Posts Tagged ‘social’

Nu încuraja cerșetoria, dar lasă indiferența!

Wednesday, October 31st, 2012

Când văd pe stradă oameni la cerșit, mă gândesc de multe ori ce aduce omul în stare să recurgă la astfel de gesturi umilitoare. Mă refer desigur la oamenii care chiar fac acest lucru pentru că nu au o altă soluție pentru supraviețuire.

Zilele trecute am întâlnit o femeie trecută de 90 de ani. Nu cerea nimic. Vindea doar niște amărâte de fori, avea un mic coș cu crizanteme ofilite, până și florile alea te făceau să lași capul în pământ și să te gândești măcar o secundă peste câtă tristețe trecem în fiecare zi și nu acordăm atenție lucrurilor importante. (more…)

Declaram vara jucariilor!

Thursday, May 26th, 2011

Fiecare copil sau putem spune, fiecare dintre noi, inca de la primul gest reusit in viata de a apuca ceva cu manutele, am avut o jucarie preferata. Un urs de plus sau o maimuta, o girafa cu gatul lung si moale sau o papusa cu parul blond si ochi miscatori, poate o locomotiva cu un horn ce se invartea sau o zanganitoare cu ochi ce clipeau.
Era jucaria care ne dadea linistea si siguranta. Dormeam cu ea, o aparam de alti copii, mergeam cu ea peste tot si mai tarziu adunam in ea amintiri si melancolii. Multe din amintirile noastre din copilarie sunt legate de jucarii. Jucarii anume. Cateodata ne amintim, acum oameni mari, vazand un copil strangand la piept o jucarie, ce s-o fi intamplat cu ursuletul nostru de plus. Despre unele stim ca le-am daruit noi, pe altele le-am pastrat si ne mai amintesc de copilarie, negandindu-ne la perioadele in care le abandonam in favoarea altora. Iar altele s-au pierdut in timp cu tot cu povestea scrisa in ele. (more…)

FMI-ul si femeile

Sunday, May 15th, 2011

De ştiut o ştie toată lumea. În relaţia cu FMI conducătorii ţărilor înrobite sunt slugi, iar restul populaţiei este transformată-n sclavi ce vor trudi cu generaţiile pentru a plăti pactul cu diavolul făcut de aleşii boborului pentru a se menţine la putere.

Aşa că nu trebuie să ne mire că după ce-a siluit nivelul de trai al locuitorilor din toată lumea, directorul FMI s-a apucat de violat la propriu, agresând sexual o menajeră dintr-un reputat hotel new yorkez. Fire strângătoare, aidoma slugii ce vine la întâlnirea cu oficialităţile române purtând pantofi rupţi, Dominique Strauss-Kahn n-a vrut să meargă la curve aşa că s-a pus pe tăvălit responsabilele cu curăţenia. Este de apreciat curajul părţii vătămate, ce-a depus plângere la Poliţie, fără să-i pese de influenţa bătrânului satir ce-şi permite să facă harcea-parcea destinele a sute de milioane de oameni îndatoraţi fără voia lor de nişte lideri obedienţi şi lipsiţi de scrupule.

Tragedia economică a Argentinei şi a atâtor ţări ce-au muşcat din momeala otrăvită a FMI ar trebui să pună mari semne de întrebare celor ce se năpus­tesc să se împrumute de la ei pentru a că­păta o gură de aer ca înecatul. Pentru că odată prinsă în ghearele acestor tartori ai Marii Finanţe o ţară devine lipsită de ajutor, aidoma unui deţinut de la Guantanamo căruia i se bagă capu-n lighean şi i se dă aer cu porţia pentru a spune prin ce bârlog stă dosit explozivul răposatului ben Laden.

Un personaj tot de ei inventat şi scos de pe piaţă aidoma unui serial de care s-a plictisit lumea. Cu toate că am mari rezerve în pri­vinţa deznodământului în cazul boşoro­gului ce-n loc să-şi ia măsura la pamperşi distru­ge economie după eco­nomie cu voluptatea unui căpcăun, iar în timpul liber siluieşte menajere, sper ca Justi­ţia să-şi facă treaba. (more…)

Prohodul taxei auto

Wednesday, April 27th, 2011

Aidoma majorităţii conaţionalilor am mâncat covrigi ca să-mi înmatriculez Furia Albă la un preţ dublu faţă de cât am dat pe ea. Cum benzina a devenit lux între timp şi nimeni n-o cumpără din cauza bunăstării ce s-a abătut asupra bugetelor noastre, am hotărât să dau Statul în judecată pentru a recupera banii daţi aiurea. Semnele-s bune, în anul de graţie 2011 iepuroiul venind cu o veste bună pentru toţi românii.

Dacă avem nervi să dăm statul în judecată pentru recuperarea aberantei taxe de primă în­- matriculare, avem toate şansele să câştigăm, Curtea Europeană de Justiţie de la Luxemburg hotărând că găselniţa folosită pentru a jecmănii amatorii de autovehicule încalcă flagrant legislaţia Uniunii Europene. Dacă s-ar fi făcut ceva cu banii luaţi cu japca de la românii ce şi-au dus autovehicule de import, n-aş fi comentat. Dar în afară de a se rezilia contracte cu asfaltatorii în funcţie de susţinere politică şi şpăgi, nu s-a făcut nimic. Autostrăzile rămân pentru viitoarea campanie electorală, iar drumurile reabilitate în regim de urgenţă în preajma ale­ge­rilor trecute se paradesc văzând cu ochii. (more…)

Medicii români îşi iau tălpă­şiţa…

Monday, April 11th, 2011

Foto: John Santos

Lăsând în urmă un sistem colapsat, unul câte unul, medicii români îşi iau tălpă­şiţa, plecând peste hotare în căutarea unui trai decent.

Pentru un medic ce-şi doreşte doar să-şi facă meseria, aici nu se mai poate. Secţiile spitalelor sunt conduse de hodorogi de care până şi moartea a uitat, ce refuză să iasă la pensie ca să-şi vândă locul, iar unde nu avem de-a face cu mumii sunt tinerei infatuaţi numiţi politic, cu ni­velul de pregătire undeva la genunchiul broaştei. Corupţia este în floare, iar dacă nu ai bani de şpagă pentru o operaţie, te trezeşti direct la morgă. Despre catastrofa desfiinţării spitalelor n-are loc să mai vorbim. După cum am mai scris, sinistrul Sănă­tăţii a bătut palma cu antreprenorii de pompe funebre, aşa că le face jocul după cum crede el mai bine. Astfel, în viziunea sa de-a dreptul morbidă a început curăţenia de primăvară tăind subvenţiile pentru cei cu boli incurabile şi închizând spitale pe bandă rulantă. De parcă ar avea drept lo­zincă ,,lui Kuki cât mai multe cadavre”, a trecut la faza a doua de exterminare a oropsiţilor pacienţi români. Nu contează că în unele centre de sănătate s-au investit milioane de euro. Se pune lacăt, iar bolnavii sunt expediaţi în cele rămase deocamdată deschise, creând un haos fără precedent. Banii pentru analize lipsesc cu desă­vârşire, iar medicii rămaşi ridică nepu­tincioşi din umeri atunci când ascultă poveştile horror ale pacienţilor plimbaţi de nesfârşitele drumuri ale birocraţiei în căutarea sănătăţii. (more…)

România pe ulei

Monday, March 28th, 2011

Vinerea trecută România a luat-o pe ulei. Bătăliile din magazinele unde s-a făcut promoţia cu pricina amin­tind de glorioasele lupte de la Posada, Rahova ori Călugăreni ale înaintaşilor noştri.
Fiind un neam eroic căruia patriotismul i s-a turnat cu pipeta încă de la ţâţă, nu puteam să ne comportăm altfel. De fiecare dată când aude de o promoţie românul înnebuneşte şi îşi scoate ultimul leu din ciorap pentru a-l lăsa în casieriile magazinelor. Statul, odios din fire, dă legi ce restrâng evenimente culturale de genul serilor bănăţene la Neagra de teama încăierărilor, dar nu face nimic pentru a stopa setea de îmbogăţire a comercianţilor ce profitând de avântul naiv al cumpărătorului român îi aruncă la plesneală fel de fel de aşa-zise ,,castane”.
Urmarea se vede de fiecare dată la tembelizor şi lasă un gust amar celor care s-au încumetat să participe. Îmbrânceli, sudălmi, înghesuială ca la Maglavit, babe leşinate ori portofele furate sunt ingredientele principale ale unor astfel de spectacole ale neputinţei românului de a ieşi din matricea ce l-a consacrat. Cea de a fi un hrăpăreţ credul ca mai toţi săracii ce se bat la pomeni pentru o porţie de colivă-n plus. În ciuda imaginilor terifiante arătate la ştiri, să ştiţi că nu neapărat sărăcia   îi împinge pe oameni să se îmbrân­cească-n faţa Zeului Ulei ca la sfintele moaşte.
Nu cred că a existat o lansare de supermarket ori promoţie fără celebrele bătălii pentru tigăi ori uiaga de uloi. Mulţi merg din curiozitate, alţii speră la vreo promoţie miraculoasă, iar şmecherii intră netemători la ciordit de portofele ori celulare. La noi se stă la coadă şi se luptă pentru fiecare părticică din pomana făcută de comercianţi. Piţipoancele şi cocalarii se înghesuie la ţoale de firmă made in China ieftine, iar babele şi pensionarii îşi cer dreptul la viaţă lup­- tând pentru alimente de bază.
Probabil că atunci când traiul o devenii mai bun, vom aştepta cuminţi în faţa magazinelor pentru a ne lua Iphone aşa cum se întâmplă peste hotare, dar va mai curge multă apă pe Mureş până ne vom trezi cu salarii şi mentalităţi europene în buzunare respectiv cap.
Celor ce se gândesc pe viitor să-şi rişte integritatea corporală ori chiar viaţa pentru o sticloanţă de ulei sau o cutie de biscuiţi le recomand să aştepte până la anu când va începe campania electoral, iar astfel de produse vor fi pe toate drumurile contra unei ştampile puse la locul potrivit.

Săracul Gică

Wednesday, March 9th, 2011

Personaj desprins parcă din muzicalul omonim a lui Nicolae Stroe, săracul Gică ne demonstrează că performanţele din teren n-au nimic de a face cu complicata tablă de şah a antrenoratului. Ca fotbalist, Hagi n-a avut nimic din cali­tăţile cocalarilor purtători de crampoane din ziua de azi. N-a băut, nu s-a drogat şi nimeni nu l-a surprins ieşind în zori de zi pe trei cărări dintr-un local de fiţe. Din contră, era serios, muncea ca un chinez bătrân iar banii şi-i drămuia după cum îi amprentase-n minte copilăria-i de copil sărac ce juca desculţ pe maidane.
N-a înţeles schimbarea generaţiilor, s-a vrut selecţioner la prima reprezentativă şi bineînţeles că a dat greş. Obişnuit de mic să respecte antrenorii în faţa cărora îi tremurau izmenele de teamă să nu-l trimită înapoi la mioarele părinteşti, s-a pomenit antrenând specimene mai îndărătnice decât berbecuţii copilăriei, tinerei pentru care naţionala însemna o miuţă între două nopţi pierdute în clubul de lângă cantonament. Aidoma unui zeu tragic şi îndărătnic ca un catâr a încercat la nesfârşit să dea lovitura în cariera de antrenor, dar degeaba. Fortuna ce-i zâmbise mai ales la campionatul din 1994 când am ajuns la Poliţie fiindcă urlam în delir la înscrierea golului fabulos din meciul contra Columbiei i-a întors spatele odată cu trecerea pe banca tehnică.
De departe, cea mai grea umilinţă i-a fost adusă de Becali, un individ pe care îl ajutase enorm în trecut. Şi atunci, ca de fiecare dată, totul a început fantastic dar s-a dezumflat ca o minge înfiptă-n gardul şcolii unde a făcut pri­- mele 4 clase.
În faţa atâtor eşecuri orice om normal îşi făcea coada colac şi-şi băga picioarele-n el antrenorat, nicidecum nu ale­gea să culeagă cu stoicism coroane de spini în locul laurilor de altădată. În schimb a perseverat să îngroape sub ti­tulatura de antrenor echipe pe care în trecut le-a adus pe culmile gloriei. Ca dovadă, azi este persona non grata a suporterilor turci ce altădată îl venerau.
Lasă-te de antrenorat, nea Gică, şi dacă ţi se mai pune pata, fă-o la un lot de copii nu în Olimpul echipelor ce se aşteaptă să le dai ca antrenor ce le-ai oferit drept jucător. Şi bineînţeles, nu te întoarce în mizeria Ligii lui Mitică nici dacă plouă cu cârnaţi.
Ar fi păcat să auzim iar terfelit numele celui ce a avut la un loc valoarea tuturor cioflingarilor cu pretenţii de fotbalist ce azi îşi expun la buletinele sportive în loc de performanţe, gagicile tunate şi maşinile de lux.

Hoţul strigă „hoţii”

Wednesday, February 23rd, 2011

Este regretabil că arestările din ultima vreme s-au transformat într-o vânătoare de persoane indezirabile pentru Opoziţia ce aşteaptă cu nerăbdare viitoarele alegeri pentru a pune laba pe putere şi implicit pe caşcavalul adus de aceasta. Pe unele posturi de tembeliziune poliţiştii şi vameşii săltaţi de dubele DGA sunt consideraţi nişte simpli executanţi, plevuşcă a unui sistem corupt şi mai gata mâine, poimâine vor fi transformaţi în martiri pentru că ar fi ascultat nişte ordine venite de sus. De parcă i-ar fi obligat cineva să ia şpaga din care şi-au tras viloaie şi au dus o viaţă de lux şi lipsită de griji.
Cei care astăzi atacă noianul de ares­tări pentru corupţie şi-l consideră o simplă răfuială de partid uită că în vremea în care erau la guvernare, marii corupţi ajunşi după gratii erau controlori de tren ori vreo asistentă medi­cală ce intermedia urgen­tarea unor analize contra unui pachet     de cafea. Sau trepăduşi din primării ce umblau cu plasa prin piaţă pentru a lua şi ei una, alta de la comercianţi.
De sistemul putred din vămi ştia toată lumea, toţi mârâiau împotriva lor dar nimeni nu le-a făcut niciodată nimic, fiind consideraţi intangibili. La fel şi poliţiştii de la circulaţie ce făceau bani stând cu ,,flămânda” pe şosele, ori politicieni influenţi ce intermediau şi afaceri cu dracul dacă aveai bani. (more…)

Martiri de mucava

Thursday, February 3rd, 2011

În România hoţul neprins este politician cinstit, iar dacă îl loveşte năpasta şi se pune procuratura pe cap, devine un onorabil deţinut politic. Aşa zişii deţinuţi politici de la noi nu au nimic de a face cu martirii ce-au înfundat temniţele comuniste. Sunt îndeobşte domni bine, pe care îi vedem purtaţi cu duba şi având brăţări strălucitoare la mâinile cu manichiură dichisită şi ceasuri scumpe.
După tămbălăul revoluţionar, primul care şi-a asumat cu aroganţă titlul de deţinut politic a fost tătucul Caritasului, onorabilul domn Stoica. Acesta dădea interviuri sforăitoare din spatele gratiilor, în care îşi vărsa năduful pe autorităţile ce-l băgaseră la mititica de ciudă că încer­case să facă bine românilor. Cât bine le-a făcut, toată lumea ştie. Un alt puşcăriabil pe criterii politice s-a considerat Luceafărul Huilei, Miron Cosma. Când l-au închis să-i ostoiască febra musculară cauzată de efortul susţinut de-a da capete-n gură şi bâte pe cocoaşa studenţilor ori a jandarmeriei, s-a erijat într- o victimă a guvernării de atunci şi a început o campanie fără precedent în istoria postrevoluţionară a României. Din celula dotată cu aparatură electronică de ultimă generaţie pe care o împărţea frăţeşte cu un cap al lumii interlope, trimitea scrisorele de amor unei pseudovedete gângave cu aspect de raţă şi vorbe dulci, de ameninţare, autorităţilor vremii.
Cu Bivolaru, cel care a devalizat o bancă a fost şi mai mare show, dar nu cred că-l mai ţine cineva minte pe Bombonel and Company formând un lanţ uman de necaz că unul din principalii sponsori de partid a ajuns în pârnaie la Mărgineni, alături de Şişu din trupa La Familia.
Chiar dacă vă vine greu să credeţi, puşcăria are şi părţile ei bune. A fost rampa de lansare care l-a făcut pe Becali europarlamentar ori pe căţelul lui Vântu martir al dictaturii ce iată, în viziunea unora, ne închide pe bandă rulantă la Mititica oamenii cinstiţi.
La nebunia ce domneşte-n mass media, până şi Uţu Rohozveanu ar fi fost tratat cu respect dacă îl ducea mintea să se înscrie într-un partid de opoziţie. Ar fi fost transformat urgent în mucenic de către hienele ce nu ştiu altceva decât să arate cu degetul şi să dea cu presupusul pentru a tâmpi o societate şi aşa îndobitocită de greutăţile vieţii de zi cu zi iar acum ne-ar fi dat cu tifla pe la tembeliziuni.
Eu unul m-am plictisit de bogătani plimbaţi trei zile cu duba iar apoi lăsaţi să zburde-n libertate şi să latre-n voie la emisiunile unde sunt invitaţi de onoare. Dar voi?!

Şoferi, pe ei!

Wednesday, January 12th, 2011

Vrei, nu vrei, de benzină ai nevoie. Fie ca să-ţi dai foc, ori să-ţi porneşti rabla în care-ţi bagi câştigul pe-o lună pentru consumabile, rovinietă sau eterna escrocherie RCA. Când am achi­ziţionat Furia Albă, preţul benzinei era undeva la 3 lei. Între timp el s-a dublat iar tendinţa este crescătoare, la fel cum sunt toate relele din ţara asta. De ceva vreme primesc mesaje pe mess prin care mi se cere să mă afiliez altor şoferi nemulţumiţi de preţul carburanţilor.

De eternele accize şi alte drăcovenii de taxe ce au făcut litra de benzină să devină un lux la care nu se poate gândi nici sinucigaşul român ajuns la disperare din cauza bunăstării care s-a abătut peste Românica noastră.
Nu ştiu dacă acest protest este o soluţie. Mereu vor exista subtrefugii la care va apela mintea ascuţită a românaşului. Pe vremea Împuşcatului se foloseau amestecuri de-a dreptul alchi­mice pentru a putea face nişte kilometri în plus în weekendul când îţi permitea numărul de la sicriul pe patru roţi numit Dacia. Azi, scumpirea ţigărilor a dus la explozia pieţei netimbratelor, nu cred că există cătun în ţara asta unde să nu existe minim doi sau trei Zaher Iskandarani cu Fast ori LM contrafăcut prin genţi. La fel şi cu alcoolul. În baruri s-a majorat excesiv, aşa că lumea îşi umple coşul din supermarketuri ori se aprovizionează de la vecinul cu distilerie ilegală-n garaj,     iar în club consumă matrafox dosit cuminte-n jumătatea de Cola.
Norocoşii cu maşini diesel sunt oarecum mai la scut de valul de scumpiri anunţat cu nonşalanţă de asasinii economici aflaţi în spatele afacerii cu carburanţi. Se cumpără la aproximativ jumătate de preţ de la şoferii profesio­nişti şi astfel se mai iese din găuroiul economic în care s-au prăvălit iremediabil buzunarele noastre. Dar pentru ceilalţi, e jale. O jale pe care n-ar fi pu­tut-o exprima nici tizul ei, marele sculptor Ioan Jalea.
Furia Albă stă cuminte, acoperită de troienele unei ierni ce pare că acum vrea să-şi ia tălpăşiţa şi mă gândesc cu groază că-i va trebui în curând RCA, bineînţeles scumpit şi ăla. Lucru absolut necesar dat fiind antecedentele mele de şofer furios, ce struneşte cu greu herghelia de 45 cai putere aflată sub capota pe care n-am mai vopsit-o de la accidentul de anul trecut.
Aşa că n-am de gând ca-n zilele în care se anunţă ineditul protest s-o scot din nămeţi pentru a pleca ordonat la o staţie PECO s-o alimentez cu benzina din ce în ce mai mizerabilă ce sălăş­lu­ieşte-n burţile rezervoarelor îngropate sub cimitirele banilor noştri numite Lukoil, Rompetrol sau Petrom, ori ce nume or mai avea.
Acolo mă voi duce doar ca să stau în minibarul din incintă şi să beau în cinstea benzinarilor ce vor freca pompele până le vor face bec, din plictise­ală, datorie şi lipsă de clienţi.
Şoferi, pe ei! Destul cu hoţia.

Ai ocazia de a ajuta!

Friday, August 27th, 2010

Am fost mereu alaturi de cei care au avut nevoie de ajutor la un moment dat! In general cand raspunzi cu Da unui caz umanitar, urmeaza o gramada de cereri pe care nu le poti rezolva si asta iti lasa un gust amar. Fiecare caz este aparte si special/trist/dureros/emotionant.

Oferim TOT CE INSEAMNA RECHIZITE SCOLARE unei elev/eleve timp de 6 luni  ( putem sustine pana la 1 an acest copil, depinde de cazul ales. Vom decide la final…)

Alege un copil care merita ajutat! Scrie pe blogul tau un articol in care ne spui povestea lui, apoi lasa un comentariu in care anunti articolul tau.  Nu conteaza daca este copilul tau sau pur si simplu o persoana pe care doresti sa o ajuti.

Alaturi de Monica, vom alege povestea copilului care merita sprijinit!

Vrei sa faci o fapta buna? Ai ocazia! Dupa 20 25 septembrie 2010 vom anunta  unde distribuim rechizitele.

[(Ps: Foloseste orice mijloace pentru a aduce in lumina cazul semnalat de tine. O "arma" buna poate sa fie si carnetul de note, poate o diploma...Succes!) Daca ai oarecare jena in prezentarea cazului tau, trimite un email ,adresa noastra o gasesti la pagina "utile"  si vedem ce se poate face]

Daca cineva vrea sa ajute… mereu este nevoie de oameni inimosi! (more…)

In sfarsit nefumator?

Sunday, August 8th, 2010

Suntem doi fumători în casă. Eu am ajuns la 2 pachete pe zi +  unul jumătatea…  aproape 30 ron risipim în fiecare zi pe blestematele astea de țigari. Și zic blestemate în sensul bun.  Am încercat de o mie de ori să le las, cu o mie de motive, dar fară  nici un succes.  Am ajuns la concluzia că nu vreau!  Voința am, dar pur și simplu nu vreau.

Am o gramadă de persoane apropiate care după ce s-au lasat de fumat, au devenit acrii și ciufuti. Oare așa se întamplă după ce te lași de fumat?

“Fumatul este cea mai subtilă şi mai sinistră capcană pe care au conceput-o, unindu-şi forţele, omul şi natura. Mai întâi, ce anume ne face să cădem în ea? Milioanele de adulţi care deja fumează. Ei ne avertizează chiar că e un obicei mizerabil, dezgustător, care până la urmă ne va distruge şi ne va costa o avere, dar noi nu putem crede că nu le place. Unul dintre aspectele cele mai triste ale fumatului este că trebuie să ne străduim mult ca să devenim dependenţi.

E singura capcană din natură care nu amăgeşte, n-are momeală. Mecanismul care închide capcana nu este faptul că ţigările au un gust minunat, ci faptul că au un gust groaznic. Dacă prima ţigară ar avea gust bun, s-ar declanşa soneriile de alarmă şi, fiind creaturi inteligente, am putea pricepe de ce jumătate din populaţia adultă plăteşte bani grei ca să se otrăvească singură. Dar pentru că prima ţigară are un gust groaznic, mintea noastră fragedă se linişteşte, crezând că nu vom deveni niciodată dependenţi. De vreme ce nu ne place, ne gândim, putem să ne oprim când vrem.

Ţigara e singurul drog din lume care te împiedică să-ţi atingi scopul. Băieţii încep de obicei să fumeze pentru că vor să pară duri – în genul lui Humphrey Bogart sau Clint Eastwood. Dar ultimul lucru pe care-l simţi la prima ţigară e duritatea masculină. Nu îndrăzneşti să tragi fumul în piept, iar dacă fumezi prea mult începi să ai ameţeli şi apoi să-ţi fie greaţă. Nu vrei decât să fugi de lângă ceilalţi băieţi şi să arunci naibii porcăriile alea. (more…)