“Scriu aceste randuri cu doar cateva ore inainte de a intra revista la tipar. Aici era un alt editorial despre cum am sarit cu parasuta de la 3000 de metri si se incheia cu „Dar e foarte, foarte interesant cum o cădere liberă, cu 190km/h, te poate duce atât de sus.”

Colegii m-au rugat sa-mi schimb editorialul pentru ca e singurul loc in care am putea sa (mai) scriem ceva, in caz ca acesta este ultimul numar al revistei Tabu.
Astazi, 20 octombrie, revista Tabu a iesit din Trustul Realitatea Catavencu si va trebui sa se descurce singura, cu un nou investitor.
In conditiile economice date, nu stim daca vom gasi investitorul in timp util ca sa mergem mai departe.

Stim insa ca ne- a fost foarte drag sa lucram la aceasta revista si ca, in cei 7 ani de cand Tabu exista, am scris o parte din istoria presei glossy din Romania.
Si stim ca si voua v-a placut sa ne cititi.

Obisnuiesc sa multumesc via email, la fiecare sfarsit de numar, celor care lucreaza la editia care tocmai se incheie, acum o sa multumesc tuturor celor care au lucrat vreodata aici, cum le multumesc si celor care au citit aceasta revista.

Altfel, inca mai cred ca o cadere libera oricat de ametitoare ar fi viteza, te poate duce sus. Am trait-o pe pielea mea.” Cristina Bazavan

Este oarecum trist. Am petrecut un an si ceva cu Tabu si pot spune ca am cunoscut oameni minunati, am evoluat foarte mult si unii m-au invidiat. Era oarecum o mandrie sa lucrezi pentru revista… Tabu a fost cu siguranta de-a lungul timpului o scoala a jurnalismului adevarat.

Azi a fost publicat un ultim material semnat de mine. Simt oarecare satisfactie  daca-i pot zice asa si nu stiu de ce am impresia ca ne amagim degeaba.  Si pasarea Phoenix a renascut…

Multumesc Tabu!