Daca nu ai ce face joi 12.01.2012 si vrei sa participi la un eveniment misto, te invit la Timisoara acolo unde are loc  workshop care va dezbate intens tema lucrului in echipa.
“Acest program vizează studenţii şi masteranzii din cadrul universităţilor din Timişoara şi are drept obiective generale, pe de-o parte, familiarizarea tinerilor cu nevoile si aşteptarile pieţei forţei de muncă şi, pe de altă parte, pregătirea tinerilor pentru întâmpinarea acestor nevoi.

Considerăm că este foarte important ca tinerii care se află în căutarea unui loc de muncă să ia contact cu cei care îi evaluează, să înţeleagă procesul angajării şi din perspectiva acestora şi, bineînţeles, să construiască o relaţie de colaborare cu aceştia.
Astfel, am decis ca in cadrul fiecărui workshop să invităm câte un reprezentant al unei agenţii de recrutare din Timisoara care să stea de vorbă cu studenţii, urmând ca partea de “training” să o ţină Casandra Chera, psiholog şi preşedinte al asociaţiei Persoana I. (more…)

Și uite că am mai scris o pagina în cartea vieții, un nou an plin de oportunități a început, o fi mai bun sau mai rău, nimeni nu știe. Ca prim articol pe acest an aș vrea să public ceva special, nu doar artistic și amuzant. Aș vrea să scriu despre amintiri, să intru un pic în cutia mea magică închisă-n căpșorul meu, să-l deschid și să caut ceva interesant, doar sa dau la o parte jucăriile, benzile desenate și pungile de pufarin. (more…)

Traieste undeva in Arad. Mananca o data pe zi si este mai tot timpul bolnăvicios. Merita o viata mai buna si probabil nu o va avea. Cat de uman ma pot considera daca sunt nepasator la ce se intampla in jurul meu? Cat de uman esti tu?

Din pacate ca el sunt sute de suflete. Sunt extrem de sensibil la capitolul asta. Ma gandesc de multe ori la toti cei care sufera si care au nevoie de un ajutor. De cele mai multe ori pot sa ajut dar evit. Care imi sunt motivatiile? Poti condamna un copil ca are niste parinti iresponsabili? Nu.

Toata lumea face actiuni caritabile, de fapt nimeni nu face nimic concret. Dincolo de toata publicitatea de care beneficiaza un eveniment, sunt sufletele (more…)

Pentru ca este o perioada in care serviciu nu este asa solicitant, ne-am decis ca la sfarsitul lunii sa mergem la Milano. Un City Break  foarte asteptat, alaturi de persoane dragi si locuri minunate.

Dupa cum spuneam in trecut, anul acesta vreau sa vizitez Europa,cand voi avea ocazii si resurse ieftine.

Ne-am decis sa petrecem doua zile la  Milano pentru ca am gasit bilete de avion foarte ieftine si era pacat sa ratam ocazia de a vizita un asemenea oras, la un pret atat de mic. (more…)

Intr-o perioada de “glorie” a fost inaugurat un nou Mall in Arad. Galleria.
La putin timp dupa inaugurare, ne-am dus la un film pe care nu doream sa-l ratez si inainte de asta ne-am decis sa bem o cafea in prima locatie intalnita in cale.

Desigur nu a fost chiar asa de simplu. Cafenelele erau pline la ora aia si dupa ce am strabatut toate locatiile posibile, ne-am oprit la singura masa libera. O cafenea care poarta numele unei marci  de cafea celebre in lume. Ceva cu J. parca! Nu prea imi amintesc. (more…)

Cum eram intr-o “pauza publicitara” la serviciu, mi-am deschis calculatorul sa-mi postez prostiile pe Facebook.
La un moment dat citesc un mesaj public de la Radu (o cunostinta de pe FB si el iubitor de caini) prin care anunta ca un biet caine misuna de cateva zile prin fata blocului si nu intereseaza pe nimeni. Omul a sunat in stanga in dreapta si nu a dat nimeni disparut un Labrador Retriever.

Cum sunt extrem de sensibil (isteric) la capitolul caini, am inceput sa-i caut catelului un loc intr-o curte, macar pana o sa-i gasim un adapost potrivit pentru el.

Ioana de la birou imi spune ca in curtea in care locuieste ea au vecinii o pisicuta si nu isi doreste un scandal cu ei inainte de sarbatori. Am stabilit ca adaposteste ea in casa cainele pana in noaptea asta si il iau eu seara cand termin treaba. (more…)

Seara trecuta a fost foarte speciala. am participat la Gala Voluntariatului – Arad 2011, acolo unde Asociatia Amvest a primit o distinctie si o diploma, in semn de recunostinta pentru activitatile din anul 2011.

Pentru mine acest lucru este un semn ca in tot acest an actiunile noastre au fost vizibile si am reusit sa sprijinim cat mai multi oameni.

Va marturisesc ca munca intr-o organizatie este atat de motivanta incat slabe sanse ca acest ‘microb’ sa nu te prinda la un moment dat. Au durat ani de zile pana cand am inteles  cu adevarat cat de mult conteaza sa ajuti. Neconditionat si lipsit de orice interese. (more…)

Dupa cum va spuneam intr-un articol anterior, cu ajutorul Emag si Radu, Alexandra are de astazi un laptop pe care sa-si scrie poeziile, povestirile si o unealta moderna de a tine legatura cu prietenii apropiati. Multumesc si celor care s-au implicat direct si indirect in reusita acestei actiuni.

Cand am sunat-o sa-i dau vestea cea mare aproape ca a inceput sa planga de bucurie. Este obisnuita ca oamenii sa priveasca indiferenti la problemele celor din jur si in toti anii astia in care majoritatea timpului il petrece intr-un scaun cu rotile a inteles multe si a indurat multe in acelasi timp. (more…)

Dragilor, asta este o premiera. Va redau mai jos un text scris de Calin Geambasu. Sper ca toata lumea sa inteleaga si sa nu se mai ia despre toate mizeriile din presa. Este tulburator totul, dar ma bucur sa fiu primul care scrie despre acest subiect cu informatii directe de la persoana cea mai apropiata Malinei!

-Cat timp Malina traia nu si-a dorit publicitate, nu alerga dupa asa ceva, nu o implineau deloc lucrurile acestea. Isi dorea discretie si sa-si urmeze vocatia, sa cante si atat.  Acum insa, Malina A MURIT iar daca am lasa neelucidate circumstantele in care s-a produs tragedia nu s-ar mai numi „discretie”, ci NEPASARE, DETASARE, NEIMPLICARE, INDOLENTA, LIPSA DE DRAGOSTE SI RESPECT FATA DE EA. Acum, noi am ajuns sa vorbim aceste lucruri despre ea incercand sa facem lumina in cazul mortii ei, adunand probe nou aparute cu fiecare zi ce trece, probe care schimba radical conditiile in care a murit Malina. (more…)