Dragilor in ultima perioada mi-am dat seama ca viata mea este mult mai importanta! Mai importanta decat job-ul, blogurile sau iesirile cu prietenii, de alea de vomiti trei zile dupa…
Mi-am dat seama ca stiu clar care imi sunt apropiatii, cine mi-a spus la multi ani de ziua mea sau cine mi-a oferit 2 lei pentru o paine in momentele in care aveam nevoie de ei. Si am ajuns la concluziile astea in ani de zile.
Si sunt foarte scarbit ca toti din jurul meu se implica in campanii umanitare, toata lumea ajuta si toti apar pe prima pagina a ziarelor. Ei pula dragilor! Voluntariatul asta si dorinta de a ajuta pe cei din jurul nostru se face in tacere. De-a lungul timpului am apelat la ajutorul vostru nu pentru pentru ca voi sa ma vedeti ca pe o persoana buna la suflet. Zilele astea am primit diferite “oferte” pe care le-am refuzat petnru ca nu erau curate. Erau doar de suprafata si pentru mediatizare.
Treaba asta nu tine la mine. Sunt destul de transant si cinic atunci cand este nevoie. Nu am nevoie de publicitate pentru ca intentiile mele au fost intodeauana curate. Sunt un om simplu si jumatate dintre voi ma cunoasteti in anii astia de cand imi sunteti cititori, insa prea putin imi cunoasteti viata cu adevarat.
Spun toate astea pentru ca nu am subiecte preferate. Am scris mereu ce mi-a trecut prin cap si o voi face in continuare. Acest blog a fost si este un jurnal deschis pentru voi si anumite persoane chiar au reusit sa-l descifreze.
Nu simt nici macar frustrare. Este un post la fel de sincer ca si mine. Ma doare-n pula de cei care nu inteleg, de comentariile rautacioase pe care m-am saturat sa le sterg, de administratorul blocului care imi interzice utilizarea antenei Dolce, de ultimele zile in care nu am facut absolut nimic. Ma simt extraordinar de bine cu mine!
Am invatat ca daca un lucru este dificil trebuie sa-l fac sa para simplu, chiar daca este greu, am invatat sa-l fac sa fie usor. Si nimic nu este imposibil.
De fiecare data cand am fost la pamant am avut speranta. M-am ridicat si am pornit. De la zero, de la o lingura. Nu am realizat nimic toata viata mea, nu am averi, proprietati sau alte chestii de valoare materiala. Dar atat de bine ma simt pentru ca stiu ca dincolo de aparente sunt o persoana buna. Mi-o demonstreaza viata in fiecare zi! Si poate azi mai mult ca niciodata.
Asta va doresc dragilor. Sa va impacati cu voi insiva! Sunteti minunati si in acelasi timp diferiti!
Zilele trecute mi-am cumparat un kilogram de portocale produse in Calabria. Dincolo de pretul de 5 ron/kg stau atatea maini muncite, muncitori clandestini, uneori chiar romani care muncesc in “plantatii” si culeg chestiile astea suculente… In general persoanele venite clandestine din Africa lucreaza “la portocale”. In Italia vin cu miile anual. Pe vapoare, ascunsi pe te miri unde. Jumatate dintre ei mor datorita lipsei de hrana, apa, a spatiului si cam toate astea adunate. Muncesc pe cativa euro zilnic, uneori banii pe care eu ii dau pe tigari. Si asta doar pentru ca s-au nascut cu pielea mai inchisa la culoare si oamenii inca discrimineaza.
