E spaima copiilor juliţi la genunchi şi săgeata albastră spre o altă lume a năpăstuiţilor pentru care până şi cea mai ordinară vodcă e scumpă, iar eticheta cu o asistentă medicală apetisantă i-a schimbat pe veci denumirea, ajungând alături de Adidas sau Xerox un brand generic. Primul brand generic românesc este alcoolul sanitar Mona, să fie într-un ceas bun, iată că am intrat şi noi în economia de piaţă! Şi suntem pe cai mari.

Din cauza preţurilor săltate de impozitul neruşinat aplicat băuturilor spirtoase şi nu în ultimul rând imbecilităţii, răutăţii şi corupţiei majorităţii politicienilor ce iată, de vreo douăzeci de ani fac bine doar pentru ei, devenim un popor de băutori de spirt.
Aşa cum de foame cauţi la început prin gunoaie cu ruşine, pentru ca apoi să le răscoleşti fără nici o jenă, şi atunci când îţi dă ghes fiara etilică mergi la ABC-ul de peste drum invocând dureri ce necesită o frecţie de urgenţă pentru ca peste un timp să povesteşti în gura mare experienţele bahice prin care treci de când te ocupi cu spirtul… Azi nu se mai vorbeşte în şoaptă despre Mona, ci din contră. Dacă în trecut lipovenii bărboşi ori maramureşenii aprigi ce se dedulceau c-un spirt în lipsă de altă tărie erau subiect de banc, azi amatorii de vise albastre sunt văzuţi la tot pasul.

Şi metoda de preparare anterevoluţionară  s-a pierdut. De exemplu filtratul prin pâine nu se mai practică demult, iar reţeta tradiţională prin care un plic de ness, altul de suc şi cantitatea de apă egală cu cea de spirt se amestecau pentru a rezulta celebrul Spirtagan e dată uitării fiind considerată prea scumpă iar înduioşătoarele diminutive gen: spirtuţ, spirtache ori pălincuţa albastră sunt auzite din ce în ce mai rar fiindcă Mona şi-a pierdut de mult fecioria şi se serveşte pe sec ori puţin îndoită cu apă. citeste continuarea

Si uite ca seceta asta ne-a lovit şi pe noi… Au trecut atâţia ani de la revoluţie, timp în care miniştrii s-au perindat prin “birourile agriculturii” fără să facă nimic.  Suntem ţara numărul 7 din Europa, ca suprafaţă agricolî, dar suntem nevoiţi să importam de la alţii care au gasit cheia succesului.
Agricultura asta poate că este o afacere care nu are legatură cu terenurile agricole. Despre agricultură… doar micii producători pot zice ceva, politicienii nu. Ei sunt interesaţi doar de mărirea salariilor şi cât mai multe beneficii.
Acum când soarele pârjoleşte, au găsit soluţia.  200 de mii de hectare irigate par să scoată România din căcat. Investiţia depaşeşte suma de 100 de milioane de euro. Bună iniţiativa, dar un asemenea proiect are finalizarea în câţiva ani, poate 5 sau 10. Până atunci agricultura riscă să dispară datorită nepăsarii.