Apariţia stenogramelor Wikileaks ne-a arătat lipsa de caracter a clasei politice autohtone. De parcă n-am fi ştiut asta. Dacă onorat electoratul ce i-a pus pe funcţie şi le-a dat pu­teri nemăsurate se duce la birt să-şi depene necazurile, ei dau fuga la Ambasada SUA ori de câte ori au de turnat vreun coleg. Stăpânii Româ­niei n-au uitat vremurile când se plângeau tovarăşei educatoare că Jiji Duri, spaima grădinţei le ciordea pacheţelul de mâncare iar astăzi, ajunşi pe poziţii înalte se duc cu jalba-n proţap stăpânilor din umbră pentru a-şi arăta obedienţa atât de necesară într-o carieră plină de intrigi şi compromisuri, dar de succes.
Din ele am aflat că însuşi preşe­dintele s-a prezentat în ziua suspendării, băut şi agitat ca orice beţivan dat afară cu mătura din birt pentru că n-a mai avut din ce să-şi achite consumaţia. Că patriarhul Bi­sericii Ortodoxe n-a avut altceva de făcut decât să ridice problema lega­lizării prostituţiei şi să ceară ajutor în demersurile BOR de a fi Gică Contra în această stufoasă problemă. Că Geoană una vorbea şi alta făcea, dar tot la ambasadă mergea. Şefii din Justiţie, Servicii Secrete şi tot ce mişcă la nivel înalt se pârau între ei, încercând care mai de care să pară mai cinstit şi plin de informaţii confidenţiale. Citeşte mai departe »

Caut persoane din Arad care pot sa-si asume responsabilitatea de a primii in casele lor, la masa si la povesti de viata, cativa batrani din localitate care au nevoie de ajutor. Actiunea va avea loc in prima zi de Paste.

Am realizat alaturi de voi campanii frumoase, am adus atatea zambete… putem pune umarul si de data asta? Adresa mea de email va sta la dispozitie, la fel si comentariile sunt deschise…

Liderul ,,Frăţia” are toate motivele să se considere o victimă. Aşa i se părea şi răposatului Caiac, şeful temutei organizaţii interlope cu acelaşi nume ce acţiona în Craiova atunci când o lua pe cocoaşă de la cei cărora le cerea taxe de protecţie. De alt­fel, tot un fel de Caiac este şi acest Petcu, atât că a preferat ghiulurilor, tricourilor mulate şi eternei chelii fioroase deghi­za­rea din lup în costum de oaie. I se pare normal să ia mită cum lui Martin Stricland să bea whisky în loc de apă şi faptul că încasa o căruţă de bani lunar nu-l putea împiedica să-şi rotunjească veniturile consistente din şpăgi. Tipul are în spate aproximativ 800.000 de mii de oameni pe care îi scoa­te în stradă cu promisiuni mincinoase atunci când îl apucă pandaliile pentru a-i face de râs în cadrul unor proteste sortite dinainte eşecului. Asezonate cu leşinuri şi jandarmi, mult trâmbiţatele mitinguri nu sunt altceva decât spectacole de prost gust organizate de şefi şi şefuleţi ce au bătut dinainte laba şi cu Opoziţia, şi cu Puterea, întru glorificarea eternei duplicităţi naţionale. Majoritatea liderilor sindicali sunt nişte Jimmy Hoffa, iar funcţia este mai rentabilă şi influ­entă decât cea de politician veros. Odată ajuns acolo rămâi pe post şi furi până când simţi că laţul se strânge, după care intri în politică şi îţi negociezi voturile membrilor cu vreun partid, ca să ajungi senator şi să ai imunitate. Sunt curios dacă cei pe care i-a reprezentat cu atâta cinste vor ieşi cu pancarte şi fluieriţe în faţa sediului de la Cercetări Penale unde va sta pentru 29 de zile, iar apoi se va retrage-n linişte pentru o vreme, doar a muncit destul… O altă ,,victimă” a săptămânii este domnul Adrian Severin. Chiar dacă va fi mătrăşit din PSD, îl încura­jez să nu demisioneze din Parlamentul European. Ar fi păcat. Alături de liderul ajuns la mititica este însăşi imaginea unei ţări cangrenate de corupţie şi ori de câte ori colegii îi vor privi mutra de bursuc infatuat îşi vor aminti de falnicul popor român. Citeşte mai departe »

După ce febra cireşului s-a stins pentru că nu s-a mai avut ce fura, ,,cireşarii” şi-au îndreptat atenţia spre comercializarea lemnului de foc în Ungaria, şmecherie devenită în timp o adevărată afacere din care a câştigat tot natul. De la tăietor – încărcătorii ce defrişau în miez de noapte crângurile de salcâmi, lemnul cu cea mai mare căutare-n Câmpia Panonică la miliţienii ce stăteau cu flămânda şi luau 20 de lei per ,,cambuza” fără acte, fiecare s-a ales cu ceva. Astfel, ani de zile ,,cambuzele” au fost singura sursă de venit a locuitorilor de pe Valea Mureşului. Cambuza sau ,,carlinga”, cum li se mai zice, sunt camionete de capacitate maximă de 3,5 tone ,,upgradate” cu tot felul de întăriri făcute după ureche pentru a rezista să transporte greutăţi duble sau chiar triple peste cele trecute-n talon.
Faptul că în ultima vreme majoritatea cei implicaţi în astfel de afaceri au început să se aleagă cu amenzi ori dosare penale nu este un semn că dinastia cambuzierilor se apropie de final, ci doar o trecere la un alt nivel.
Aşa cum peştii mari înghit plevuşca, în rândurile transportatorilor a început o luptă internă. Văzând că se pot câştiga bani uşor, ,,piloşii”, îndeobşte foşti sau actuali oameni ai legii ori rude de politicieni influenţi au intrat în joc şi au început să-i mănânce prin metode specifice pe cei mici. Vremurile de aur când doi haidamaci ciordeau într-o noapte lemn de foc şi dimineaţa se întorceau cu bani frumoşi s-au dus. Nici cei care achiziţionează cu acte în regulă lemnul n-au o soartă mai bună, autorităţile terminându-i îndată ce ies la şosea, dovedind încă odată că la noi legea este pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Citeşte mai departe »