Saptamana viitoare (vineri) plec la Cluj Napoca pentru doua zile si pentru ca am un program lejer m-am gandit ca Maia poate sa ma insoteasca fara probleme.
Dimineata am fost la Agentia CFR si am cumparat bilete. Am aflat astfel ca si cainii au nevoie de bilete si pe tichet scrie: “Bilet Caine”…
Deci declar deschisa lista de autografe pentru Cluj. Lasa un comentariu daca esti prin zona si vrei sa ne vedem la o bere suc de mere!
The Secret Service Federal Agency’s headquarters
Area 51
Holuri lungi şi reci. Oameni preocupaţi intotdeuna de ceva important. Cuvântul de ordine absolut tot timpul e “ultrasecret”. Departamentele sunt împărţite pe nivele de securitate. Cel mai mic nivel de securitate e mult mai bine protejat decât îşi poate cineva imagina. Fiecare birou forfoteşte de idei, dosare şi investigaţii. Şi fiecare departament îşi crede domeniul său ca fiind cel mai important. Nu există plăcuţe pe uşile mari ale birourilor. Ei ştiu foarte bine cu ce se ocupă. Counter intelligence, cyber-based attacks and high-technology crimes, hipersonics.
Ora 00.01
Xfiles departament
The highest level of security
Îţi trebuie un pass special să bântui pe holurile departamentului care se ocupă de dosarele şi investigaţiile paranormale, close encounters, UFOas. Au un birou care se numeşte teoria conspiraţiei. Nimeni nu ştie dacă e poreclă dată în glumă sau chiar asta face. Nimeni, nici chiar din clădire, nu prea ştie ce se întâmplă în acest departament. În glumă sunt numiţi gost hunters sau UFO enthusiasts dar nivelul ridicat de securitate păstrează respectul. Nu-i un departament apopular” în cadrul agenţiei. În primul rând pentru că nici nu se poate pomeni de existenţa lui, nici măcar în glumă şi-apoi pentru că oamenii din departamentul ăsta au o atitudine total diferită decât a celorlalţi agenţi. Au o sclipire ciudată în privire şi o atitudine superioară cu tot ce-I înconjoară. Citeşte mai departe »
Discutam cu colegele la seriviciu despre celebrele paste si mi-am dat seama ca foarte multe persoane fac multe greseli in bucatarie, mai ales cand este vorba de prepararea pastelor. Dupa cativa ani petrectuti prin bucatariile restaurantelor din Italia, sunt fericit ca am invatat o multime de lucruri de catre trebuie sa tinem cont in momentul in care gatim si mai ales cand dorim sa impresionam oaspetii cu preparatele noastre.
Ei bine dragii mei, pastele au foarte multe secrete si te vei bucura de savoarea lor daca ti cont de sfaturile mele de mai jos. Foarte multa lume crede ca pastele uscate sunt inferioare celor proaspete. Nu prea este adevarat. Conteaza foarte mult si ce paste consumi, firma producatoare…
Foloseste intodeauna o marca buna de paste. Barilla este superioara dupa parerea mea si chiar daca pretul este putin mai ridicat decat pastele de productie interna, diferenta calitatii dintre produse este incontestabila! Prefer sa platesc cativa roni in plus si sa-mi achizitionez paste care nu se inmoaie sau care nu au nici un gust. Imi vine in minte o firma din Romania care produce astfel de chestii… omit sa-i spun numele si trec mai departe!
Sareaza intodeauna apa in care fierbi pastele! Aceasta contribuie foarte mult la gust si diferenta este sesizabila daca sarezi pastele dupa ce au fiert.
Foloseste foarte multa apa la fierbere si adauga pastele doar in momentul in care apa clocoteste. Daca folosesti o marca indoielnica (pe principiul ca te zgarcesti sa cumperi un produs mai scump, dar fumezi doua pachete de tigari pe zi…) si nici nu lasi apa sa clocoteasca… Risti ca eforturtul tau in bucatarie sa fie zadarnic sau neapreciat de cei din jurul rau. Nimic nu este mai jignitor decat sa-ti zica soacra ca mancarea este oribila!
Multi pun ulei in apa in care fierb pastele. De ce? Nu ma inteles niciodata! Chestionate, doamnele mentionate in primul rand al acestui articol, au spus ca pastele nu devin lipicioase daca pun cateva linguri de ulei in apa. Dragilor. Daca oferiti atentia cuvenita pastelor, acestea nu se vor lipi!
Evita pastele uscate care sunt foarte lucioase. Foloseste paste mate pentru ca sunt aspre si sosul ala minunat se va lipi de ele mai bine!
Acesta este un “episod pilot” si in functie de reactiile vostre, vor urma alte episoade dedicate pastelor, retete usoare pe care le poti experimanta acasam chiar si cele mai mici inclinatii spre gatit! Si poate voi… astia din Arad… veniti la o farfurie de paste in familia Doipedoi!
Azi am fost la mama la tara sa ne vedem investitiile! Tot anul am adunat pe animale fara stapan si am facut din locuinta de la tara o adevarata gradina zoologica. Rontzi este cel mai proaspat membru al familiei si poate cel mai rasfatat!
Din poza lipseste : Rex, Charlie, Gimi, Printul, Maia, Florica, Kiara … aproape toti adoptati cu ajutorul prietenilor de pe blog/facebook/twitter.
Dragilor… Lecturi Urbane editia 2 ajunge iar prin Arad! In 30 octombrie 2010 Caffe Boeme gazduieste acest eveniment si organizatorii promit o editie foarte interesanta, mai ales ca au pregatite concerte, petreceri si dovleci… special pentru aLU! Mai multe pe pagina evenimentului.
Ceasul din bios merge foarte aiurea. Am intrat in “Safe Mode”, am facut modificari la ora folosind F2 si tot degeaba. Ce dumnezeu are? Cine stie?
Observ ca circula viroza prin Arad. Jumatate din colegii de job acuza dureri de toate alea si pe strada tot vad oameni tusind de mama focului.
Este foarte adevarat ca aceasta perioada este “nenorocita” si ca soarele asta este inselator. Insa pune ceva mai groa pe tine, nu sta cu spatele gol. Zic.
Tocmai am inchis televizorul. Au inceput astia iar “senzationescu” sespre moartea Madalinei si deja sunt iritat de astfel de stiri.
In rest, la noapte merg la destrabalat. La Karaoke. Avem o filmare acolo!
Haideti sa va explic cum a evoluat distractia oamenilor impatimiti de jocuri. Demult nu le ziceam LAn PArty-uri. Le spuneam long-uri sau long nights. Demult calculatoarele erau mari si grele (hai, nu asa demult in urma). Acum vreo 10 ani sa spunem. Oricum erau destul de mari si grele incat nu ne permiteam sa ne luam unitatea sub brat si monitorul in sacosa sa mergem la prieteni sa jucam ceva in retea. Si internetul nu era ce e acuma. Drept urmare, noi, impatimitii de jocuri in retea ne strangeam in net cafe-uri, locurile unde gaseai cate 10 calculatoare legate in retea. Cateodata veneam cu mouse-ul in buzunar. Sa fim siguri ca o sa avem toate atuurile in lupta ce aveam sa o ducem. Citeşte mai departe »
De mult nu ne-am mai laudat cu minunatiile ce le preparam in bucatarie! Azi am pregatit pui cu conopida si pentru ca sunt intr-o dispozitie buna, iata si reteta!
-1 pui taiat bucati
-o conopida mijlocie
-o lingura de unt
Pentru sos:
-o lingura de unt
-o lingura faina
-o ceasca apa
-3 linguri de smantana
-sare/piper
Conopida se curata si se taie buchetele apoi se fierbe in apa cu sare. Deoparte se inabusa in unt bucatelele de pui impreuna cu o ceapa tocata marunt.
Se face un sos dintr-o lingura de unt si una de faina, se stinge cu o ceasca de apa in care a fiert conopida. Se amesteca bine pana la omogenizare. Intr-o cratita se aseaza bucatile de pui iar deasupra se toarna sosul si putin suc de lamaie. Se potriveste de sare si piper si se lasa la fiert la foc mic 20 minute. Spre final se adauga smantana si se trage de pe foc si se amesteca bine.
Discutii vesnice intre sexe despre simtul frumosului. De ce oare barbatii nu lasa capul in jos si ne recunosc superioritatea macar la acest capitol? Se stie si se vede clar… femeile au simtul estetic mult mai bine dezvoltat. Si nu vom discuta pe cazuri deci nu-mi luati vorba cu artisti majoritate barbati.
Vreau caz comun si general. Intr-o familie normala, femeia are ochiul format spre frumos si-armonios si cateodata chiar spre practic. Ca-n ultima campanie de spoturi Praktiker, atat de dezbatuta. E limpede si clar. E familia noastra a tuturor. E eu si el si-al nostru minunat copil/adolescent. Citeşte mai departe »
In orele de lucru, in orice teatru, simti miros puternic de fard. Nu contează că afara ploua sau soarele torid se etaseaza, racoarea dulceaga a salilor si scenelor te indeamna sa consumi din dramele sau comediile amare, chiar si cand ora de incepere a reprezentatiei este gresita pe toate afisele. Treci peste toate daca astepti cortina!
Dimineata saloanele par somnambule. Oamenii vorbesc in soapta exact ca intr-o operatie pe cord. Si dintr-o data, dincolo de cortina rsbufnesc replici cunoscute sau nu, luminile reflectoarelor incinse si oamenii…
Ne-am intors de la spectacolul „K şi drumul spre castel” realizat dupa romanul Castel de Franz Kafka. Sala Teatrului Vechi din Arad a fost aproape plina si fiecare a plecat impresionat de prestatia tinerilor actori.
Intr-un decor minimal am regasit absurdul alternand cu o configuratie foarte realista a prezentului, a dialogului mut, un stapan al casteleului mai mult invizibil si expresiile gestuale ale primarului.
Universul lui Kafta este atat de credibil cand intelegi discursul scenic, concentratia de dans si boemul accent frantuzesc. Citeşte mai departe »
Asta primavara locuiam intr-o garsoniera cu Maia din dotare si Soarele. Intr-o seara, trecut de 01.00, am avut inspiratia de a ma da jos din pat… Calc duios, fara nici o intentie de a disturba somnul celor care sforaiau (inca se mai intampla asta, in fiecare seara[chiar nu stiu ce pot face]si imi tot zic ca dupa atata timp trebuia sa imi intre in cap ca solutii nu am!) si aveam o intentie ferma de a face contact cu toaleta. Cand primul picior a atins podeaua (sincer sa fiu nu mai tin minte daca dreptul sau stangul) aproape ca am urlat. Podeaua era plina de apa si daca asta nu era suficient, apa era fierbinte! O legatura de la calorifer a cedat si formula chimica prin care 2 atomi de hidrogen sunt legati de un atom de oxigen, plutea in nesimtire in locuinta. Ce noroc ca stateam la parter.
Am alarmat populatia, s-au aprins lumini si am intins prin camera halatele de baie care recunosc, ne-au usurat munca si am sunat la un numar de telefon afisat pe scara blocului, cu tarif normal si mentiunea ca instalatorul isi schimbase reteaua de telefonie mobila de cativa ani, fara portabilitatea numerelor, o chestie aproape inexistenta pentru un biet instalator.
Intre timp camera acumula tot mai multa apa si eram intr-o stare atat de euforica/melancolica incat nu o pot descrie in cuvinte, fara a utiliza acele vorbe pe care le invatam pe la 3-4 ani. Da! Expresiile alea in care pomenesti mama imediat dupa aparatul reproducator, si rudele decedate, paradoxal, tot ale mamei!
Parca Dumnezeu mo’ pus sa mesteresc pe la calorifer(sau cine stie, poate nu El) si in momentul in care am atins cu gingasie respectiva teava, am ramas cu ea in mana si cu toata apa aia nenorocita si foarte fierbinte ce avea presiunea aproximativa furtunului cu care udam florile mamei cand eram (mai) mic.
Trec peste aceasta drama umeda si ajung la momentul in care instalatorul blocului a oprit caldura in tot imobilul. Apoi am chemat alt instalator (asta macar avea sculele necesare) ce a rezolvat problema si mo’ taxat exact cat aveam avansul de primit in urmatoarele zile si daca doar asta era principala problema… eram salvat!
Cateva ore am scos toata apa din casa. Cu galeti, cu prosoape si halate de bumbac, cu injuraturi (ale mele si ale vecinilor care nu prea au dormit noaprea aia) si mobila insirata pe tot palierul!
Mai mult de o saptamana calcam pe parchet ud, umflat, cu scurgeri albe si chestiuni dezgustatoare pe care refuz sa le aduc in discutie.
Acum sa-ti explic draga cititorule ca am nevoie iar de un instalator pentru nevoi urgente? Sau poate Ramona imi ofera alternative! Vad ca si ea este atat de fericita zilele astea!
