Câteodată oricare dintre noi vrea, dorește și încearcă să-și ia revanșa. Pe viață. Pe momentele alea de jos. Pe luptă și obstacole. Pe fericire sperată în viitor și neputința de a o proiecta acum, în prezent. Fiecare vrea revanșa exagerând o stare de bine, o victorie personală sau publică, un țel atins, o dorință împlinită. Știți starea aia de fericire oarecum perfectă împlinită din cea mai egoistă pornire?

E ca și cum ești în tribune applaudându-ți echipa favorită și ei marchează și-ți dedică pe ecranele alea mari ție personal golul.

E ca și cum te duci să-ți vezi în concert formația pe care o asculți de mic și la melodia preferată se pune reflectorul pe tine și ei îți țipă-n microfon “for you”. Toți am avut măcar o dată un vis dinăsta exagerat, un moment fericit exacerbat de imaginația noastră. O dorință de a ne mândri cu ceva incontestabil cel mai bun. Sau cel mai frumos. Ca moment, ca lucru, ca om, ca întâmplare. Pe care ți le poți imagina clar și simți pe pielea ta. Stropul de-adrenalină ce-ți dă valuri infinite de putere și încredere în tine. E ca și cum pășești în club de mână cu Olivia Wilde sau Milla Kunis și a doua zi toate tabloidele se întreabă cine esti. E ca și cum îți bei cafeaua în cafeneaua ta de la colțul străzii unde te cunoaște toată lumea numai că în dimineața asta ți-o bei cu Axl Rose sau Slash. (more…)