Istoria civilizaţiilor consemnează apariţia măştii ca mijloc de comunicare, de exprimare şi gest artistic în toate civilizaţiile pământene. De la şamanii siberieni la vracii africani, de la grecii antici la etrusci şi romani, de la chinezi, japonezi sau pieile roşii toate civilizaţiile au folosit masca in viaţa reală ca simbol şi obiect, întâi de cult, apoi artistic precum şi mijloc de comunicare absolut. Omul dindărătul măştii a descoperit că poate comunica mai uşor cu spiritele, cu fiinţa supremă sau cu strămoşii.
Masca nu avea menirea de a ascunde realitatea, ci dimpotrivă de a sublinia un crez… spunea o poveste. Aşa cum tatuajul sau pictarea epidermei evidenţia aparteneţa la un trib sau neam, tot aşa masca era un mijloc de a arăta capacitatea individului care o purta de a comunica cu zeii.
În timp ce ascundea individul, masca, releva o categorie socială şi spirituală elevată care ridica purtătorul deasupra mulţimii. Tot aşa, actorul, în exerciţiul sublimei sale profesii se ridică deasupra publicului prin har, talent şi charismă ridicând prin verb, ritm şi gestică emoţiile privitorului la un nivel emoţional superior. (more…)
Posts Tagged ‘teatru’
Masca și demascarea
Sunday, November 4th, 2012Zoltan Lovas, un om si o scena!
Friday, June 1st, 2012
Cu ceva vreme în urmă am avut plăcerea să fac o emisiune în care invitat mi-a fost Zoltan Lovas. Un om minunat atât pe scena teatrului cât și în viața de zi cu zi. Interviul de mai jos este cadoul meu pentru voi!
Ce mai face Zoltan Lovas?
Ce sa facă… De toate. Tot ce e legat de teatru, tot ce e legat de buna dispoziție, de mișcare, de copii.
Hai să-ți adresez o întrebare la care cu siguranta ai mai raspuns de o mie de ori. De ce te-ai făcut actor?
De obicei la aceasta intrebare oamenii răspund foarte sofisticat, că în strafundul sufletului au simtit acest lucru. Când aveam vreo patru sau cinci ani, țin minte că mă uitam la televizor împreună cu mama mea și la un moment dat, țin bine minte, era o piesă de teatru și i-am spus mamei că vreau să mă fac actor, dar nu știam sigur cum am să țin minte textul. A trecut și momentul acela. Pe la vârsta de opt ani mă plimbam cu prietena mea, vecina de la bloc, Simona Palcu, care imi spunea că vrea să se facă actriță iar eu întrebam unde exista școala de actorie. Mi-a spus că la Bucuresti dar se intra foarte greu. M-am pus puțin în postura de student, chiar daca aveam doar opt ani, era un vis mult prea îndrazneț, așa că am lăsat-o baltă. La 12 ani eram pasionat de medicină. Vindeam postere să-mi adun bani să-mi cumpar microscop și diverse cărți de medicină. Nu am ajuns nici în ziua de azi să-mi cumpăr microscopul ăla! Costa 900 de lei la vremea respectivă. Foarte multi bani. (more…)
Interviu cu Claudia Ieremia
Tuesday, March 6th, 2012
Claudia Ieremia nu mai are nevoie de prea multe prezentări. O actriță care merită toată admirația noastră, o persoană născută sub o stea norocoasă. Ne-am întalnit la o cafenea din Arad. Puțin timorat, am încercat să ascund emoțiile și să-mi fac rolul cat de bine pot. Sunt oare primul blogger cu care interactionează direct pentru un material?
Recunosc. Am urmărit activitatea ei. Ba chiar am fost recent la o piesă superbă, „Anonimul veneţian“- de Giuseppe Berto. Sunt usor stânjenit. Claudia are niște ochi superbi. Te privește din cap până în picioare și parcă “citește” totul. Este imposibil să nu uiți ce vrei de la viață în momentul în care o privești drept în ochi.
Atmosfera localului mă aduce cu picioarele pe pământ. Reușesc să vărs o ceașcă de cafea și o aștept pe următoarea. Mi-am pregătit pe foaie întrebările. M-am gândit o noapte întreagă la ele. De data asta era imposibil sa le țin minte… (more…)
Anonimul Venetian
Friday, March 2nd, 2012
Cu toate ca nu realizam asta, teatrul ne ofera inca un numitor comun, o oglinda a societatii in care traim si pe care trebuie sa o respectam. Chiar si cultura trebuie respectata!
Traim intr-o perioada debusolanta, suntem actorii propriei piese. Jucam roluri pe care le acceptam sau nu, personaje care ne cladesc personalitatea si ne reprezinta zi de zi.
Cunosc multe persoane care au terminat actoria si dupa ani de zile au ales o alta meserie. Uitam sa apreciem valorile din jurul nostru si punem pret pe ce ne scoate din letargia zilnica. Ca societate ne-am obisnuit cu barfele si circurile ieftine. Acordam mai mult credit emisiunilor de scandal, decat unui spectacol la teatru. (more…)
Bilete la teatru gratuite
Sunday, February 17th, 2008Agenţia Naţională pentru Tineret şi Teatrul Odeon au incheiat un protocol prin care tinerii între 14 şi 35 de ani îşi vor putea achiziţiona bilete gratuite la spectacolele teatrului de pe Calea Victoriei.
Foarte interesant imi zic, pacat ca nu sunt din Bucuresti… Asa ca bucurestenii, fuga repede la Casa de Cultură a Studenţilor „Grigore Preoteasa“ de pe Calea Plevnei. Biletele sunt limitate !!!

„Mă ridic, nu mă mai răstorn, nu mă mai fâțâi, stau pe propriile picioare, ocup spațiul infim de sub tălpi, locul meu în lume, acest centru, al meu, centrul universului meu, de aici măsor totul, universul în care am picat pentru o fracțiune de secundă, e aproape nimic acest timp, acest loc, dar e al meu, care sunt exact ca oricine altcineva pe pământ, totuși exemplar unic. Stau aici, mă privesc, sunt Banda Lajos, Rózsika, Pityu sau Krekács, Vízike sau Szomszédjani, Bérczes sau Háy, orcine, oricare, poate chiar Copilul Géza. Mă rotesc, privesc, privesc lumea, în ea îmi văd confrații, și ei se rotesc, privesc, fiecare în propriul centru, fiecare la locul lui, e ordine…” – Bérczes László – regizor
