,,Nu avem nici lumină, nici căldură. Eu cât pot mă zbat pentru ei, dar
n-avem posibilitatea de mai mult. Toţi banii merg pe mâncare, în principal, pâine, cartofi, lapte şi scutece pentru cel mic. Hăinuţe le luăm de la second-hand şi mai primesc de la vecini. Trei din copiii mai mari merg la şcoală, însă iarna îşi pot face lecţiile doar până se lasă întunericul sau la lumina lumânării.” ne spune Radu Gheorghe.
Părinţii sunt îngrijoraţi pentru iarna următoare, nefiind siguri că vor mai avea bani pentru lemne, mâncare şi cele necesare pentru a-i trimite în continuare la şcoală.”

Astept in continuare cazurile voastre!

Helloooooo! Dupa mult… mult timp in care am fost preocupata de alte lucruri din viata mea de toata pomina – din America – iata ca am reusit, in sfarsit, sa ma asez intr-un loc confortabil din care incerc cu disperare sa pun in ordine evenimentele pe care le-am trait in ultimele doua luni…

Cu toate ca mi-as dori sa relatez doar intamplari fericite si evenimente fascinante, nu pot decat sa imi amintesc pur si simplu trairile mele, si poate si ale altora. Primul stop a fost Chicago. Un oras cu totul diferit de ceea ce am vazut pana acum si as putea spune…chiar frumos. Din pacate, nu am reusit sa vad decat fata orasului, nicidecum esentialul si fascinantul lui. Timpul.

Al doilea stop. St Louis, Missouri. La prima vedere mi-au dat lacrimile. De tristete. Apoi am descoperit ca nu mai vreau sa plec de acolo. Pacat ca am fost nevoita sa plec. Taman spre Florida. Asa ca…al treilea stop. Panama City Beach. Sunt sigura ca suna bine “beach”, insa nu e chair asa. Cum orasul are plaja la Golful Mexic, am dat si de problema cu petrolul….Plaje relaxante, nisip alb, vreme buna, palmieri si uragane :)))

Nu am ales sa locuiesc in Panama City Beach dar am fost nevoita. Jobul de casierita la McDonald’s m-a asteptat cu bratele deschise si eu nu am rezistat tentatiei. Sunt ironica…cam prea mult in ultima perioada. Partea buna este ca in afara jobului fac shopping ieftin si ma relaxez la piscina….vecinilor sau pe plaja.

Inca ceva…MIAMI. Toata viata am auzit despre orasul asta si cand am ajuns acolo…dezamagire. Eheee, orasul e superb dar nu este pentru toata lumea. Ai nevoie de buzunare pline ca sa iti permiti sa rostesti propozitia “enjoying Miami”. Asa ca, patru studenti romani in Miami suna cam ca “un varcolac american la Paris”. Am cheltuit foarte putini bani ca sa stau trei zile acolo, asta e partea buna. Cu toate astea, marea mea dezamagire a aparut in momentul in care patru aradeni – noi fetele si un baiat -am gatit frumos sa mergem in club….ce gluma buna. Ei bine, nu am avut sanse sa intram in vreun club in Miami pentru ca toate sunt exclusiviste si nu ne-a prea tinut buzunarul sa dam 100 de dolari pe intrari sau mita. Asa ca ne-am plimbat pe tocuri de 12 cm pe Ocean Drive si Washington Avenue in Miami si am baut un Cola la o terasa cu fete de masa de musama.

Lasand deoparte umorul meu sec care ma caracterizeaza de cand am ajuns pe meleaguri americane, mai am o vizita de facut in mandretea asta de tara, inainte sa plec acasa. NEW YORK. Sper din adancul sufletului meu ca nu voi fi dezamagita…sau prea multumita. Vizita in NY o sa o fac inaite sa ma intorc acasa, adica cam in 1 octombrie. I can’t wait sa fac shopping pe 5th Avenue, sper doar sa nu fie window shopping.

Cat despre minunata mea experienta in tara tututor posibilitatilor, ori am fost eu ghinionista ori asa te simti roman in America. Cred ca putin din prima varianta si putin din a doua. Oricum, go get them girl, you’re in America….

Pupici

Multumim presei aradene si bloggerilor aradeni care au raspuns invitatiei noastre. Motivul conferintei de presa este sa povestim putin despre Lecturi Urbane Arad, un proiect de implicare sociala initiat de voluntari civika.ro.

In Arad, trei tineri – Adrian, Daniel si subsemnata – au inceput demersurile pentru organizarea primei editii Lecturi Urbane, de mai bine de o luna. Dupa cateva hopuri pe la Primarie – si meandrele de camere si registraturi – am obtinut aprobarea pentru utilizarea spatiului public.

Astfel, va asteptam cu totii sambata 28 august 2010 incepand cu ora 15 in Parcul Eminescu (sau parcul pensionarilor) pentru a citi impreuna. Concret, carti donate in cele – momentan – 4 locatii : Carturesti, Libraria Corina, Cafe Boeme si KF – vor fi impartite celor prezenti pentru a fi citite si date apoi mai departe.

Tin sa multumesc dl.  Adrian Ciubotaru care ne-a facut viata usoara prin punerea la dispozitie a tot ce inseamna parte tehnica (subdomeniu, model pentru fluturasi, etc). Apoi, pe plan local librariile Carturesti si Corina, precum si Hotel Voinicul. Clubul Flex ne pune la dispozitie spatiul in aceeasi seara de sambata pentru un concert folk si karaoke.

Multumim campusarad.ro care a scris despre proiect si , in special lui CrazyMan, care a prezentat foarte frumos pe blogul sau proiectul.

Va asteptam la eveniment iar daca aveti intrebari, suntem aici pentru a raspunde la ele.

Lecturi Urbane este un proiect de implicare socială ce are drept obiectiv principal încurajarea lecturii în spaţiile publice şi crearea unui nou model de a contribui la binele comunităţii.

Campania este iniţiată  de voluntarii Civika.ro şi face parte dintr-o demers de îmblânzire a spaţiilor publice prin crearea de poveşti. Civika.ro este o platformă de initiativă socială independentă care reuneşte persoanele dispuse să doneze câteva ore pe lună proiectelor care urmăresc o schimbare în plan social.   Mai multe detalii pe : arad.orasulciteste.ro

Lecturi Urbane Arad : 28 august 2010, Parcul Eminescu, ora 15, editia I

A  consemnat pentru voi,

Cristina Dima

Si tot in luna august, cei de la WWMP organizeaza o serie de workshop-uri inedite. (via Cristina)
“Ai un blog? Esti pasionat de scris? Ai vrea sa te apuci de un blog si habar nu ai cu ce se mananca? In perioada 14-28 aug, in fiecare sambata (deci 14, 21, 28 aug), in KF te poti delecta cu multe informatii si povesti despre ceea ce inseamna sa fi blogger (sau sa aspiri la asta). Vor fi si surprize, vor fi multe chestii interesante Cu se mănâncă totuși ”My Blog”? Simplu: un concept cu adevărat nou pentru Arad, un TRAINING, compus din sesiuni de comunicare pe tema bloggingului si PR-ului online.

Ce vei auzi / vedea?

Discuții generale despre blogging și tot ce înseamnă a scrie online, aplicații, tips & tricks… vei afla ce e cu traficul tău și PR-ul online. Și să nu uităm invitații speciali” dupa cum spune chiar organizatorul! Revin cu detalii.

Imi place foarte mult gama Nivea  for Men, drept urmare am in casa urmatoarele produse pe care le folosesc zilnic: Gel pentru curatarea tenului, After Shave Balsam, Gel de dus, Sampon…

Gel de par doar de la aia din reclama cu “coafura rezista” pentru ca este singurul de la care nu am facut matreata.  Ok. Astea sunt chestii pe care fiecare barbat cred ca le are in casa.

Mi-au placut intodeauna persoanele ingrijite si chiar primul lucru care il fac cand cunosc pe cineva, este sa-i inspectez mainile. Am eu o manie!

Barbatul ingrijit nu mai este de mult noul tabu al societatii conduse de testosteron. Au aparut o sumedenie de produse destinate masculilor, unele naturale, altele doar comerciale. Sunt curios cititoarele noastre daca prefera barbatul dischisit sau cel pur mioritic.

Ei bine dragilor, cand ai un ten dificil si treci de o anumita varsta, incepi sa-ti faci probleme. Ok, ca barbat slava domnului ca ai scapat de ruj, rimel, insa lasa rusinea si curata-ti fata zilnic cu o solutie care pastreaza echilibrul cutanat ( De aia eu la 30 de ani arat ca la 19 ) si asta nu inseamana gay sau metrosexual, ci pur si simplu  o buna hidratare si protectie.

Din fericire pentru Romania, in 2010 apa si sapun este la discretie. Foloseste-o bat’o vina!  Si tot pentru barbati, atentie cu parul excesiv. Io’ stiu ca te vrei cat mai mascul pentru femela ta, insa parul pastreaza anumite mirosuri si aici este vina bacteriilor. Macar sub brat!

Si daca tot este leapsa… Sunt curios cum se ingrijesc urmatoarele persoaneje din mediul online pe care-i citesc frecvent:  Ramo, Tom, Lili, Dorin, Dragos, Irina,  Marius, Corina, Nina ( ca tot se lauda ea cu soacra ei), Ionut, Bogdan (care are culori urate la bloaga, noroc ca-l citesc prin rss)

Spor la treaba. Cine doreste leapsa si am omis eu sa-i plasez… spor la scris! Pana una alta… m-am înrolat în BLOGWARS!

Aradul este o veche cetate dacica, facea parte din statul lui Burebista si regatul lui Decebal  datand din secolul IV i.H.si trecand dupa 106 d.H. sub ocupatie romana, de aia “trag” italienii in orasul nostru.

Prin anul 1687 Imperiul Habsburgic cucereste orasul  si abia in 1834 isi castiga independenta. In anul 1918 -  ” 6 vanatori ai armatei romane”  patrund  in Arad si  orasul trece sub administratie romaneasca. Influentele diferitelor culturi inca se pot vedea in Arad. Chiar Nicolae Iorga spunea intr-un documentar, ca Aradul se poate compara cu Viena.

Vineri invitatii au sosit in jur de ora 10.30 si dupa pupaturi si prezentari ne-am dus repede la o cafea pentru ca toti eram obositi! Si ziua abia incepea! Cristina a fost cu mine dupa ‘uameni si tin sa-i marturisesc ca o admir pentru cata energie are! Am prelungit cafeaua pentru ca in locatie (Cafe Boeme, Arad) era racoare si ne-am putut trage sufletul. Abia a inceput ziua si afara erau 29 de grade! A sosit si Adrian si ne-am indreptat spre hotel. S-au cazat “turistii” si am zabovit putin in restaurantul hotelului asteptand pornirea turului.

…

Ne-am indreptat direct spre locatia surpriza unde urma sa mancam, aleasa de unul din sponsorii evenimentului.  (multumesc Glsa pentru ca ne-a hranit frumos, mult si bine) Am pornit oficial “Aradul in doua zile” direct de pe platoul din fata Garii.  Gara din Arad este una dintre cele mai mari si frumoase gari din vestul tarii! Ne-am indreptat spre centrul orasului, alaturi de soarele dogoritor. Temperatura depasea 39 de grade si toata lumea a rezistat eroic arsitei.

Sper ca invitatii nostrii s-au simtit bine in aceasta aventura si astept cu nerabdare impresiile lor. Corina, Adrian, Bogdana, Roxana si Alex ne-au incantat prin simplitate, interesul fata de Arad si mai ales pofta nebuna de a parcurge cat  mai multi kilometri pe jos. Adi (am uitat ce link ai!) ne-a ajuns din urma si a participat si el la tur.

Adi Rotar a fost ghidul nostru si il felicit pentru ca este un aradean adevarat! Isi cunoaste orasul si tot respectul din partea noastra!

Spre ora 17.00 ne-am indreptat aproape lesinati spre Intalnirea Bloggerilor din Arad. Caffe Boeme a fost gazda perfecta, ne-a “facut racoare” si ne-am simtit foarte bine aici. Au fost prezenti aproximativ 20 de persoane, poate mai multi. Mi-a fost greu sa-i numar pe fiecare. Ne-am bucurat de prezenta lui Lucian Valeriu,  Maddy, a lui Denis, Gabi de la WWMP, Adi Pica , Bernadette , Tomckat, Vasile de la Vestic si  foarte multa lume pe care rog sa lase un comentariu la acest post si le pun numele la participanti. Mi-a fost extrem de greu sa tin minte pe toata lumea.

Ca o noutate, am discutat putin despre proiectul “Aradul in doua zile” si faptul ca acest eveniment va fi unul periodic si vom invita cat mai multe persoane din tara sa vada orasul nostru “in doua zile” la fel cum au facut si cei mai sus mentionati. Oaspetii nostrii au fost numiti “Cetateni Doipedoi” – un titlu pe care il vom acorda fiecarui invitat la “Aradul in doua zile” si au fost premiati cu cate o diploma care le va aduce aminte de Arad, de oamenii de aici, de locurile minunate si de faptul ca internetul uneste de cele mai multe ori oameni cu pasiuni comune, oameni frumosi sufleteste.

…

Seara ne-am dus cu totii spre strandul Neptun. Am ales o locatie pe malul Muresului si am petrecut cateva ore in compania tantarilor, a aerului curat si am admirat privelistea  minunata pe care Muresul ne-o ofera. Aradul “pe intuneric” are un aer de poveste si fotografiile ce vor aparea zilele urmatoare vor spune mai multe decat orice cuvant scris sau rostit. Sunt mandru inca o data ca am ales acest oras sa-mi fie calauza in drumul meu prin viata!

…

Dimineata dupa micul dejun ne-am indreptat spre Sala Clio unde am avut sansa de a vedea o expozitie foto foarte frumoasa. Oamenii de acolo au fost draguti, am facut poze, am filmat si am socializat cu administratoarea locatiei.

Cu pasi repezi ne-am indreptat spre hotelul Continental si am vazut Aradul de la inaltime. Este extraordinar! Abia astept sa-mi revin din oboseala si voi scrie pe larg despre toate cele vazute in doua zile superbe in care nici canicula nu a reusit sa ne sperie.

Mi-ar fi placut ca autoritatile locale sa fie deschise la astfel de evenimente, sa preia initiativa si sa  foloseasca acest “brand” – Aradul… Avem un oras minunat si oameni care cu adevarat iubesc aceste locuri.

Maia a fost “cireasa de pe tort” si in momentul plecarii spre aeroport si-a facut aparitia si a facut poze cu fanii!

…

Multumesc celor care au facut posibil ca acest eveniment sa fie concretizat: Carpatair, Eximtur, Glasul Aradului, American Built.

Multumesc celor prezenti pe toata durata acestor zile si sper ca editia cu numarul doi sa o pot anunta cat mai curand.  Imi pare rau ca Bobby nu a putut ajunge la eveniment, era pe lista invitatilor propusi pentru prima editie, dar este in acest moment  alaturi de alti oameni destepti si frumosi viziteaza Romania. Speram ca data viitoare…  Prima serie de poze se gaseste aici , multumim pentru video WWMP

După ce trec peste noi ceva ani vechime în câmpul muncii, câteva locuri de muncă schimbate, câteva runde de interviuri date şi perioade de probă sau preaviz suportate, putem sau ar trebui să putem spune cum ar arăta jobul perfect, ideal pentru noi.

Ne cântărim experienţa în muncă, ne contorizam punctele slabe scoase în evidenţă de diversele joburi şi ne exagerăm orgolios şi doar puţin punctele forte. Toate astea apoi le filtrăm prin preferinţe sau le împărţim la dorinţa sau visul ăla de când eram copii şi care răspundea la: “ce te faci când ai să fii mare?” Binenteles, cu singura condiţie, să nu fie anulat din start, gen cosmonaut sau pilot de F1.

Eu mi-am dorit să fiu profesoară. Am fost. Aş putea trăi fiind profesoară sau educatoare. Era frumos şi drag mie jobul.

Un vis mai recent al meu e să am o florărie. Îmi doresc enorm să am grijă de un butic plin de găleţi de flori. Aş putea trăi vânzând flori.

Sau aş munci cu drag într-un magazin de tricouri inscripţionate. Cum am şi făcut timp de doi ani. Încă mai văd tricourile mele plimbându-se prin oraş.

Sigur şi precis n-aş putea presta un job de care ar depinde vieţile oamenilor. N-aş putea fi doctor sau asistentă. Nu. Clar nu.
Ceva uşor, creativ, liber şi vesel. Raportul direct proporţional între stres şi remuneraţie, între responsabilitate şi bani îl ştiu şi nu îl susţin. Îmi prefer nervii întregi şi cât mai puţine lucruri care să-mi fie imputate. Eu sunt probabil un caz aparte. Nu îmi doresc o carieră clasică sau un job bănos.

Cât de des ne întrebăm unde suntem şi unde ne doream să fim când eram copii? Chiar şi în cazurile în care dă cu plus.

Cât de mult contează viaţa liniştită, cariera corporatistă şi bănoasă sau talentele negate sau accentuate?

Cineva mi-a spus o glumă anul trecut. Probabil circulă pe internet. E mai mult o povaţă şi mi-a plăcut enorm. În ea e vorba de un om foarte bogat şi destul de în vârstă care se plimbă cu iahtul sau luxos pe Amazon căutând un loc pe mal să pescuiască. Întâlnind un pescar pe un mal îl întreabă cine e şi ce face. Acesta îi răspunde că e un om simplu care trăieşte acolo. Toată ziua pescuieşte, copiii se joacă prin păduri,  seara se întoarce la colibă, soţia găteşte peştele, stau în jurul focului, cântă la chitară, privesc luna şi-apoi se retrag, se iubesc şi se odihnesc.

A doua zi de la capăt. Omul foarte bogat atunci i-a zis că cel mai bine ar fi să îşi înveţe şi copiii să pescuiască. De ce? Păi aţi prinde mai mult peşte şi aţi putea da la schimb pe alte alimente şi chiar pe o bărcuţă. Şi? Şi cu o bărcuţă de lemn ai putea prinde şi mai mult peşte şi ai putea şi vinde. De ce? Păi ai face bani. Să? Să îţi iei o bărcuţă cu motor în câţiva ani şi o plasă mare de pescuit. Pentru? Să prinzi mult mult peşte. Şi dacă munceşti mult mult timp îţi poţi deschide propria mică industrie de conserve de peşte şi ai exporta în toate ţările lumii. De ce? Ca să faci mulţi mulţi bani! Pentru ce?  Ca la bătrâneţe să te retragi pe un mal cu familia, să pescuieşti şi să cânţi la chitară în jurul focului, să priviţi luna…   ??!