Surmenaţi de un job solicitant. Bombardaţi de idei ecologiste, unele mai costisitoare decât altele. Speriaţi de încălzirea globală şi resursele planetei din ce în ce mai mici. Nu trebuie să crezi tot, nu trebuie să asimilezi informaţii suplimentare şi indicaţii mult prea preţioase pentru a alege un stil de viaţă ecologic. Simplu ecologic.  Să fim puţin mai atenţi la deşeurile pe care le lăsăm în urma noastră. Să folosim mult mai înţelept maşinile şi aparatele electrice.

Dacă  vreau de azi să fiu eco, pot. Direcţia producătorilor de orice este spre conservare de energie, spre folosirea de materiale reciclabile şi spre economia de resurse.

Dacă  vreau de azi să  fiu eco, pot. Am să caut o pădure frumoasă  de perennial evergreens. Am să mă îmbrac cât mai hippie posibil, am să mă înarmez cu cele mai odihnitoare gânduri şi am să mă ascund într-o căsuţă mică şi răcoroasă cocoţată într-un copac. În cea mai eco friendly pornire mă voi relaxa nemaivăzut de bine la câţiva kilometri de un sat pierdut în desişul vreunei păduri care să poată să mă alimenteze din când în când cu ce am nevoie. Am să scriu o carte cu amazoane. Bagaj mic, o fustă de camuflaj, o praştie doar de ornament şi-un laptop. O scară din frânghii groase, o tufă de orhidee sălbatice, pereţi curaţi din bambus şi un panda leneş să-mi ţină de urât.

Soluţia ideală  în cazul laptopului trebuia să fie un model ce putea să  se integreze perfect visului meu de sălbăticie. U53 Asus Bamboo. Ştiam de el doar pentru că fusese lansat de ziua Pământului(22 aprilie) pentru că Asus când gândeşte un produs îl gândeşte în cele mai mici detalii. Ce laptop eco friendly mai bun în compania unui panda decât noul U53? Inspirat de natură, creat de Asus. Doar pentru faptul că are carcasă din bambus va fi îndrăgit de micul meu animal de casă. După prima versiune de portabil din bambus din 2008, Asus a revenit cu o soluţie mai accesibilă. Seria U Bamboo se lăuda cu îmbinarea perfectă a tehnologiei cu natura. Tehnologie care nu e în stare să deranjeze buna funcţionare a mediului înconjurător. Nu pot merge în mijlocul salbaticiei  cu o uzină de poluare portabilă…

Cantitatea de CO2 degajat de U53 este micşorată semnificativ datorită dualismului Nvidia Optimus-Super Hybrid Engine.  N-am să-mi părăsesc căsuţa foarte des pentru a-i încărca bateria, tehnologia Optimus ştie să economisească puterea indiferent de activitate. O baterie încărcată mă poate ţine până la 10 ore. Putere de lucru nu-i lipseşte, configuraţia sunând chiar mai bine decât a multor portabile: procesor intel core i5, 3 GB de memorie RAM DDR3, HDD de 500 GB. Transferul de date este cu atât mai ecologic cu cât este mai rapid: multi-card reader,  cititor optic Blue-Ray, noile sloturi albastre usb 3.0. Calitatea imaginilor afişate pe display-ul de 15,6 au rezoluţii de până la 1366×768 pixeli şi pot fi smulse către un proiector sau un alt display prin ieşirea HDMI. Tehnologie de vârf  sub o înfăţişare eleganţă ce se integrează perfect în natură. Sună a Asus.

Bambusul dă o senzaţie plăcută la atingere şi este o materie primă regenerabilă, el creşte până la 1 metru pe zi. Mai mult decât poate mânca micul panda sau decât foloseşte Asusul meu. Bambusul e solid şi rezistent la amprente şi are o culoare naturală calmă şi liniştitoare ce-şi schimbă nuanţa în timp făcând fiecare laptop original şi unic. Să nu mai spun că şi restul componentelor din plastic sau metal sunt 100% reciclabile. Clar U53 e alegerea perfectă. Cu el pot să “blend in” with the wildlife. Culoarea elasticului bambus îi permite, închis fiind să stea camuflat în podea şi decor. După ce-l găsesc şi-l deschid, un display şi o tastatură cresc din textura predominantă de bambus. Restpalmul îndeamnă orice panda la a roade fericit de colţuri şi touchpadul e uimitor de plăcut la atingere fiind din acelaşi rezistent bambus.

Vreau să fiu green, Asusul ăsta mă ajută. Aerul respirabil e mai în siguranţă, materialele sunt 100 % reciclabile, conservă  minunat de bine energia şi arată exatraordinar construit dintr-un lemn frumos, elastic, rezistent şi cel mai regenerabil de pe a noastră planetă.

Visul meu calm de sălbăticie eco friendly e în siguranţă şi e perfect. Mângâi frumos taste moi, mă legăn leneş într-un hamac legat lejer de două mari tulpini de bambus şi scriu poveşti nemuritoare despre triburi de femei sălbatice.

Green living is an ideal. An aspiration. Above all, a choice.

]]> http://doipedoi.com/2010/09/02/my-treehouse/feed/ 5 http://doipedoi.com/2010/09/02/mesaje-prioritare/ http://doipedoi.com/2010/09/02/mesaje-prioritare/#comments Thu, 02 Sep 2010 06:22:15 +0000 Daniel M. http://doipedoi.com/?p=3181

Dimineata m-am trezit cu o surpriza de la Google. Mesaje prioritare in contul de email!  “Primiţi prea multe e-mailuri? Secţiunea Mesaje prioritare vă ajută să parcurgeţi e-mailurile mai repede, plasând cele mai importante mesaje la începutul Mesajelor primite.”

Toamna nu se numara bobocii, ci miile de lei taiate în urma recalcularii pensiilor de lux. Ma gandesc cu durere la momentul in care o sa-mi vina prima pensie.

„Fostul pilot care a primit 18.012 de lei rămâne cu 1.201 de lei, iar un parlamentar care avea o pensie de 3.300 de lei va mai rămâne cu 2.500 de lei. Acestora li se calculase pensia la 80% pe ulti­mile trei luni de activitate. De ase­menea, un fost parlamentar care avea o pensie de 5.596 de lei rămâne cu 1.907 lei. De asemenea, în ceea ce priveşte personalul auxi­liar din Ministerul Justiţiei, un exemplu este pensia de 4.807 de lei, care după recalculare rămâne de 1.280 lei. Acestora li s-au trimis înştiinţări acasă şi oricum au ştiut cu ce pensii vor rămâne pentru că li s-au făcut simulări“, a declarat Mihaela Vasil, directorul Casei Judeţene de Pensii Arad.

Crezi ca pensiile de lux trebuiau sa dispara? Sau cei care au facut/aprobat astfel de legi trebuiesc trasi la raspundere?

Stiu ca multi dintre voi preferati muraturile in borcane mici, am verificat comentariile la posturile din anii trecuti si azi am ales o reteta foarte simpla de castraveti in otet, la borcane de 800g.

Avem nevoie de: 5 linguri otet, 1 lingura sare, felii de morcovi, boabe de mustar.

Asezam castravetii in borcan, adaugam ingredientele de mai sus, apoi umplem cu apa! Sterilizam borcanele aproximativ 15 minute!

***

Ok. Noi am pus 7 borcane de 5L si nu stiu daca ne vor ajunge iarna asta!

Gogosarii? 5-7 ron kilogramul. Mai astept o perioada… Pandesc gogosarii la fel ca ofertele Low Cost ale companiilor aeriene.

Tu ce ai pregatit pentru iarna?

Ti se transforma personalitatea din cauza shoppingului, hainelor si pantofilor?

Oare chiar sunt banii ochiul dracului si de aceea nu vor nicicum sa stea in buzunarul tau?

Tentatia este raspunsul la intrebarile de mai sus. Ei bine, cand totul iti este pus pe tava, nu te poti abtine sa nu il iei. Sta in natura umana. Chiar daca acel tot costa multi lei, euro sau dolari, instinctul uman se trezeste…si cheltuieste.

instinctul Omul a fost creat doar om. Nu om imbracat. Asa trebuia sa fie. Ei bine, nu mai este.

La inceput de mileniu trei, iata ca traim intr-o lume manuita de industria shoppingului. Cu milenii in urma, omul era condus de instincte, acum de sistem. Ma intreb cateodata de ce am dulapul ticsit cu haine care peste catva timp nu ma vor mai incanta? De ce visez la pantofi care sunt prea scumpi ca sa mi pot permite, mai mult decat la bursa de la facultate? Oare pentru ca ma integrez perfect in sistem? Probabil.

Romanii iubesc shoppingul si bunastarea, pacat ca nu-si permit o viata de calitate. Este trist. In schimb, am observat ca americanii sunt disperati sa cumpere…isi petrec timpul luand masa in oras si cumparand orice. Adevarul este ca au si ce cumpara. Hainele sunt ieftine, electornicele sunt ieftine. totul este ieftin. Cel putin, totul este mai ieftin ca in Europa si cel mai important, totul este ieftin pentru ei.

Am sustinut intotdeauna sus si tare ca eu nu sunt una dintre tipele care au ca si scop in viata shoppingul si chiar ma laudam cu lucrul asta. Rareori mi s-a intamplat sa ma gandesc la o haina, sa mi-o doresc atat de mult incat sa nu pot dormi noaptea, rareori am renuntat la ceva ca sa imi cumpar ceva de imbracat. Si sincer, chiar nu simteam nevoia de ceva mai mult decat necesarul si bineinteles, frumosul.

Iarasi bineinteles, partea de mai sus poate fi uitata, pentru ca acum sunt shopping addicted si simt ca mai am putin si o sa am nevoie de terapie. De cand am ajuns in SUA, iubesc hainele si mai ales pantofii si gentile. De ce? Pentru ca sunt ieftine. Nu toate, dar sunt. Chiar in situatia in care sunt – studenta = imi permit sa imi cumpar o rochie cu 40 $, care sunt convinsa ca in Arad nu ar putea fi de gasit si care sunt sigura ca ar costa foarte mult. Recunosc ca deja am vreo trei rochii cumparate de aici si alte cateva lucruri…si inca nu am ajuns pe 5th Avenue, New York. God, help me!!!

Imi petrec zilele “americane” cautand haine si pantofi pe Internet si azi m-a prins ploaia la shopping….ploaie de uragan. Shame on me. Adevarul este ca shoppingul in SUA este o metoda de relaxare si antidepresiva. Simt asta pe pielea mea. Ideea e ca ma intorc pe meleaguri moritice intr0o luna si ma tot gandesc cum o sa “supravietuiesc” acasa, unde hainele sunt atat de scumpe?

Trecand de la mine la general, ma tot gandesc la ce nivel a ajuns aceasta industrie a shoppingului. Acum, ca sa fie totul si mai simplu ca sa scoti banii din buzunar, nici macar nu mai trebuie sa faci asta, s-a inventat cardul. Si ca sa fie si mai simplu, nici macar nu trebuie sa mergi la magazin, este suficient sa te asezi confortabil in pat, cu laptopul in brate si poti incepe sa shoppinguiesti online. Tare, nu?

Nu stiu ce sa zic, pana la urma, exista shopping addict sau este un lucru instinctual? Oare ar fi mai bine sa ne canalizam atentia si energia pe alte lucruri sau ar trebui sa ne folosim de shopping ca mod de relaxare, cum scriam mai sus? Oricum ar fi, cel mai bine ar fi sa nu exagera

Sambata 4 septembrie suntem in Parcul Eminescu Arad, ora 15.00  – te asteptam alaturi de noi!

In jur de ora 13.30 ne-am adunat in Parcul Eminescu si ne-am ales o locatie potrivita pentru a insira cartile pe care le-am adunat saptamanile trecute. Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care au donat o carte (sau mai multe) in locatiile din Arad.
Ca o prima concluzie, evenimentul a fost unul memorabil. Aradenii ne-au demonstrat inca o data ca iubesc cartea si intr-o oarecare masura au uitat pentru putin timp de problemele cotidiene.

Multumesc Cristinei si lui Adrian pentru implicare. Au fost extraordinari!

Pentru cine nu stie inca -Lecturi Urbane este un proiect de implicare socială ce are drept obiectiv principal încurajarea lecturii în spaţiile publice şi crearea unui nou model de a contribui la binele comunităţii.

Campania este iniţiată  de voluntarii Civika.ro şi face parte dintr-o demers de îmblânzire a spaţiilor publice prin crearea de poveşti. Civika.ro este o platformă de initiativă socială independentă care reuneşte persoanele dispuse să doneze câteva ore pe lună proiectelor care urmăresc o schimbare în plan social.

Mi-a fost greu sa numar participantii! Oamenii au citit alaturi de noi, au citit pe bancile din parc, pe iarba, au facut promisiuni ca la urmatoarea editie vor dona si ei carti si vor indemna oamenii sa citeasca!

Evenimentul a fost bine promovat si multumim presei pentru spijin. Colegii mei de la Glasul Aradului, Televiziunea West, Realitatea TV, etc.

De notat este faptul ca zvonuri despre eveniment au ajuns pana la Timisoara, astfel au venit doua echipe de acolo – care au filmat si au luat interviuri trecatorilor – poate Cristina ma ajuta cu numele celor de la Timisoara. Am fost stresat azi si nu am retinut bine…

Am avut placerea de a primii vizita unui cuplu … Chiar si proaspetii casatoriti au fost interesati de acest eveniment. Au zabovit alaturi de noi cateva minute si au promis ca in luna de miere vor citii cartile pe care mireasa le-a ascuns in poseta.

Majoritatea cărţilor donate sunt romanesti,dar am avut si volume in limba engleza, germana si maghiara.

Care crezi ca este autorul care a avut succes nesperat azi? Sandra Brown! Au fost aproximativ 10 volume semnate Sandra Brown si in jumatate de ora lumea intreba daca mai avem carti scrise de ea. Incredibil!

Lecturi Urbane la Arad, nu se încheie aici! Scopul proiectului este de a incuraja cititul in spatiile publice.

Momentan atat! Revin cu impresii, avem un concert de pregatit si eu trebuie sa-mi dreg vocea… Urmeaza KAraoke spre miezul noptii!  Va las in compania pozelor. ( Cate am apucat sa descarc de pe cardul de memorie, urmeaza altele. Probabil voi face o galerie foto. Sunt foarte multe!)

Dupa ora 21.00 cand toata lumea era aproape moarta de oboseala, am plecat cu mic cu mare spre Strandul Neptun, unde tot in cadrul evenimentului a fost organizat un concert de Folk, mai degraba un mare concert  pentru ca a tinut peste doua ore si ne-am bucurat de un numar foarte mare de participanti.

M-am bucurat de mititei si o bere, am ascultat muzica buna si dupa ora 01.00 a inceput Karaoke. Am cantat o piesa si am plecat acasa! A fost o zi pe care nu o vom uita prea curand. In pozele de mai jos suntem o parte din echipa betivilor, fericiti ca totul a fost dus la bun sfarsit cu succes!

]]> http://doipedoi.com/2010/08/28/cum-a-fost-la-lecturi-urbane/feed/ 14 http://doipedoi.com/2010/08/27/ai-ocazia-de-a-ajuta/ http://doipedoi.com/2010/08/27/ai-ocazia-de-a-ajuta/#comments Fri, 27 Aug 2010 07:48:26 +0000 Daniel M. http://doipedoi.com/?p=3131 Am fost mereu alaturi de cei care au avut nevoie de ajutor la un moment dat! In general cand raspunzi cu Da unui caz umanitar, urmeaza o gramada de cereri pe care nu le poti rezolva si asta iti lasa un gust amar. Fiecare caz este aparte si special/trist/dureros/emotionant.

Oferim TOT CE INSEAMNA RECHIZITE SCOLARE unei elev/eleve timp de 6 luni  ( putem sustine pana la 1 an acest copil, depinde de cazul ales. Vom decide la finalul concursului)

Alege un copil care merita ajutat! Scrie pe blogul tau un articol in care ne spui povestea lui, apoi lasa un comentariu in care anunti articolul tau.  Nu conteaza daca este copilul tau sau pur si simplu o persoana pe care doresti sa o ajuti.

Alaturi de Monica, vom alege povestea copilului care merita sprijinit!

Vrei sa faci o fapta buna? Ai ocazia! Dupa 20 septembrie 2010 vom anunta cazul ales!

[(Ps: Foloseste orice mijloace pentru a aduce in lumina cazul semnalat de tine. O "arma" buna poate sa fie si carnetul de note, poate o diploma...Succes!) Daca ai oarecare jena in prezentarea cazului tau, trimite un email ,adresa noastra o gasesti la pagina "utile"  si vedem ce se poate face]

Daca cineva vrea sa ajute… mereu este nevoie de oameni inimosi!

***
Un prim posibil caz, primit pe email. Am discutat deja cu tatal copiilor, astept alte cazuri disperate pe email, asta este un prim caz in care ne implicam.

“Pe str. Oituz, la nr. 80, locuieşte o familie cu 5 copii, într-o casă dărăpănată, care nici măcar nu e a lor. Mama copiilor, Porac Rozalia, ne spune că au fost lăsaţi să locuiască aici din mila unei cunoştinţe, dar acesta a murit, iar casa este revendicată de rudele acestuia. Familia cu 5 copii, 4 fete şi un băiat cu vârste cuprinse între 1 şi 13 ani, trăieşte de pe azi pe mâine, doar din alocaţia copiilor şi salariul minim câştigat de soţ, Radu Gheorghe, tatăl celui mai mic dintre copii. ,,Până acum 2 ani stăteam cu cel de-al doilea soţ, primul mi-a murit. Fostul soţ bea mult, vindea tot din casă şi nu le dădea nimic copiilor” spune mama cu durere în glas. ,,Mai am 3 copii mari, un băiat de 21 de ani este într-o şcoală specială din Şiria, pentru că este bolnav psihic, altul a fost crescut de o mătuşă iar fata mai mare, aici de faţă, a născut şi ea un copil la 14 ani.”
Toată familia stă înghesuită în 2 cămăruţe, în care totuşi nu lipseşte curăţenia. ,,Nu avem nici lumină, nici căldură. Eu cât pot mă zbat pentru ei, dar
n-avem posibilitatea de mai mult. Toţi banii merg pe mâncare, în principal, pâine, cartofi, lapte şi scutece pentru cel mic. Hăinuţe le luăm de la second-hand şi mai primesc de la vecini. Trei din copiii mai mari merg la şcoală, însă iarna îşi pot face lecţiile doar până se lasă întunericul sau la lumina lumânării.” ne spune Radu Gheorghe.
Părinţii sunt îngrijoraţi pentru iarna următoare, nefiind siguri că vor mai avea bani pentru lemne, mâncare şi cele necesare pentru a-i trimite în continuare la şcoală.”

Astept in continuare cazurile voastre!

Helloooooo! Dupa mult… mult timp in care am fost preocupata de alte lucruri din viata mea de toata pomina – din America – iata ca am reusit, in sfarsit, sa ma asez intr-un loc confortabil din care incerc cu disperare sa pun in ordine evenimentele pe care le-am trait in ultimele doua luni…

Cu toate ca mi-as dori sa relatez doar intamplari fericite si evenimente fascinante, nu pot decat sa imi amintesc pur si simplu trairile mele, si poate si ale altora. Primul stop a fost Chicago. Un oras cu totul diferit de ceea ce am vazut pana acum si as putea spune…chiar frumos. Din pacate, nu am reusit sa vad decat fata orasului, nicidecum esentialul si fascinantul lui. Timpul.

Al doilea stop. St Louis, Missouri. La prima vedere mi-au dat lacrimile. De tristete. Apoi am descoperit ca nu mai vreau sa plec de acolo. Pacat ca am fost nevoita sa plec. Taman spre Florida. Asa ca…al treilea stop. Panama City Beach. Sunt sigura ca suna bine “beach”, insa nu e chair asa. Cum orasul are plaja la Golful Mexic, am dat si de problema cu petrolul….Plaje relaxante, nisip alb, vreme buna, palmieri si uragane :)))

Nu am ales sa locuiesc in Panama City Beach dar am fost nevoita. Jobul de casierita la McDonald’s m-a asteptat cu bratele deschise si eu nu am rezistat tentatiei. Sunt ironica…cam prea mult in ultima perioada. Partea buna este ca in afara jobului fac shopping ieftin si ma relaxez la piscina….vecinilor sau pe plaja.

Inca ceva…MIAMI. Toata viata am auzit despre orasul asta si cand am ajuns acolo…dezamagire. Eheee, orasul e superb dar nu este pentru toata lumea. Ai nevoie de buzunare pline ca sa iti permiti sa rostesti propozitia “enjoying Miami”. Asa ca, patru studenti romani in Miami suna cam ca “un varcolac american la Paris”. Am cheltuit foarte putini bani ca sa stau trei zile acolo, asta e partea buna. Cu toate astea, marea mea dezamagire a aparut in momentul in care patru aradeni – noi fetele si un baiat -am gatit frumos sa mergem in club….ce gluma buna. Ei bine, nu am avut sanse sa intram in vreun club in Miami pentru ca toate sunt exclusiviste si nu ne-a prea tinut buzunarul sa dam 100 de dolari pe intrari sau mita. Asa ca ne-am plimbat pe tocuri de 12 cm pe Ocean Drive si Washington Avenue in Miami si am baut un Cola la o terasa cu fete de masa de musama.

Lasand deoparte umorul meu sec care ma caracterizeaza de cand am ajuns pe meleaguri americane, mai am o vizita de facut in mandretea asta de tara, inainte sa plec acasa. NEW YORK. Sper din adancul sufletului meu ca nu voi fi dezamagita…sau prea multumita. Vizita in NY o sa o fac inaite sa ma intorc acasa, adica cam in 1 octombrie. I can’t wait sa fac shopping pe 5th Avenue, sper doar sa nu fie window shopping.

Cat despre minunata mea experienta in tara tututor posibilitatilor, ori am fost eu ghinionista ori asa te simti roman in America. Cred ca putin din prima varianta si putin din a doua. Oricum, go get them girl, you’re in America….

Pupici