De doua zile, toate editiile de stiri au in prim plan castigatoarea premiului Nobel, Herta Muller. Ne-am obisnuit ca de fiecare data cand cineva care are intr-o oarecare masura legatura cu Romania, sa ridicam caramida cea mai mare si sa ne batem cu ea in piept, cu toate fortele.

Herta Muller nu este “romanca” ! S-a nascut aici, a suferit in Romania comunista, si-a inceput cariera de scriitoare aici, dar la un moment dat a ales sa plece in Germania. Si a plecat!

“Opera mea este un martor impotriva dictaturii…” declara ea, referinduse la primii 30 de ani de viata, la povestirile si poziile scrise intr-o romanie a lui Ceausescu. A ales alta tara pentru ca la noi nu avea posibilitatea de exprimare, a suferit alaturi de ceilalti romani mizeriile infioratoare ale comunismului, a scris in limba germana si doua carti ce au fost traduse in limba romana au fost cenzurate… Se trezea dimineata infiorata de frica comunistilor cu care a refuzat sa colaboreze.

„Sunt fericit de ceea ce a reuşit o persoană din localitatea pe care o conduc. Acum localitatea noastra exista pe harta!” – declara primarul localitatii Niţchidorf. Nu domnule primar! Noi nu am castigat nimic, este meritul ei, premiul ei si recunoasterea adevarata a valorii. Noi nu am fost in stare sa-i acordam recunostinta, au facut asta altii, cei care au primit-o cu bratele deschise, atunci cand avea mare nevoie de acceptare. Era aproape necunoascuta pentru romani. Dintr-o data numele ei este pe buzele tuturor. Ne felicitam si ne bucuram atat de mult incat parca ne-am atribuii noua premiul. Si ca printr-o vraja, Muller devine “romanca” cea mai iubita zilele astea. Domnilor, Premiul Nobel nu este al nostru. Muller apartine Germaniei. A fost alegerea ei!

Sau, intr-o varianta audio…