Dupa experienta traita la Arsenal Park mi-am zis ca trebuie sa mai am parte de asa ceva, macar o data in viata!
Am petrecut un sfarsit de saptamana minunat si sper sa-mi gasesc timp sa povestesc tot ce am facut pe acolo.

Ca sa nu am discutii… m-am inbatat prima seara. Am baut o damigeana de visinata( facuta de matusa Nebuloasei de la Covasna) si abia a doua zi am aflat ca de fapt visinata era afinata…

Chiar aveam nevoie sa fiu soldat pentru cateva zile. Am avut ocazia sa testez lucruri noi si am revazut prieteni vechi si dragi.

Unitatea este de vis. Aici nu te poti plictisi. Nu ai cum!

Chiar m-am gandit ce pot scrie despre… Ai atatea in cap incat nu se pot reda in cuvinte. Mai ales senzatiile traite, focurile de tabara si povestile dacice, tuica fiarta si mirosul cartofilor copti in jar.

- Niciodata nu am inghitit atata noroi! M-am carat cu buggies si am intrat in toate noroaiele posibile si imposibile.

- Mancarea a fost fara limita si diversificata. Alin bucatarul ne-a pregatit multe surprize placute.

- Personalul super de gasca! Nota 10!

“Peisajul traditional de cazarma va trezi nostalgia oricarui veteran. Aleile sunt flancate de o veritabila armada de vehicule militare: TAB-uri, transportoare blindate, dispozitive antiracheta, piese de artilerie si chiar un avion. La restaurantul-popota se mananca din gamele, cele peste 100 de feluri in afara de fasole. Ceaiul cu bromura a iesit din meniu. Iar berea este introdusa legal in unitate. Clubul ofiterilor – un SPA ultramodern – este deschis oricarui recrut.” – spuneau undeva in prezentare. Perfect adevarat!

Abia ne-am intors. Raul a condus vitejeste/nebuneste pana la Timisoara pentru ca trebuia sa ajung la aeroport. Revin cu impresii zilele astea. Pana atunci sper sa descarc cateva poze facute acolo. (more…)