În România hoţul neprins este politician cinstit, iar dacă îl loveşte năpasta şi se pune procuratura pe cap, devine un onorabil deţinut politic. Aşa zişii deţinuţi politici de la noi nu au nimic de a face cu martirii ce-au înfundat temniţele comuniste. Sunt îndeobşte domni bine, pe care îi vedem purtaţi cu duba şi având brăţări strălucitoare la mâinile cu manichiură dichisită şi ceasuri scumpe.
După tămbălăul revoluţionar, primul care şi-a asumat cu aroganţă titlul de deţinut politic a fost tătucul Caritasului, onorabilul domn Stoica. Acesta dădea interviuri sforăitoare din spatele gratiilor, în care îşi vărsa năduful pe autorităţile ce-l băgaseră la mititica de ciudă că încercase să facă bine românilor. Cât bine le-a făcut, toată lumea ştie. Un alt puşcăriabil pe criterii politice s-a considerat Luceafărul Huilei, Miron Cosma. Când l-au închis să-i ostoiască febra musculară cauzată de efortul susţinut de-a da capete-n gură şi bâte pe cocoaşa studenţilor ori a jandarmeriei, s-a erijat într- o victimă a guvernării de atunci şi a început o campanie fără precedent în istoria postrevoluţionară a României. Din celula dotată cu aparatură electronică de ultimă generaţie pe care o împărţea frăţeşte cu un cap al lumii interlope, trimitea scrisorele de amor unei pseudovedete gângave cu aspect de raţă şi vorbe dulci, de ameninţare, autorităţilor vremii.
Cu Bivolaru, cel care a devalizat o bancă a fost şi mai mare show, dar nu cred că-l mai ţine cineva minte pe Bombonel and Company formând un lanţ uman de necaz că unul din principalii sponsori de partid a ajuns în pârnaie la Mărgineni, alături de Şişu din trupa La Familia.
Chiar dacă vă vine greu să credeţi, puşcăria are şi părţile ei bune. A fost rampa de lansare care l-a făcut pe Becali europarlamentar ori pe căţelul lui Vântu martir al dictaturii ce iată, în viziunea unora, ne închide pe bandă rulantă la Mititica oamenii cinstiţi.
La nebunia ce domneşte-n mass media, până şi Uţu Rohozveanu ar fi fost tratat cu respect dacă îl ducea mintea să se înscrie într-un partid de opoziţie. Ar fi fost transformat urgent în mucenic de către hienele ce nu ştiu altceva decât să arate cu degetul şi să dea cu presupusul pentru a tâmpi o societate şi aşa îndobitocită de greutăţile vieţii de zi cu zi iar acum ne-ar fi dat cu tifla pe la tembeliziuni.
Eu unul m-am plictisit de bogătani plimbaţi trei zile cu duba iar apoi lăsaţi să zburde-n libertate şi să latre-n voie la emisiunile unde sunt invitaţi de onoare. Dar voi?!
Posts Tagged ‘romania’
Despre jobul perfect sau cum ţi-ai dori să îţi câştigi existenţa.
Tuesday, July 13th, 2010
După ce trec peste noi ceva ani vechime în câmpul muncii, câteva locuri de muncă schimbate, câteva runde de interviuri date şi perioade de probă sau preaviz suportate, putem sau ar trebui să putem spune cum ar arăta jobul perfect, ideal pentru noi.
Ne cântărim experienţa în muncă, ne contorizam punctele slabe scoase în evidenţă de diversele joburi şi ne exagerăm orgolios şi doar puţin punctele forte. Toate astea apoi le filtrăm prin preferinţe sau le împărţim la dorinţa sau visul ăla de când eram copii şi care răspundea la: “ce te faci când ai să fii mare?” Binenteles, cu singura condiţie, să nu fie anulat din start, gen cosmonaut sau pilot de F1.
Eu mi-am dorit să fiu profesoară. Am fost. Aş putea trăi fiind profesoară sau educatoare. Era frumos şi drag mie jobul.
Un vis mai recent al meu e să am o florărie. Îmi doresc enorm să am grijă de un butic plin de găleţi de flori. Aş putea trăi vânzând flori.
Sau aş munci cu drag într-un magazin de tricouri inscripţionate. Cum am şi făcut timp de doi ani. Încă mai văd tricourile mele plimbându-se prin oraş.
Sigur şi precis n-aş putea presta un job de care ar depinde vieţile oamenilor. N-aş putea fi doctor sau asistentă. Nu. Clar nu.
Ceva uşor, creativ, liber şi vesel. Raportul direct proporţional între stres şi remuneraţie, între responsabilitate şi bani îl ştiu şi nu îl susţin. Îmi prefer nervii întregi şi cât mai puţine lucruri care să-mi fie imputate. Eu sunt probabil un caz aparte. Nu îmi doresc o carieră clasică sau un job bănos.
Cât de des ne întrebăm unde suntem şi unde ne doream să fim când eram copii? Chiar şi în cazurile în care dă cu plus.
Cât de mult contează viaţa liniştită, cariera corporatistă şi bănoasă sau talentele negate sau accentuate?
Cineva mi-a spus o glumă anul trecut. Probabil circulă pe internet. E mai mult o povaţă şi mi-a plăcut enorm. În ea e vorba de un om foarte bogat şi destul de în vârstă care se plimbă cu iahtul sau luxos pe Amazon căutând un loc pe mal să pescuiască. Întâlnind un pescar pe un mal îl întreabă cine e şi ce face. Acesta îi răspunde că e un om simplu care trăieşte acolo. Toată ziua pescuieşte, copiii se joacă prin păduri, seara se întoarce la colibă, soţia găteşte peştele, stau în jurul focului, cântă la chitară, privesc luna şi-apoi se retrag, se iubesc şi se odihnesc. (more…)
Vedete de Romania
Tuesday, April 15th, 2008Vedetele noastre, oameni simplii.
De foarte multe ori, artistii nostrii sint considerati cu mult decat ceea ce sunt ei de fapt. La urma urmei, sunt la fel de umani ca si noi, doar ca au avantajul sa fie mai cunoscuti si talentati uneori. Incerc sa vorbesc despre artistul, in adevaratul sens al cuvantului.
Lucrez cu artistii, sunt mai tot timpul prin preajma lor iar asta imi da posibilitatea sa diferentiez calitatea omului, dincolo de ecranele televizoarelor.
Ieri am vorbit cu Nicola foarte mult despre perceptia falsa pe care o au fanii, telespectatorii, oamenii in general, cat priveste o “vedeta”. Nicola este o femeie minunata prin felul ei de a fi, o femeie cu bun simt, o mama minunata, o voce minunata.
Foarte multe persoane cunoscute din
Romania, isi “formeaza” o imagine falsa, adaptata tendintelor de astazi.
Este atat de usor sa fi tu insuti, ai numai de castigat, pentru ca intr-un final totul iasa la iveala si o data cu falsa imagine, omul isi va fi sceptic si la calitatile tale de artist.
Chiar discutam cu Andrei Talpos, despre anumite vedete din Romania noastra infloritoare si persoanal, am un gust amar. Este clar, valoarea unui artist o putem “vedea” doar dupa ce timpul isi pune amprenta putin peste munca pe care o face. Andrei, pentru cine nu stie, este PiticStile. Are un talent iesit din comun omul asta, apreciez la el profesionalismul de care da dovada in proiectele comune si sunt convins ca si in viitor va fi la fel. Gata, nu-l mai laud ca prinde aripi. 
Voi pleca saptamana asta la Viena, pe dracu concediu, dar voi avea 1 zi libera la dispozitie, asa ca astept sugestii… ce sa vizitez, ce sa mananc si de ce nu, cum sa ma imbrac.
Toate bune copii,
