Imi aduc amninte cum m-am simtit perioada in care eram suspectat de cancer. Nu cred ca am scris pe blog asta, am discutat doar cu cativa apropiati. Nu vreau sa povestesc prin ce treci in astfel de momente, la fel cum nu vreau sa-mi imaginez prin ce trece fratele lui Mihai!
“…e că frate-meu e grav bolnav. A fost în comă, şi-a revenit, trebuie operat în curând. Aşa cum se întâmplă de obicei, intervenţia nu se poate face în ţară şi costurile ei sunt mult prea mari pentru posibilităţile noastre.
Aş lua-o cu începutul, dar nu ştiu care ar trebui să fie ăla. Pentru mine unul, începutul a fost acum o săptămână când ajunsesem aproape de Feteşti, mai aveam un pic până la Vamă, şi a venit telefonul ăla oribil, pe care toţi îl aşteptăm fără să ne dăm seama, ăla care îţi spune că s-a întâmplat ceva foarte nasol. A trebuit să fac cale întoarsă, Bucureşti-Craiova-Timişoara.
Pentru cine nu-l cunoaşte pe frate-meu, probabil că începutul e altul. Vedeţi voi, frate-meu nu face parte din categoria asta a jigodiilor mai mari sau mai mici. El nu e ca mine, un nenorocit cu mustrări de conştiinţă. Nu. El e chiar un om de-ăla bun, care nu ar face rău nimănui, care parcă nici nu are nevoie măcar să creadă în Dumnezeu ca să ajungă în Rai.
Citeşte mai departe »



