Despre posesivitate s-au spus foarte multe. Cred că am citit de-a lungul vieții o grămadă de studii și articole despre acest subiect.  Îmi amintesc de o prietenă care trebuia să meargă cu capul în jos pe stradă pentru că soțul era gelos dacă se uita… Acum întreb! Este interzis să te uiți?  Sau mai sunt cazurile cu relațiile în care nu prea există încredere și trebuie justificată fiecare secundă a unei zile sau nopți.  Sincer consider astea niște idioțenii și sunt convins că persoanele care fac așa ceva au probleme cu creierul. Altfel nu-mi explic!
De ce pornești la drum alături de o persoană în care nu ai  încredere? Și mai ales de ce continui dacă consideri că persoana de lângă tine nu te merită? Poveștile astea de viața nu le-am înțeles niciodată și sincer să fiu nici nu cred că le voi înțelege vreodată.
Revenind la prietena respectivă, după un anumit timp și-a dat seama că soțul o însela, în tot acest timp în care posesivitatea și gelozia lui erau clar nejustificabile.
Am fost mereu de părere că într-o  relație dacă nu există încredere, nu există nimic. Și nu mă refer la încrederea totală… ci la încrederea care ajută la bunul mers al unei relații.