Am rupt câteva pagini, am scris altele, mi-am făcut ordine în sentimente și am pornit la drum. Un drum lung pe care presar toate îndoielile specifice vârstei. M-am setat să fiu puternic pentru momentele în care vei avea nevoie de mine, te-am așteptat o viața întreagă, de ce să nu fac asta și acum?

Urăsc să mă compătimească lumea, poate ăsta este motivul pentru care nimeni nu mă cunoaște așa cum o faci tu. Am crezut întodeauna în fericire, în momente, în stări care fac bine sufletului.

Am aruncat o mână peste tine, cu emoție și teamă. Cu drag. Poate oare cineva să te dorească mai mult decât o fac eu? Mă hrănesc cu ce îmi oferi și caut ocazii potrivite să-ți spun ce alții nu au curajul să recunoască.

Îmi ung lanțul de la bicicleta ruginită și îmi mușc limba de ciudă. Urăsc momentele în care mă uit la tine poate pentru ultima oară. E trist și dureros să existe incertitudine, teamă și stări paradoxale. Am crezut întodeauna în chimie, în oamenii care îmi fac bine, în momente speciale.

Într-o zi ai să-mi mulțumești că am făcut parte din viața ta, poate atunci când vei realiza că nu putem decide noi cât este prea mult sau prea puțin, prea frumos sau prea dureros, prea real.

Căutăm toata viața bizarul. Când găsim rezolvarea ecuației preferăm să fugim cât mai departe. Refuzăm să acceptăm binele pentru că nu suntem obișnuiți să îl avem. Dacă nu ti-a fost niciodată bine, de ce nu îl accepți lângă tine? Îl ai, îl ofer, mă ofer. Am momente în care vreau să mă apreciezi pentru ce sunt, nu pentru ce zic sau ce fac. Închide ochii și gândește-te la mine. O să-ți spună exact ce trebuie să faci… inima!

XBOX 360 Slim 4GB - Lasa-te captiv in lumea jocului!

 iPod Shuffle 2GB  Esentele tari se tin in sticlute mici!

 SAMSUNG Galaxy S3 16 GB  Surprinzator, pana in cele mai mici detalii

Stickerland.ro îşi va deschide porţile pe 16 Aprilie cu a magazin online ce va conţine în primă fază peste 100 de modele de tricouri, tablouri şi stickere la preţuri accesibile tuturor. Iar pentru cei care doresc să-şi expună talentul cu ajutorul nostru, vă anunţăm că acest serviciu este şi va fi mereu gratuit. Pentru mai multe detalii legate de o posibilă parteneriere, cereţi consultanţă pe GCMplanners@gmail.com”

Acum piața este plină, însă cred că există loc și de produse noi, mai ales că sunt de la noi din Arad și ne promit multe surprize. Am să le urmăresc evoluția și mai povestim pe viitor.

Pe 16 Aprilie, începând cu ora 19:00, în Club Republica, are loc premierea platformei Stickerland.ro, ne vedem la eveniment?

 VULVONERABILITATE, de Liviu Alexa

Este pentru prima dată când sunt rugat să scriu recenzia la o carte neapărută; în afară bineînţeles de situaţia în care am prezentat vreo carte în prefaţa ei, dar aia nu e recenzie, e altceva.

Să începem, deci. Cartea este botezată „Vulvonerabilitate“ şi este semnată de Liviu Alexa, un jurnalist clujean care face destul de mare vulvă, vâlvă vreau să spun, în urbea dumisale; suficient de mare vâlvă încât să ajungă până în oraşele din vestul patriei. Şi nu numai pe acolo. Sunt sigur, de asemenea, că prezenta „Vulvonerabilitate“ va face cel puţin la fel de mare vâlvă, precum jurnalistica lui Liviu Alexa. Am să vă luminez imediat de ce spun aşa ceva.

De la bun început precizez că volumul în vorbire nu se recomandă nici în ruptul capului pudibonzilor, curvelor virgine şi proştilor cu pretenţii de buni cititori de poezie. Neşte tipese ce-şi zic poetese declară public că „Vulvonerabilitate“ e o carte care uzează cuvinte prea tranşante, prea dure, care nu se prea integrează poeziei, ştirbindu-i din sensibilitate.  Aiurea! Nu mai poţi scrie azi cum a scris Vasile Cârlova, Eminescu, Arghezi, Nichita sau chiar optezeciştii, nonaciştii şi mai ştiu eu ce grupuri noi. Poezia evoluează, doar sensibilitatea ei rămâne. Astăzi nu mai faci metaforă pe stele şi lună. Au intrat în vocabularul universal cuvinte noi. N-avem ce face: şi cu aceste cuvinte trebuie să facem poezie. Folosind cuvinte neconvenţionale, ne-etice, şocante înseamnă că nu poţi atinge corzile sensibile ale cititorului de poezie modern? Nimic mai fals! Cuvintele bine strunite, aşa cum mi se pare mie că se întâmplă cu Liviu Alexa, îţi sugerează şi-ţi crează stări de poezie mai abitir decât poezelele în ritm şi rimă, de multe ori surclasându-le. Şi ştiu ce spun, jur pe o pălărie de fetru moale, acolo unde m-am iubit intelectual şi salubru cu Emil Brumaru, poetul umbrit de genialitate.

La urma-urmei am o simpatie albastră pentru Liviu Alexa pentru faptul că e ziarist ca mine, iar eu scriu poezie precum el (precum mine, ar zice Nichita). Subsemnatul aici de faţă declar public că nu-l cunosc nici personal nici impersonal pe Liviu Alexa şi nici nu mă mănâncă-n fund să-l cunosc. Mi-ajunge să-i cunosc cartea. Aşadar:

În primul rând chestia aia de pe copertă cu „Cum să ai orgasm în 3,5 paşi“ este o mare păcăleală, pusă la cale chiar de autor. Liviu Alexa a intenţionat probabil să şocheze eventualii cititori, să-i tragă de mână de pe stradă şi să să-i determine să intre în librării să-i cumpere repede cartea; făcându-i să creadă că între file se combat scene erotice babane. Păcăleală! Odată deschisă această carte, constaţi cu mare satisfacţie că lucrarea este de fapt o carte deosebit de serioasă (de parcă dacă ai scrie în exces despre sex ar fi neserios), de sensibilă şi de valoroasă, iar jurnalistul Liviu Alexa este şi un foarte bun poet.

Liviu Alexa mânuieşte cu dexteritate cuvintele, cumpănindu-le, cântărindu-le, evitând risipa, deci diluarea.  Poetul clujean (De la noi şi pân la Cluj/Tăţi ficiorii poartă bluji) îşi tratează cu (parcă) indiferenţă sufletul şi creierul, punându-se în faţa noastră pe masă, precum un material didactic la ora de biologie. Iar noi, cititorii ne uităm la el şi la sufletul lui, scotocindu-i prin toate mădularele doar doar vor descoperi mădularul-esenţă. Problemele existenţiale cum sunt moartea, amorul, copilăria, timpul, ars poetica sunt doar câteva teme regăsite în această superbă carte cu titlu destul bizar, inventat, totuşi.

Iată  un fragment dintr-un poem în care poetul este marcat de trecerea monotonă şI ritmică a timpului:

„cel mai rău mă doare când vara cască, când văd că pârguiesc nucii,căci în nucile nucilor eu îmi ţin timpul… de acum să vină toamna. vreau să plâng.“ (Extras de nucă împotriva căderii timpului)

Sau

„cine o să mă repare acum

că m-ai stricat?

nimeni, îmi spune sufletul,

dracul, îmi spune inima.“ (Îţi scriu ca să te vindeci)

Sigur, în poezia actuală  poeţii folosesc cu precădere modalitatea de a se exprima liber, în vers alb, cum se zice, deoarece în acest fel creatorul poate mai uşor să-şi exprime ideile şi trăirile, nefiind îngrădit de severitatea pe care o impune versul, ritmul şi rima. Cu toate acestea, nu sunt puţini dintre poeţii actuali care folosesc cu nonşalanţă şi lejeritate prozodia clasică, diferenţa făcându-se întotdeauna prin talentul personal al fiecărui creator. Iată, şi poetul aici de faţă, Liviu Alexa  foloseşte în această carte, în câteva rânduri, acest fel de creaţie, reuşind să realizeze mici capodopere. Am să reproduc în întregime poemul „Poezie cu-ntrebări“ pentru muzicalitatea sa, pentru sensibilitatea trăirilor şi drăgălăşenia întrebărilor.

Am vorbit mai sus despre nişte simandicoase de la pension care strâmbau din nas asupra limbajului folost de Liviu Alexa în poemele sale. Prea dure, prea nepoetice, ziceau domniile lor. Iată, mai jos un exemplu de poem foarte reuşit în care este întrebuinţat cuvântul modern, neologistic, dar care reuşeşte să te sensibilizeze, să te facă să înţelegi durerea creaţiei, care poate duce la pierderea eului, a identităţii interioare.

Poetul Apple

„în fiecare seară ţi se pare că scriu poezii pe iPhone, asta fac.

pe ce să mai scriu, iubito?

căci în secolul ăsta nu mai sunt de găsit maşini de scris Remington şi

nici femei neepilate.

în fiecare seară în care ţi se pare că nu-s lângă tine, aşa e,

nu sunt.

sunt plecat să mă caut.

m-am pierdut şi n-am nici o dovadă că-s al nimănui.“

Liviu Alexa a scris o carte reuşită. Textul poetic este însoţit – fiecare – de o fotografie, ilustraţia cărţii părând a fi potrivită. Sunt, totuşi, curios cum va arăta pe hârtie, căci pe electronic arată ca dracu; ca jurnalist pe hârtie mi-e mai greu să înţeleg electronicul, cel puţin plastica lucrării.

Oricum, una peste alta, Liviu Alexa  a relizat o lucrare de care poate fi mândru, dar, grijă, nu infatuat. Căci fiind tânăr, mai are multe de făcut…

Spuneam mai sus că nu-l cunosc şi că nu mă omor să-l cunosc pe autorul cărţii „Vulvonerabilitate“. După ce i-am urmărit mai atent lucrările, după ce mi-am dat seama de valoarea sa, am decis.

M-am răzgândit! Aş fi onorat să cunosc un poet bun, despre care sunt sigur că se va vorbi mult în viitorii ani: Liviu Alexa.

(Am rugat câțiva oameni să citească la rece câteva versuri, în cel mai simplu mod… Pe Liviu Alexa îl găsești pe blogul lui…  www.liviualexa.ro)

Nu puteam începe mai bine ziua de azi! Arad Loves Cinema este o campanie draguță, inițiată de Cinema City și susținută de Primăria Arad. Campania constă într-un număr mare de activități pentru cei mici și cei mari și pe parcursul acestui an sunt pregătite foarte multe evenimente precum Cursa colecționarilor de filme, Parada filmelor, Sărbătoarea filmului românesc, etc.

Prezent la conferința de presă organizată astăzi la Primăria Arad, Gheorghe Falcă a declarat: “Implicarea noastră în acest proiect vine din convingerea că publicul arădean este din ce în ce mai mult orientat către activități culturale și ne bucurăm că prin intermediul acestui parteneriat putem veni în întâmpinarea arădenilor, care vor să petreacă timp de calitate alături de familie și prieteni. Aradul dovedește în permanență că este un model de multiculturalism, acest proiect aliniindu-se cu strategia noastră de obținere a titlului de “Capitală Culturală Europeană” în anul 2021.”

Dincolo de proiectele mărețe și îndrăznețe, vreau să vă spun că Cinema City pregătește pentru acest sfârșit de săptămână o surpriză pentru iubitorii filmelor, astfel in weekend-ul 29-31 martie ai filme la prețuri speciale, reduse cu peste 60% din prețul inițial.

Felicitările, masa și dansul, au avut loc după eveniment și mai mult ca sigur fetele de la OxigenPR și-au băgat coada, pentru că miros de la o poștă când un eveniment de acest gen are prestanță și profesionalismul nu lasă loc de interpretări.

Despre Cinema City voi mai scrie pe parcursul anului, poate chiar am să vă dau câteva invitații la film la un moment dat. Cine știe… Viața e plină de surprize!

PS: Pozitia Copilului, primul film din istoria cinema-ului autohton premiat cu Ursul de Aur la Berlinale, vine într-o proiectie specială în Arad, alături de echipa filmului, pe 30 martie 2013, în ambele locații Cinema City din oraș!

Lansarea unui produs poate fi uşor comparată cu prima întâlnire între două persoane care nu se cunoşteau înainte. De regulă, ne prezentăm cu numele mic şi numele de familie şi cu o mică povestioară despre noi, de unde suntem, ce facem, ce ne place sau nu ne place, ce vrem. Aşa şi produsul nou lansat are nevoie de un nume, ceva vizual precum faţa unei persoane pentru a fi mai uşor reţinut şi povestioara lui, la fel, pentru a fi mai uşor de reţinut. Vorbim de fapt despre identitatea vizuală a produsului nou: nume, logo, slogan, ambalaj, poziţionare sau misiune, viziune şi valori. Toate acestea pentru că noi oamenii suntem foarte vizuali. Seed a dezvoltat poveşti atât pentru branduri mici, cât şi pentru branduri mari: brandul de lactate Ovidiu, Radio ZU, GSP TV, Vip Air. – după cum spun chiar ei pe site-ul campaniei www.celmaipromitatorbrand.ro, acolo unde te poți înscrie până pe 31 martie. (Mai ai câteva zile, deci pe cai că se filmează!)

Seed a construit sau reconstruit multe branduri, fiecare având în spate o poveste diferită. Fie că era vorba despre lansarea unui produs nou, aducerea in lumina publicului larg a unui produs existent, sau de fuziunea a două companii, Seed a găsit lucrurile definitorii pentru fiecare caz şi, precum un doctor, a transformat problema în soluţii, astfel încât imaginea cea nouă să fie cea în care cu toţii se regăseau cel mai bine: atât actionarii, angajaţii, cât şi consumatorii.

Pe site găsești toate infromațiile necesare pentru înscriere în competiție și personal voi avea o satifacție mare dacă văd firme din Arad care participă la această campanie frumoasă.

E vremea iubirilor exprimate prin fulgii ultimelor zile de martie. O iarnă nebună în sufletele noastre, o mie de anotimpuri combinate într-un singur sentiment, dezamăgire. Dezamăgirea lucrurilor peste care doi oameni nu pot trece atunci când există influențe din exterior.

Ai iubit atât de mult încât nu mai vrei? Ai oferit tot ce ai promis că vei da? Azi mă iubești mai mult decât orice pe lumea aceasta, mâine mă arunci cu indiferență și trăiești cu convingerea că răbdarea mea durează la infinit, că speranțele mele sunt la fel de puternice.

Mă îndrăgostesc mereu de tine. Am făcut-o de nenumărate ori, fără motive evidente, fără să oferi de cele mai multe ori ceva. Spune-mi că cei din jurul tău sunt mai puternici decât mine. Spune-mi că lupta pentru dragostea ta nu are sens. Îmi pare rău că te pierzi. Îmi pare rău că mă iubești într-un mod atât de egoist și în același timp dureros.

Chiar și eu obosesc de cele mai multe ori. Mă ascund și aștept să-mi treacă. Trece mereu. O sa-mi scot bicicleta de sub scară și voi deschide un sezon de pedalat sperând că ești lângă mine, paradoxal ai fost întodeauna acolo unde știam că ești.
Cineva pe lumea asta îmi anticipează toate mișcările. Mă iubește pentru ce am în interior și urăște exteriorul. Uneori mă urăsc și eu la fel de mult precum încerc să reprim sentimentul. Ești tu?

Mă eliberez de migrene imposibil de suportat. Înghit boabe amare, roșii, beau căni mari cu ceea ce medicul presupune că face bine la răceală. Am o răceală pe care nu o va vindeca nimeni niciodată. Nu te-ai vindecat nici tu și ai încercat din tot sufletul.

Hai să facem voluntariat sufletului. Doare dragostea când mai există urme. O știm amândoi.

V-am promis câteva detalii despre următorul volum, Dragoste din vremurile noastre. Până iasă de la tipar, vă ofer primele rânduri ale acestei cărți. Este într-o oarecare măsură o oglindă vulnerabilă. M-am îngrozit și eu de atât adevăr. Al meu.  Mi-am învăţat lecţia şi ţin cu dinţii de tot ce am sedimentat până acum. Am trăit foarte puţin, dar intens. Am adunat atâta bucurie şi satisfacţii. Dragostea mea merită toată atenţia din lume. Noi am învăţat să iubim ce alţii ignoră, dureros de multe ori, dar întodeauna învingătoare. «Dragoste din vremurile noastre» o dedic cu tot dragul celor care au învăţat că sentimentele trebuie acceptate, nu respinse. Bucuraţi-vă de viaţă şi de sentimente. Iubirea este unică. Noi suntem unici. Oamenii…

Începuturi…

Avea ochii roșii de la atâta plâns și i-am întins o batistă. Încerca să zâmbească cu mari eforturi și i-am zis să mai țină capul pe picioarele mele. Încercam și eu același lucru. Era prea trist dintr-o dată totul. Negru și albastru. Nu vedeam viitorul în nici un fel, o prea mare ceață și-a făcut prezența prea timpuriu…

A fost dragoste la prima vedere. Știu. Am recunoscut amândoi asta, dar foarte târziu, nici nu mai știu exact când…

Eram fară nici un chef în ziua respectivă, o zi oarecare, fără nici o semnificație anume. Încercam să fac abstracție de răcoarea dimineții, în jurul meu aceleași scârbe pe care le vad în fiecare dimineață. Îmi aștept plictisit autobuzul, îngândurat, exersand în gând cele mai vulgare înjurături posibile, așa se întamplă cand ești prost dispus dimineața. Sau așa sunt eu. Nu mă mai deranja nici ploaia rece. O simțeam cum mușcă din fiecare centimetru al pielii.

Toată ziua mi-am facut socoteli, aveam o stare proastă greu de descris în cuvinte. Doream să evadez, să plec, să încep de la zero totul. Pe stradă încercam să nu plâng, îmi tot repetam că bărbații nu plâng niciodată. Nu mi-a reușit. Calea Romanilor o să fie întodeauna drumul către iad pentru mine. Acolo a început totul, acolo de fapt ne-am sfârșit.

Am realizat că sunt ud leoarcă abia când am intrat în birou. Priveam aiurea în monitorul calculatorului și nu știam cu ce să încep. A fost prima dată când am ridicat vocea asupra șefei. A simțit că nu sunt în apele mele și nu mi-a mai adresat nici un cuvânt.

Mi-am continuat viata după ziua respectivă. Fugisem de tot ce era în jurul meu, mi-a rămas doar dulcea rutină a cafelelor matinale, tigările fumate până la filtru, în graba, întodeauna trei. Sau poate patru.

Dintr-o dată eram singur. Atât de singur încât am crezut că dacă îmi zugrăvesc tavanul în roșu o să fie mai bine. De fapt am făcut o combinație de roșu, alb și negru. În momentul când nu știi ce să zici, spui etc. Asa am facut și eu vieții, am facut o abreviere ușoară, reducând din definitia, lungimea si conținutul ei. Sunt oameni care îți aruncă șuturi așa fără să realizezi pe moment că te doare. Și tragi și accepți. Ne amestecăm ușor în poveștile oamenilor.

Ne place să răscolim toate valorile și principiile de viață. Rănim, mințim, trăim în cel mai egoist mod posibil.  Ascundem propria neputință în spatele unor ziduri și credem că nu le poate escalada nimeni. Uităm să trăim pentru noi și punem pe tavă destine și așteptări, apoi ne plângem că viața nu este dreaptă. Cine poate să te ajute mai mult decât tine?
Ne dezamăgim singuri de cele mai multe ori. Ne legăm de orice pare să ne ofere putere, chiar dacă știm clar că nu este benefic. Contează momentul sau ceea ce construiești? Omului îi trebuie mult curaj să își accepte imprefecțiunea. Oare o să-l găsească vreodată? Sunt demoni cu care ne vom lupta mereu. Ești unul dintre ei.

… Mi-am amintit. Îmi comentase la o poză pe un profil și am fost curios cine este. Atât de curios încât a ajuns să-mi rupă orice principii de care eram strâns legat până în acel moment. Eu iubesc îmi zic… Poate de aceea am acceptat atâtea și culmea că în loc să distrugă, a construit. Sunt ceea ce am învățat să fiu în ultimii ani. Eu?  Dar să pornim cu începutul. E o poveste de viață. A mea.”

„Chatbox este mai mult decât un proiect sau o serie de evenimente. Este o experienţă, o activitate necesară în viaţa oricărui individ. Acesta nu are o limită de vârstă şi nici nu percepe o taxă de intrare, din contră, “rişti” să mergi acasă cu premii, să te motivezi în a deveni mai bun, să vrei mai mult, să lupţi pentru visele tale şi să te dezvolţi atât personal cât şi profesional. N-ai cum să nu te regăseşti! Îţi deschide ochii pe cele mai populare domenii” transmite Norbert Szucs, unul dintre organizatori.

Tema acestei luni va puncta marile aspecte ale vieţii urbane, a culturii stradale şi a influnţei ei la nivel global. Cu ajutorul speakerilor atenti aleşi veţi avea posibilitatea, probabil pentru prima dată în Arad, să discutaţi despre următoarele subiecte:

Moda oraşului, tendinţele momentului şi ce trebuie să conţină garderoba noastră. Vom afla cum să ne formăm un stil, cum să asortăm diferite piese vestimentare şi cum să arătăm bine ori de câte ori ieşim în oraş. Arina Varga vine la Chatbox!  ”Fashion is supposed to be fun”, nu-i aşa? Ei bine, designerul vestimentar şi deţinătoarea atelierului care-i poartă numele, va explica tot ce trebuie să ştim despre modă, cum să ne îmbrăcămi ca să arătăm bine dar şi cum să ne simţim bine în pielea noastră. Aflaţi povestea şi dragostea ei faţă de haine la noul Chatbox!

Tatuajele, un subiect cu aspect încă negativ în ochii multor persoane. Descoperiţi universul lor, povestea din spatele fiecărui centimentru conturat alături de Ali Inkognito. Învingeţi frica permanenţei şi aflaţi care sunt paşii ca pielea dumneavoastră să se bucure de o amintire colorată pentru multă vreme. Viaţa urbană e plină de cerneală, de ce să nu ne bucurăm de ea?

Mai mult! Nu sunteţi mulţumiţi de experienţa oferită de oraşul nostru? Tineri şi umblaţi, ştiu oraşul ca din palmă. Primul “duet” de speakeri ia naştere la noul Chatbox. Împreună cu Simona Bizo şi Ovidiu Ţărean vom descoperii cele mai interesante servicii urbane disponibile în oraşul nostru. Aveţi o cafenea preferată, un ceai de suflet sau o activitate care vă face inima să trepideze? Împărtăşiţi cu noi. Descoperiţi adevărata viaţă urbană alături de reprezentaţii AIESEC Arad.

Cu “Urban Living” descoperiţi totul despre modă, tatuaje şi mapping Arad, schiţate fiecare într-un stil cât mai prietenos. Şi pentru că este timpul să străluciţi, pe 27 Martie, începând cu orele 19:00, în cafeneaua Republica

SONY Cyber-Shot DSC-W630 – Imagini perfecte, transpuse simplu! Amintiri perfecte. Atunci cand mergem in vacante, atunci cand suntem la o petrecere pe care o asteptam de mult timp, atunci cand viata ne rezerva surprize placute si nu vrem sa ne scape. Fa cunostinta cu Sony Cyber-Shot DSC-W630, un aliat al performantei si al culorilor vibrante. Confortabil, usor de folosit si cu un design placut (minimalist), Sony Cyber-Shot este ideal atat pentru cei care se pregatesc pentru aventuri cat si pentru cei ce vor sa-si surprinda persoanele dragi, in momentele de fericire. DSC-W630 este potrivit si pentru cei care nu au experimentat camerele digitale pana in prezent. Atat de usor de folosit este.

Samsung HMX-Q20 – Filmează fericirea! Fericirea este singura valoare reala careia merita sa-i dam atentie. Noua camera video Samsung HMX-Q20 reflecta tocmai stilul tau de viata implinit. Filmeaza fericirea si zambetele celor dragi cu noua camera Samsung. HMX-Q20 filmeaza full HD (1080p), oferindu-ti o experienta unica. Ai un singur buton, cu care dai start experientelor inedite pe film. Cele mai avansate functii sunt integrate, pentru a-ti facilita munca (sau distractia). Acest model a fost special conceput pentru individul normal, care sa nu aiba nevoie de pregatire speciala atunci cand isi doreste sa filmeze momentele speciale din viata lui si a celor apropiati lui.

Succes la cumpărături. Sunt cele mai bune prețuri de pe piață!