Mă întreb oare la ce v-aţi gândit când aţi văzut titlul acesta?
Pe mine mă duc aceste cuvinte undeva prin anii ’98, când doamna învăţătoare era şi profesoară de sport (pentru că aşa era pe atunci şi poate aşa va fi şi de acum înainte) şi eu eram atât de mică încât mă pierdeam printre colegii mei care se luptau să ajungă primii la finele terenului de sport care avea mai puţin de 50 de metri.
Copil fiind, nu am iubit sportul pentru că pe atunci nu erau inventate lentilele de contact şi ochelarii mei îmi erau adesea lipiţi de faţă de mingea aruncată de colega de două ori mai mare ca şi mine. Şi pe drept vorbind, nici nu mă pricep la sporturile în echipă. Un alt motiv pentru care nu vedeam în sport nimic intereseant este acela că pe atunci nu ştiam ce îţi poate oferi acesta şi mai ales nu ştiam că sportul nu e neapărat de echipă, ci mai ales o parte din noi.
În fine, am descoperit în ultimii doi ani că sportul înseamnă mult mai mult decât fotbal, handbal şi altele…După ce la BAC am avut nişte emoţii zdravene la săritul caprei şi aruncarea mingei la poarta de handal, am decis că este momentul să renunţ la ideea că sportul e groaznic şi terifiant şi am început să alerg (bineînţeles…împinsă mult de la spate). (more…)
Aveam mai demult asta in cap. Nu prea am avut timp… Apelez la toti cunoscutii si mai ales la bloggeri din Arad. In data de 01.07.2009 vreau sa mergem la centrul de batrani Arad si sa le facem o bucurie. Vreau sa cumparam niste fructe si ceva alimente. Eu incep "donatiile" cu 10 kg de mere si 5 kg de biscuiti. Cei din Arad pot linistiti cumpara alimente, cei din tara sau care nu au timp de cumparaturi, ne gandim la o alternativa! mail la contact @doipedoi.com cei care doresc sa ramana anonimi. 
