
Foto: Emm
Rugby-ul e fair play, boxul, tactic, e luat drept sah cu pumni. Tenisul e efectiv elegant. Nu îţi ţinteşti adversarul decât când serveşti, fiind obligat să o faci. Totul se petrece de la distanţă, e o luptă fără contact. Mai îi vezi cum dau o scurtă şi vin la fileu, dar cam astea sunt în mare, întâlnirile tenismenilor pe parcursul unui meci. Ba nu, era să uit, îşi strâng mâna la final.
Marele turneu australian ce se desfâşoară în aceste săptămâni mi-a făcut poftă să şi scriu puţin despre tenis. La fel cum nu îmi aduc aminte multe lucruri, nu ştiu când am început să mă uit la tenis, dar ştiu că jucătorul meu favorit se numea Guillermo Coria, era argentinian, a fost găsit dopat, şi-a revenit, apoi s-a accidentat şi a căzut pe undeva pe locurile 700-750 şi nu a mai jucat. Niciodată nu am ţinut cu vreun federer. Scriu cu literă mică referindu-mă prin asta la mai toţi jucătorii de top pe care nu mulţi pot să-i înfrângă. Mereu îmi place să cred că şi cel slab are o şansă. La fel, ador duelurile între unul experimentat şi altul tânăr, plin deja de trofee. Citeşte mai departe »