Sunt atatea motive pentru care (nu)  imi place Otv-ul.  De cateva luni, aproape seara de seara urmaresc amuzat cele mai frumoase specimene pe care Romania asta le-a facut vedete in ultimii ani.  Mi-am dat seama ca 90% dintre cei care injura aceasta televiziune sunt mereu la curent cu invitatii, scandalurile tipice televiziunii poporului Otv. Bine frate atunci de ce mai zici ca nu te uiti? Sau ce esti mai intelectual daca arunci cu rahat in Diaconescu?

Acum intr-un mod serios, cine dracu sustine aceste emisiuni/acesti invitati?  Oare nu poporul? Daca urmaresti atent toate canalele de televiziune invita aceleasi personaje si toti au copiat oarecum circul lui Diaconescu.  In perioada de criza, circul face audienta.

Mie imi place ce aceste vedete sunt in turneu. De la pranz si pana noaptea tarziu au cateva emisiuni la activ.  Spre seara merg la Maruta, Madalin Ionescu, Capatos si Dan Diaconescu.  Aceleasi povesti cu un vocabular mai mult sau mai putin civilizat.

Si da! Nikita este un nume.  Am contribuit noi la acest lucru prin sute de posturi blogosferice si filmulete youtube.  Si ca aceasta doamna sunt multe altele.

Imi amintesc acum de Eugenia Voda si Profesionistii.  Femeia asta este extraordinara.  Femeia asta vorbeste ore in sir fara sa plictiseasca, femeia asta are invitati care te lasa cu gura cascata.  Sunt peste 9 ani de cand aceasta emisiune este in topul favoritelor.

Imi este dor de perioada in care citeam La Medeleni.   “Sufletul Medelenilor, viaţa Medelenilor, era în inima lui Dănuţ. Rodica Bercale nu cumpărase nici viaţa, nici sufletul Medelenilor. Simţea cu fiecare bătaie a inimii cum se ridica trecutul ca o insulă scufundată cu palatele ei. Toţi trăiau în el. Copilăria lor, tinereţa lor, casa lor, prietenii lor, căsuţa lui moş Gheorghe, Iazul Mînzului, via, livada, cîmpiile, toate, toate erau în el. Nu vînduse nimic, nu uitase nimic. Trecutul era în el, viu, proaspăt, ca un viitor. Va scrie romanul Medelenilor, luîndu-şi astfel revanşa asupra vieţii. Olguţa va fi din nou alături de ei…”

In copilarie eram abonat la “Prietenii Cartii”, o editura care-ti trimitea acasa anumite titluri alese dintr-un catalog.  Nu stiam ce inseamna internetul, calculatorul, telefonul mobil…  Imi asteptam nerabdator coletul la posta si pana ajungeam acasa citeam cateva pagini din cartea primita.  Uf ce vremuri!  Atunci am citit pentru prima data Misterele Parisului, intr-o editie de 5 volume.  Este cartea care mi-a marcat oarecum adolescenta.