Imaginea personala este unul dintre puntele cheie care ne ajuta in relatiile de zi cu zi. Incepand cu cei din jurul nostru si pana la relatiile de serviciu.

Parca totul este important. Varsta, sexul si infatisarea fizica.
Percepem diferit aspectul fizic in functie de persoana. Eu sunt genul de om care daca privesc cateva secunde o persoana imi dau seama daca vreau sa am o legatura cu ea. De orice fel.

Aveti cunostinte cu chipul copilaros? Eu da. Am o amica care este atat de dulce cand o privesti si nu ai acuza-o pentru nimic in lume de ceva rau. Dar ea injura, vorbeste vulgar, este invidioasa uneori. Multi raman socati ca dulceata asta de femeie spulbera orice ideal cand deschide gura. Si nu vorbesc de prostie aici.  Nu o vad niciodata intr-o pozitie de conducere pentru ca nu este foarte credibila cu fata asta.

Timpul a trecut si din visele mele sa ales praful, asta pentru ca in viata am facut alegeri, pe care nu le regret, dar totusi ma gandesc cu era… altfel. Imi pun intrebarea: Ce-mi lipseste? Incerc sa-mi raspund si in comparatie cu altii pot spune ca nu imi lipseste nimic. Pana si bucuria o am, fericit sunt mereu si chiar si cand sunt suparat, rad.

Tu? ce-ti doreai sa fi cand erai mic?

“Dragostea” – consider acest cuvant un paradox . Ne ofera atata fericire uneori si atata durere, alteori. Nu, nu simt “fluturi in stomac” cand iubesc, nu cred ca am simtit vreodata asa ceva. Vad dragostea ca pe un lucru de care avem nevoie,care face parte din viata noastra si uneori il consider banal. Banal pentru ca iubim fiecare cate ceva… o persoana, un animal, un ursulet, un nasture. Practic fiecare avem parte de dragoste, in diferitele ei moduri.
Exista oare iubirea adevarata? PURA? hm… ma uit la ceas…2.16
Nu cred in iubirea pura.Atunci in ce dracu cred? Sunt atat de superficial? Iubim imaginile din jurul nostru, dar maine cu siguranta vom iubi alte.
Imi este usor sa cred ca iubirea tine de interiorul fiecaruia.Nu exista persoana care sa nu aibe parte de iubire.
Cum e domne’ cu despartirile astea? Practic nu exista solutii pentru relatia perfecta, la fel cum nici nu exista nici solutii pentru “despartiri perfecte”, asadar asta sa fie cauza “suferintei”? (desfac o punga de alune, preferatele mele…)
“Vreau sa plang” zice coana’ Delia (ex N&D)… bine, bine, plang dar pentru ce? Oare cand plangem… stim pentru ce o facem?

“Sa ne despartim o perioada” – cum naiba crezi ca va fi mai bine? Oare “libertatea” din perioada asta ma va face sa te privesc cu alti ochii? Oare daca hotaram sa ne despartim din diferite motive, e cazul sa o facem de proba? Imi suna cam asa: ” Hai sa ne facem fiecare de cap o perioada, apoi vedem ce-o mai fi” …

Tu ce parere ai despre dragostea/iubirea asta ? Unde gasim “rozul” din ea?